Proiectul de Lege privind contractele de credit de consum

Proiectul de Lege privind contractele de credit de consum și de abrogare a Ordonanței de urgență nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicat de Ministerul Economiei:

CAPITOLUL I

Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii

Art.1.  Prezenta lege reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor în ceea ce priveşte contractele de credit de consum pentru consumatori.

Art. 2.  (1) Prezenta lege se aplică contractelor de credit. 

(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor prezentei legi următoarele tipuri de contracte:

a) contractele de credit garantate fie prin ipotecă, fie printr-o altă garanție comparabilă, utilizată în mod curent într-un stat membru având ca obiect bunuri imobile, fie printr-un drept asupra bunurilor imobile;

b) contractele de credit al căror scop este achiziționarea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei clădiri existente sau proiectate, inclusiv asupra unor spații destinate activităților comerciale, economice sau profesionale;

c) contractele de credit care au ca obiect un credit cu o valoare totală mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 100 000 EUR la cursul Băncii Naționale a României de la data contractării cu excepția acelora care nu sunt garantate nici prin ipotecă, nici printr-o altă garanție comparabilă utilizată în mod curent într-un stat membru având ca obiect bunuri imobile sau printr-un drept asupra bunurilor imobile, în cazul în care respectivele contracte de credit sunt încheiate în scopul renovării de bunuri imobile rezidențiale;

d) contractele de credit acordate de către angajatori angajaților lor cu titlu accesoriu, fie fără dobândă, fie oferite cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată pe piață și care nu sunt oferite publicului larg;

e) contractele de credit încheiate cu firme de investiții, în sensul definiției de la art.3 pct. 26 din Legea nr. 126 din 11 iunie 2018 privind piețele de instrumente financiare, 3publicată în Monitorul Oficial nr. 521 din 26 iunie 2018, sau cu instituții de credit, în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, care au scopul de a permite unui investitor să efectueze o tranzacție în legătură cu unul sau mai multe dintre instrumentele financiare enumerate în secțiunea C din anexa I la Legea nr. 126 din 11 iunie 2018, în cazul în care firma de investiții sau instituția de credit care acordă creditul este implicată în respectiva tranzacție;

f) contractele de credit care sunt rezultatul unei hotărâri pronunțate de o instanță sau de o altă autoritate constituită conform legii;

g) contractele de închiriere sau de leasing în cazul cărora obligația sau opțiunea de a cumpăra obiectul contractului nu este prevăzută nici în respectivul contract, nici într-un contract separat;

h) contractele de credit privind amânarea, cu titlu gratuit, a plății unei datorii existente;

i) contractele de credit prin care consumatorului i se cere să pună un bun la dispoziția creditorului, cu titlu de garanție, și în cazul cărora răspunderea consumatorului este strict limitată la respectivul bun gajat;

j) contractele de credit referitoare la împrumuturi acordate unui public restrâns în baza unei dispoziții legale de interes general, la rate ale dobânzii aferente creditului mai mici decât cele practicate în mod obișnuit pe piață sau fără dobândă ori în condiții care sunt mai avantajoase pentru consumator decât cele practicate în mod obișnuit pe piață;

k) contractele de credit în derulare la data de 20 noiembrie 2026, cu excepția art. 23 – 24, art. 25 alin. (1), art. 25 alin. (2), art. 28 și art. 39 din prezenta lege, care se aplică tuturor contractelor de credit pe durată nedeterminată existente la 20 noiembrie 2026.

(3) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor prezentei legi contractele de credit de amânăre la plată în următoarele condiții:

a) un furnizor de bunuri sau un prestator de servicii acordă timp consumatorului pentru a plăti bunurile sau serviciile puse la dispoziție de respectivul furnizor sau prestator;

b) prețul de cumpărare să nu includă dobândă și să nu implice niciun alt cost ci doar costuri limitate suportate de consumator, în conformitate cu dreptul intern, pentru efectuarea plăților cu întârziere; 

c) plata să fie efectuată integral în termen de 50 de zile de la furnizarea bunurilor sau prestarea serviciilor.

(4) În ceea ce privește amânarea la plată oferită de furnizorii de bunuri sau prestatorii de servicii care nu sunt microîntreprinderi ori întreprinderi mici sau mijlocii, astfel cum sunt acestea definite în Recomandarea Comisiei 2003/361/CE – definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, atunci când astfel de furnizori sau prestatori oferă servicii ale societății informaționale în înțelesul art. 4 alin. (1) pct.2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.016 din 25 iunie 2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană sau prestarea de servicii în înțelesul art. 2 pct. 7 din OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor in cadrul contractelor incheiate cu profesionistii, precum si pentru modificarea unor acte normative, excluderea din domeniul de aplicare al legi se aplică numai atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) o terță parte nu oferă și nici nu cumpără credite;

b) plata să fie efectuată integral în termen de 14 zile de la livrarea bunurilor sau a serviciilor;

c) prețul de cumpărare să nu includă dobândă și să nu implice niciun alt cost ci doar costuri limitate suportate de consumator, în conformitate cu dreptul intern, pentru efectuarea plăților cu întârziere;

(5) În cazul contractelor de credit sub forma depășirii limitei de credit se aplică numai prevederile art. 1-3, art. 17-19, art. 25, art. 31, art. 35 – 36, art. 39-43 din prezenta lege.

(6) Dispozițiile art. 1 – 3, art. 7 – 8, art. 11, art. 19 – 20, art. 21 alin. (1) lit. (a) – (h) și lit. (l), art. 21 alin. (6), art. 23, art. 25 și art. 28-43 se aplică contractelor de credit care sunt încheiate de o organizație de tip casă de ajutor reciproc, a cărei componență este limitată la persoanele care își au reședința sau locul de muncă într-o anumită zonă sau la angajații și angajații pensionați ai unui anumit angajator, ori la persoanele care îndeplinesc alte cerințe conform prevederilor legale în vigoare, cerințe care reprezintă baza existenței unei legături comune între membri, și care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este constituită în avantajul reciproc al membrilor săi;

b) obține profit doar în beneficiul membrilor săi;

c) îndeplinește un rol social conform prevederilor legale în vigoare;

d) primește și gestionează numai economiile membrilor săi și le oferă surse de creditare numai acestora;

e) acordă credit cu o dobândă anuală efectivă mai mică decât cea practicată în mod obișnuit pe piață sau în limitele unui plafon cuprins între 0.1 – 0.5 % pe zi;

f) contractelor de credit încheiate de o organizație de tip casa de ajutor reciproc li se aplică cadrul general instituit de prezenta lege, în cazul în care nu este îndeplinită oricare dintre condițiile prevăzute la lit. a) – e).

(7) Dispozițiile art. 1 – 3, art. 7 – 8, art. 11, art. 19 – 20, art. 21 alin. (1) lit. (a) – (h), lit. (l) și (r), art. 21 alin. (6), art. 23, art. 25, art. 28 – 38 și art. 40 – 44 se aplică contractelor de credit încheiate între creditori nonfinanciari și consumator în ceea ce privește amânarea plății sau metodele de rambursare, în cazul în care consumatorul și-a încălcat deja obligațiile de plată cuprinse în contractul de credit inițial sau este probabil că le va încălca și dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

a) acordul dintre părțile contractuale este susceptibil să împiedice posibilitatea introducerii unor acțiuni în instanță în legătură cu nerespectarea obligațiilor de plată de către consumator;

b) prin încheierea respectivului acord, consumatorului nu i s-ar aplica clauze contractuale mai puțin favorabile decât cele din contractul de credit inițial.

(8) Sunt exceptate de la prevederile art. 8 alin. (3) lit.  (d) – (f), art. 10 alin. (10), art. 11 alin. (5) și art. 21 alin. (6) următoarele categorii de contracte de credit:

a) contractele de credit în baza cărora creditul este acordat fără dobândă și fără niciun alt cost;

b) contractele de credit în baza cărora creditul trebuie rambursat în termen de trei luni și pentru care sunt de plătit doar costuri nesemnificative în cuantum cuprins între 0,1% și 0,5 % din valoarea creditului. 

Art. 3.  În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

1. consumator – o persoană fizică care acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale, economice sau profesionale;

2. contract de credit – un contract prin care un creditor acordă sau promite să acorde unui consumator un credit sub formă de amânare a plății, de împrumut sau alte facilități financiare similare și care nu este un contract pentru prestarea de servicii în mod continuu sau pentru furnizarea de bunuri de același fel, atunci când consumatorul plătește pentru acestea în rate, pe durata furnizării lor;

3. contract de credit legat – un contract de credit în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) creditul sau serviciile în cauză servesc exclusiv finanțării unui contract care are ca obiect furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu;

b) cele două contracte formează, din punct de vedere obiectiv, o unitate comercială; se consideră că există o unitate comercială în cazul în care furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii finanțează el însuși creditul pentru consumator sau, dacă acesta este finanțat de un terț, în cazul în care creditorul folosește serviciile furnizorului de bunuri sau ale prestatorului de servicii în legătură cu comercializarea, încheierea sau pregătirea contractului de credit sau în cazul în care bunurile respective sau prestarea unui anumit serviciu sunt specificate în mod expres în contractul de credit;

4. costul total al creditului pentru consumator – toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse, de asemenea, în costul total al creditului pentru consumator în cazul în care, în plus, obținerea creditului sau obținerea acestuia potrivit clauzelor și condițiilor oferite este condiționată de încheierea unui contract de furnizare a unor astfel de servicii accesorii;

5. creare de profiluri – creare de profiluri, în sensul definiției de la art. 4 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE;

6. creditor – o persoană juridică, care acordă sau promite să acorde credite în exercițiul propriei sale activități comerciale, economice sau profesionale și care pot fi: 

a) creditori financiari – instituții de credit, persoane juridice române, sucursale ale instituțiilor de credit, persoane juridice străine, precum și instituții financiare cu sediul în alt stat membru care desfășoară activitate în România prin sucursale prevăzute la art. 54 din Ordonanța de urgență nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; instituții de plată, persoane juridice române, precum și sucursale ale instituțiilor de plată, persoane juridice străine, care desfășoară activitate de creditare potrivit art.22 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative; instituții emitente de monedă electronică, persoane juridice române, precum și sucursale ale  instituțiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice străine, care desfășoară activitate de creditare potrivit art.22 din Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică; instituții financiare nebancare, persoane juridice române, precum și sucursale din România ale instituțiilor financiare având sediul în străinătate, înscrise în Registrul general potrivit Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare; 

b) creditori nonfinanciari – persoane juridice care nu fac parte din categoria creditorilor financiari, inclusiv instituțiile financiare nebancare înscrise în Registrul de evidență prevăzut la art. 5 lit. g) din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepția instituţiior financiare nebancare organizate sub forma caselor de amanet; furnizori de bunuri sau prestatori de servicii care oferă servicii de amânare la plată în condițiile prezentei legi; 

7. depășirea limitei de credit – o facilitate de tip „descoperit de cont” acceptată în mod tacit, prin care un creditor pune la dispoziția unui consumator fonduri care depășesc soldul curent al contului curent al consumatorului sau facilitatea de tip „descoperit de cont” convenită;

8. dobânda anuală efectivă sau DAE – costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului și calculat astfel cum se prevede la art. 30;

9. entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe – persoane juridice, altele decât creditorii, cu un capital social minim subscris şi vărsat ce nu poate fi mai mic de 500.000 lei, care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe şi/sau care obţin drepturile asupra creanţelor rezultate din contractele de credit pentru care perioada de rambursare stabilită contractual a expirat sau pentru care creditorul a declarat scadenţa anticipată ori a iniţiat procedura executării silite a consumatorului;   

10. facilitate de tip “descoperit de cont” – un contract de credit explicit în baza căruia un creditor pune la dispoziția unui consumator fonduri care depășesc soldul curent al contului curent al consumatorului;

11. informații precontractuale – informații care sunt furnizate înainte ca consumatorul să își asume obligații în temeiul unui contract de credit sau, după caz, prin transmiterea unei oferte de credit și de care consumatorul are nevoie pentru a putea compara diferite oferte de credit și pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la încheierea contractului de credit;

12. intermediar de credit – o persoană fizică sau juridică care nu acționează în calitate de creditor sau notar și care nu doar face legătura, în mod direct sau indirect, între un consumator și un creditor și care, în cursul exercitării propriei sale activități comerciale, economice sau profesionale, în schimbul unei remunerații care poate lua formă pecuniară sau orice altă formă de plată convenită:

a) prezintă sau oferă consumatorilor contracte de credit;

b) oferă asistență consumatorilor prin efectuarea de activități pregătitoare sau alte activități administrative precontractuale privind contractele de credit, altele decât cele prevăzute la litera (a);

c) încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului.

13. intermediarul de credit cu titlu accesoriu – persoana fizică sau juridică ce realizează activitatea de intermediere de credite cu titlu auxiliar activităţii sale principale; 

14. intermediar de credite legat – un intermediar de credite care acționează, în una dintre următoarele situații, în numele și sub raspunderea deplină și necondiționată:

a) a unui singur creditor;

b) a unui singur grup;

c) a unui număr de creditori sau de grupuri care nu reprezintă majoritatea pietei;

15. personal – prin personal al creditorului, intermediarului de credite sau al reprezentantului desemnat se înțelege:

a) orice persoană fizică care lucrează pentru creditor sau pentru intermediarul de credite și care este implicată direct în activitățile reglementate de prezenta ordonanță de urgență sau intră în contact cu consumatorii în cursul unor activități reglementate de prezenta lege;

b) orice persoană fizică care lucrează pentru un reprezentant desemnat și care intră în contact cu consumatorii în cadrul unor activități reglementate de prezenta lege; 

c) orice persoană fizică care coordonează sau supraveghează în mod direct persoanele fizice prevăzute la lit. a) și b);

16. practică de grupare – oferirea sau vânzarea unui contract de credit în cadrul unui pachet împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, contractul de credit fiind, de asemenea, pus la dispoziția consumatorului în mod separat, dar nu neapărat conform acelorași clauze sau condiții ca atunci când este oferit grupat cu produsele sau serviciile prevăzute;

17. practică de legare – oferirea sau vânzarea unui contract de credit în cadrul unui pachet împreună cu alte produse sau servicii financiare distincte, în cazul în care contractul de credit nu este pus la dispoziția consumatorului separat;

18. rambursare anticipată – stingerea integrală sau parțială a obligațiilor care îi revin consumatorului în baza unui contract de credit înaintea datei convenite în contractul de credit;

19.  rata dobânzii aferente creditului – rata dobânzii exprimată ca procent fix sau variabil aplicat anual cuantumului tragerii din credit;

20. reprezentant desemnat o persoană fizică autorizată sau persoană juridică, alta decât creditorul sau intermediarul de credit, care desfășoară activitățile prevăzute la art. 3 pct. 12 lit. a)-c), în numele și sub responsabilitatea deplină și necondiționată a unui singur intermediar de credite;

21. rată fixă a dobânzii aferente creditului – rata dobânzii aferente creditului convenită de creditor și de consumator în contractul de credit pentru întreaga durată a contractului de credit sau mai multe rate ale dobânzii aferente creditului convenite de creditor și de consumator în contractul de credit pentru perioade parțiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv ca un procent fix specific; dacă nu toate ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite în contractul de credit, se consideră că rata dobânzii aferente creditului este fixă numai pentru perioadele parțiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv ca un procent fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit;

22. serviciu accesoriu – un serviciu oferit consumatorului în legătură cu contractul de credit;

23. servicii de consiliere – recomandări personale adresate unui consumator cu privire la una sau mai multe tranzacții legate de contracte de credit și a căror furnizare constituie o activitate distinctă de acordarea unui credit și de activitatea de intermediar de credit prevăzută la pct.17;

24. servicii de consiliere în materie de îndatorare – asistență personalizată de natură tehnică, juridică sau psihologică acordată de operatori profesioniști independenți care, în special, nu sunt creditori sau intermediari de credit, în sensul definiției din prezenta lege, nici cumpărători de credite sau administratori de credite, în sensul definiției prevăzută la art. 3 punct 8 și pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 15/2024 privind administratorii de credite şi cumpărătorii de credite, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind contractele de credit pentru consumatori, în beneficiul consumatorilor care se confruntă sau s-ar putea confrunta cu dificultăți în ceea ce privește respectarea angajamentelor lor financiare;

25. suport durabil – orice instrument care permite consumatorului să stocheze informații care îi sunt adresate personal, în așa fel încât acestea să fie accesibile pentru consultare în viitor în cursul unei perioade de timp adecvate pentru scopul informațiilor, și care permite reproducerea fidelă a informațiilor stocate;

26. valoarea totală a creditului – plafonul sau sumele totale puse la dispoziție în baza unui contract de credit;

27. valoarea totală plătibilă de către consumator – suma dintre valoarea totală a creditului și costul total al creditului pentru consumator.

Art. 4.  (1) În sensul prezentei legi, conversia cuantumurilor exprimate în euro, în moneda națională, se realizează inițial utilizând cursul de schimb existent la data de 19 noiembrie 2023.

(2) Cuantumurile rezultate din conversia menționată la alin.(1) pot fi rotunjite, cu condiția ca rotunjirea să nu depășească 10 EUR.

Art.5. Creditorii și intermediarii de credite furnizează consumatorilor informații în conformitate cu prezenta lege, în mod gratuit, indiferent de suportul utilizat pentru furnizarea acestora.

Art. 6.  (1) În scopul garantării nediscriminării, atunci când consumatorii solicită, încheie sau dețin un contract de credit în interiorul Uniunii, condițiile necesare pentru acordarea creditului trebuie să fie aplicate fără diferențieri între consumatorii rezidenți în mod legal în Uniune pe motive de cetățenie, loc de reședință sau alte criterii prevăzute la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(2) Prevederea de la alin. (1) se aplică cu asigurarea posibilității de a oferi condiții diferite de acces la un credit atunci când astfel de condiții diferite sunt justificate corespunzător de criterii obiective.

CAPITOLUL II

 Informații care trebuie furnizate înainte de încheierea contractului de credit

Secțiunea I.

Publicitatea și marketingul referitoare la contractele de credit

Art. 7.  (1) Orice comunicare publicitară și de marketing privind contractele de credit trebuie să fie corectă, clară și să nu inducă în eroare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, cu modificările și completările ulterioare. 

(2) Este interzisă utilizarea în astfel de comunicări publicitare și de marketing a unor formulări care pot crea așteptări neîntemeiate din partea consumatorului în ceea ce privește disponibilitatea sau costul creditului sau valoarea totală plătibilă de către consumator.

Secțiuna a-II-a

Informații standard care trebuie incluse în publicitatea referitoare la contractele de credit

Art. 8. – (1) Publicitatea privind contractele de credit trebuie să includă un avertisment clar și vizibil pentru a sensibiliza consumatorii cu privire la costurile îndatorării, utilizând formularea „Atenție! Banii împrumutați costă bani” sau o formulare echivalentă.

(2) Orice formă de publicitate privind contractele de credit care indică rata a dobânzii aferente creditului sau alte cifre referitoare la orice cost al creditului pentru consumator trebuie să conțină informațiile standard în conformitate cu prevederileor prezentului articol.

(3) Informațiile standard trebuie să poată fi citite cu ușurință sau auzite în mod clar, dacă este cazul, să fie adaptate la constrângerile de natură tehnică ale suportului utilizat pentru publicitate și să specifice în mod clar, concis și vizibil, toate elementele următoare:

a) rata dobânzii aferente creditului, fixă și/sau variabilă, împreună cu informații privind eventualele costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;

b) valoarea totală a creditului;

c) dobânda anuală efectivă;

d) dacă este cazul, durata contractului de credit;

e) în cazul unui credit sub forma unei amânări la plată pentru anumite bunuri sau servicii, echivalentul în numerar al prețului și cuantumul oricărei plăți în avans;

f) dacă este cazul, valoarea totală plătibilă de către consumator și cuantumul ratelor.

4) În cazuri specifice și justificate în care suportul utilizat pentru comunicarea informațiilor standard prevăzute la lit. f) nu permite deloc afișarea vizuală a acestora, nu se aplică lit. e) – f).

(5) Informațiile standard prevăzute  la alin. (3) lit. a) – f) se prezintă prin intermediul unui exemplu reprezentativ care ia în considerare aspecte precum durata medie și valoarea medie pentru tipul de produs de creditare în cauză oferit de respectivul creditor și sunt scrise în mod clar, în același câmp vizual și cu caractere de aceeași mărime. 

(6) În cazul în care încheierea unui contract referitor la un serviciu accesoriu aferent contractului de credit este obligatorie pentru a obține creditul sau pentru a-l obține potrivit clauzelor și condițiilor oferite, iar costul serviciului respectiv nu poate fi determinat în prealabil, informațiile standard prevăzute la alineatul (3) specifică într-un mod clar, concis și vizibil, obligația de a încheia contractul respectiv.

(7) În cazuri specifice și justificate în care suportul electronic utilizat pentru comunicarea informațiilor standard prevăzute la alin. (3) nu permite afișarea vizuală a informațiilor respective într-un mod vizibil și clar, consumatorul trebuie să poată accesa informațiile prevăzute la lit. e) – f) prin clicul, derularea conținutului sau glisarea pe ecran, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor, cu modificările și completările ulterioare.

(8) Publicitatea este interzisă pentru produsele de credit care:

a) încurajează consumatorii să solicite un credit, sugerând că acesta ar îmbunătăți situația financiară a consumatorilor respectivi;

b) precizează faptul că contractele de credit în curs sau creditele înregistrate în bazele de date au o influență redusă sau nu au nicio influență asupra evaluării unei cereri de credit;

c) sugerează în mod fals că creditul conduce la o creștere a resurselor financiare, constituie un substitut pentru economii sau poate ridica nivelul de trai al unui consumator.

d) afirmă că o ofertă promoțională este condiționată de contractarea unui credit;

e) oferă „perioade de grație” mai mari de trei luni pentru rambursarea ratelor de credit.

Secțiunea a-III-a

Informații generale

Art. 9 – (1) Creditorii sau, dacă este cazul, intermediarii de credit au obligația să pună  la dispoziția consumatorilor, în permanență, informații generale clare și ușor de înțeles referitoare la contractele de credit, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator.

(2) Informațiile generale privind contractele de credit puse la dispoziție de creditori sau, dacă este cazul, de intermediarii de credit la sediile acestora sunt puse la dispoziția consumatorilor cel puțin pe suport de hârtie.

(3) Informațiile generale prevăzute la alin. (1) și (2) includ cel puțin următoarele elemente:

a) identitatea, adresa geografică, numărul de telefon și adresa de e-mail ale emitentului informațiilor;

b) scopul în care poate fi utilizat creditul;

c) durata posibilă a contractului de credit;

d) tipurile de rată a dobânzii aferente creditului disponibile, indicând dacă aceasta este fixă sau variabilă sau de ambele tipuri, împreună cu o scurtă descriere a caracteristicilor unei rate fixe și ale unei rate variabile, inclusiv a implicațiilor pentru consumator;

e) un exemplu reprezentativ al valorii totale a creditului, al costului total al creditului pentru consumator, al valorii totale plătibile de către consumator și al dobânzii anuale efective;

f) o indicație privind posibilele costuri suplimentare, care nu sunt incluse în costul total al unui credit pentru consumator, care trebuie plătite în legătură cu un contract de credit;

g) gama diferitelor modalități disponibile de rambursare a creditului către creditor, inclusiv numărul, frecvența și cuantumul ratelor periodice;

h) o descriere a condițiilor direct legate de rambursarea anticipată;

i) o descriere a dreptului de retragere;

j) o indicație privind serviciile accesorii pe care consumatorul este obligat să le achiziționeze pentru a obține creditul sau pentru a-l obține potrivit clauzelor și condițiilor oferite și, dacă este cazul, o clarificare a faptului că serviciile accesorii pot fi achiziționate de la un alt furnizor decât creditorul; 

k) un avertisment general privind posibilele consecințe ale nerespectării angajamentelor legate de contractul de credit, inclusiv cu privire la consecinţele riscului valutar pentru creditele acordate în alta monedă decât moneda naţională.

Secțiunea a-IV-a

Informații precontractuale

Art. 10. – (1) Creditorul și, dacă este cazul, intermediarul de credit au obligația de a furniza consumatorului informații precontractuale clare și ușor de înțeles, necesare pentru a compara diferite oferte în scopul de a lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la încheierea unui contract de credit pe baza clauzelor și condițiilor de creditare oferite de creditor și, dacă este cazul, a preferințelor exprimate și a informațiilor furnizate de consumator. 

(2) Informațiile precontractuale prevăzute la alin. (1) sunt furnizate consumatorului cu o perioadă rezonabilă de timp, dar nu mai putin de 15 zile înainte ca acesta să își asume obligații în temeiul unui contract de credit sau al unei oferte de credit, inclusiv în cazul în care se folosesc tehnici de comunicaţie la distanţă în sensul definiției de la art. 3 lit. (e) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 privind protectia consumatorilor la încheierea si executarea contractelor la distanta privind serviciile financiare, aprobată prin Legea nr. 399/2004.

(3) Perioada de 15 zile se poate reduce doar cu acordul scris al consumatorului, iar sarcina probei cu privire la reducerea perioadei revine creditorului sau intermediarului de credit.

(4) În cazul în care informațiile precontractuale prevăzute la alin. (1) sunt furnizate cu mai puțin de o zi înainte ca un consumator să își asume obligații în temeiul unui contract de credit sau al unei oferte de credit, creditorul și, dacă este cazul, intermediarul de credit, au obligația de a transmite consumatorului o atenționare cu privire la faptul că poate să se retragă din contractul de credit și cu privire la procedura care trebuie urmată în vederea retragerii, în conformitate cu art. 26. 

(5) Atenționarea prevăzută la alin. (4) se transmite consumatorului pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator și care este indicat în contractul de credit, într-un termen cuprins între una și șapte zile de la încheierea contractului de credit sau, după caz, de la transmiterea ofertei de credit de către consumator.

(6) Informațiile precontractuale  prevăzute la alin. (1) – (5) sunt furnizate pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator, prin intermediul formularului „Informații standard la nivel european privind creditul de consum” prevăzut în Anexa nr. 1 și acestea trebuie să fie la fel de vizibile.

(7) Se consideră că cerințele de informare prevăzute la alin. (6) și la art. 4 alin. (1) – (2) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004, au fost respectate de către creditor în cazul în care acesta a furnizat formularul respectiv.

(8) Informațiile precontractuale prevăzute la alin. (1) – (5) includ cumulativ următoarele elemente, afișate într-un mod vizibil pe o singură pagină în prima parte a formularului „Informații standard la nivel european privind creditul de consum”:

a) identitatea creditorului și, dacă este cazul, a intermediarului de credite implicat;

b) valoarea totală a creditului;

c) durata contractului de credit;

d) rata dobânzii aferente creditului sau toate ratele dobânzii aferente creditului, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanțe diferite;

e) dobânda anuală efectivă și valoarea totală plătibilă de către consumator;

f) în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plată pentru anumite bunuri sau servicii și în cazul contractelor de credit legate, bunurile sau serviciile respective și echivalentul în numerar al prețului acestora;

g) costurile în cazul efectuării plăților cu întârziere, și anume rata dobânzii aferente creditului aplicabilă în cazul efectuării plăților cu întârziere, măsurile pentru ajustarea acesteia și, dacă este cazul, eventualele penalități datorate în cazul nerespectării obligațiilor de plată;

h) cuantumul, numărul și frecvența plăților care urmează să fie efectuate de către consumator și, dacă este cazul, ordinea în care plățile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor solduri restante fixate la rate diferite ale dobânzii aferente creditului;

i) un avertisment privind consecințele neefectuării sau ale efectuării plăților cu întârziere;

j) existența sau absența unui drept de retragere și, dacă este cazul, perioada de retragere;

k) existența unui drept de rambursare anticipată și, dacă este cazul, informații privind dreptul creditorului la compensație;

l) adresa geografică, numărul de telefon și adresa de e-mail ale creditorului, precum și, dacă este cazul, adresa geografică, numărul de telefon și adresa de e-mail ale intermediarului de credit implicat;

(9) În cazul în care nu toate elementele prevăzute la alin. (8) pot fi afișate în mod vizibil pe o singură pagină, acestea sunt afișate în prima parte a formularului „Informații standard la nivel european privind creditul de consum”, pe cel mult două pagini și informațiile prevăzute la alin. (8) lit. (a) – (g) sunt afișate pe prima pagină a formularului.

(10) Informațiile precontractuale prevăzute la alin. (1)-(5) precizează cumulativ următoarele elemente, care trebuie să fie afișate după elementele enumerate la alin. (8) și separate în mod vizibil de acestea:

a) tipul de credit;

b) condițiile care reglementează tragerea din credit;

c) în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanțe diferite, condițiile care reglementează aplicarea fiecărei rate a dobânzii fixe sau variabile aferente creditului și, dacă este cazul, indicele sau rată de referinţă aplicabilă fiecărei rate inițiale a dobânzii aferente creditului, precum și perioadele, condițiile și procedurile aplicabile pentru modificarea fiecărei rate a dobânzii aferente creditului;

d) în cazul în care un contract de credit prevede modalități diferite de tragere din credit, cu costuri diferite sau cu rate ale dobânzii aferente creditului diferite, iar creditorul recurge la ipoteza din anexa nr. 3 partea II lit. (b), precizarea faptului că aplicarea altor mecanisme de tragere pentru tipul de contract de credit relevant poate avea drept rezultat aplicarea unei dobânzi anuale efective mai mari;

e) dacă este cazul, costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi obligatorii care înregistrează atât operațiunile de plată, cât și tragerile din credit, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată atât pentru operațiuni de plată, cât și pentru trageri din credit, orice alte costuri care decurg din contractul de credit, precum și condițiile în care oricare din aceste costuri poate fi modificat;

f) un exemplu reprezentativ care ilustrează dobânda anuală efectivă și valoarea totală plătibilă de către consumator, menționând toate ipotezele utilizate pentru calculul dobânzii respective și în cazul în care consumatorul a informat creditorul în legătură cu una sau mai multe componente ale creditului preferat, precum durata contractului de credit și valoarea totală a creditului, creditorul are obligația să ia în considerare aceste componente;

g) dacă este cazul, orice taxe pe care consumatorul trebuie să le plătească notarului la încheierea contractului de credit; 

h) orice eventuală obligație referitoare la încheierea unui contract privind un serviciu accesoriu aferent contractului de credit, în cazul în care obținerea creditului sau obținerea creditului potrivit clauzelor și condițiilor oferite este condiționată de încheierea unui astfel de contract;

i) dacă este cazul, garanțiile solicitate;

j) dacă este cazul, informații privind modul în care va fi stabilită compensația creditorului în cazul rambursării anticipate;

k) dreptul consumatorului de a fi informat imediat și gratuit, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (6), asupra rezultatului consultării unei baze de date, realizate pentru evaluarea bonității sale;

l) dreptul consumatorului, prevăzut la alin. (14), de a primi, la cerere și gratuit, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, un exemplar al proiectului de contract de credit, cu condiția ca, la momentul cererii, creditorul să fie dispus să încheie contractul de credit;

m) dacă este cazul, o indicație a faptului că prețul a fost personalizat pe baza unei prelucrări automate a datelor, inclusiv prin crearea de profiluri;

n) dacă este cazul, perioada pe parcursul căreia informațiile precontractuale furnizate în conformitate cu prezentul articol au forță obligatorie pentru creditor;

o) posibilitatea consumatorului de a recurge la o procedură extrajudiciară de contestare și la o cale de atac extrajudiciară și modalitățile de acces la acestea;

p) un avertisment și o explicație privind consecințele juridice și financiare ale nerespectării celorlalte angajamente legate de contractul de credit respectiv;

q) graficul de rambursare care să conțină toate plățile și rambursările de pe durata contractului de credit, inclusiv plățile și rambursările pentru orice servicii auxiliare legate de contractul de credit care sunt vândute simultan, în cadrul căruia plățile și rambursările, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanțe diferite, se bazează pe modificări rezonabile în sens ascendent ale ratei dobânzii aferente creditului.

r) În cazul în care un contract de credit se raportează la un indice de referință în sensul definiției de la art. 3 alin. (1) pct. 3 din Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014, denumirea și administratorul indicelui de referință, precum și potențialele implicații ale acestuia asupra consumatorului sunt precizate într-un document separat care poate fi anexat la formularul „Informații standard la nivel european privind creditul de consum”.

(11) Informațiile din formularul „Informații standard la nivel european privind creditul de consum” trebuie să fie consecvente, perfect lizibile, și să țină seama de constrângerile de natură tehnică ale suportului pe care sunt afișate și se afișează într-un mod corespunzător și adecvat pe diferitele canale ținând seama de interoperabilitate.

(12) Toate informațiile suplimentare pe care creditorul ar dori să i le furnizeze consumatorului trebuie să fie perfect lizibile și să fie furnizate într-un document separat care poate fi anexat la formularul „Informații standard la nivel european privind creditul de consum”.

(13) Prin excepție de la prevederile alin. (10), în cazul comunicațiilor prin telefonia vocală prevăzute la art. 5 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004, descrierea principalelor caracteristici ale serviciului financiar care se furnizează în temeiul art. 5 alin. (2) lit. (b) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 include cel puțin elementele prevăzute la alin. (8) iar creditorul și, dacă este cazul, intermediarul de credit pune la dispoziția consumatorului, imediat după încheierea contractului de credit, formularul „Informații standard la nivel european privind creditul de consum”, pe un suport durabil.

(14) În plus față de formularul „Informații standard la nivel european privind creditul de consum”, creditorul și, dacă este cazul, intermediarul de credit pune la dispoziția consumatorului, la cererea acestuia și gratuit, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, un exemplar al proiectului de contract de credit, cu condiția ca, la momentul cererii, creditorul să fie dispus să încheie contractul de credit cu consumatorul.

(15) În cazul unui contract de credit în temeiul căruia plățile efectuate de consumator nu duc la o amortizare corespunzătoare imediată a valorii totale a creditului, ci sunt utilizate pentru a constitui capital pe perioadele și în condițiile stabilite în contractul de credit sau într-un contract accesoriu, creditorul și, dacă este cazul, intermediarul de credit includ, în informațiile precontractuale prevăzute la alin. (1) – (5), o declarație clară și concisă potrivit căreia respectivul contract de credit nu prevede o garanție de restituire a valorii totale a creditului tras în baza contractului de credit, cu excepția cazului în care se oferă în mod expres o astfel de garanție.

(16) Se exceptă aplicarea art. 10 furnizorilor de bunuri sau prestatorilor de servicii care acționează cu titlu accesoriu în calitate de intermediari de credit, cu respectarea obligației creditorului sau, dacă este cazul, a intermediarului de credit de a se asigura că informațiile precontractuale prevăzute la prezentul articol au fost primite de consumator.

Secțiunea a-V-a

Informații precontractuale cu privire la contractele de credit prevăzute la art. 2 alin. (6) sau alin. (7)

Art. 11. – (1) Pentru contractele de credit prevăzute la art. 2 alin. (6), sau (7), informațiile precontractuale prevăzute la art. 10 alin. (1)-(5) sunt furnizate, prin excepție de la art.10 alin. (6) – (7), pe un suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator, prin intermediul formularului „Informații la nivel european privind creditul de consum” prevăzut în Anexa nr. 2, sunt clare, ușor de înteles și la fel de vizibile. 

(2) Se consideră că cerințele de informare prevăzute la alin. (1) și la art. 4 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 au fost respectate de către creditor în cazul în care creditorul a furnizat formularul respectiv.

(3) Pentru contractele de credit prevăzute la art.2 alin.(6), sau (7), informațiile precontractuale prevăzute la art.10 alin. (1)-(5) indică, în prima parte a formularului „Informații standard la nivel european privind creditul de consum”, pe o singură pagină în mod vizibil, prin excepție de la art.10 alin.(8), cumulativ următoarele elemente:

a) identitatea creditorului și, dacă este cazul, a intermediarului de credit implicat;

b) valoarea totală a creditului;

c) durata contractului de credit;

d) rata dobânzii aferente creditului sau toate ratele dobânzii aferente creditului, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanțe diferite;

e) dobânda anuală efectivă și valoarea totală plătibilă de către consumator;

f) în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări a plății pentru anumite bunuri sau servicii și în cazul contractelor de credit legate, bunurile sau serviciile respective și echivalentul în numerar al prețului acestora;

g) costurile în cazul efectuării plăților cu întârziere, și anume rata dobânzii aferente creditului aplicabilă în cazul efectuării plăților cu întârziere, măsurile pentru ajustarea acesteia și, dacă este cazul, eventualele penalități datorate în cazul nerespectării obligațiilor de plată;

h) cuantumul, numărul și frecvența plăților care urmează să fie efectuate de către consumator și, dacă este cazul, ordinea în care plățile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor solduri restante fixate la rate diferite ale dobânzii aferente creditului;

i) un avertisment privind consecințele neefectuării sau ale efectuării plăților cu întârziere;

j) existența sau inexistența unui drept de retragere;

k) existența unui drept de rambursare anticipată și, dacă este cazul, informații privind dreptul creditorului la compensație;

l) adresa geografică, numărul de telefon și adresa de e-mail ale creditorului, precum și, dacă este cazul, adresa geografică, numărul de telefon și adresa de e-mail ale intermediarului de credit implicat.

(4) În cazul în care nu toate elementele prevăzute la alin. (3) pot fi afișate în mod vizibil pe o singură pagină, acestea sunt afișate în prima parte a formularului „Informații standard la nivel european privind creditul de consum”, pe cel mult două pagini și informațiile prevăzute la alin. (3) lit. (a)-(g) sunt afișate pe prima pagină a formularului.

(5) Informațiile precontractuale prevăzute la alin. (1), care trebuie să fie afișate după elementele enumerate la alin. (3) și separate în mod vizibil de acestea, indică cumulativ următoarele elemente:

a) tipul de credit;

b) în cazul în care se aplică diferite rate ale dobânzii aferente creditului în circumstanțe diferite, condițiile care reglementează aplicarea oricărei rate a dobânzii aferente creditului, orice indice sau rată de referință aplicabilă ratei inițiale a dobânzii aferente creditului, costurile aplicabile din momentul încheierii contractului de credit și, dacă este cazul, condițiile în care respectivele costuri pot fi modificate;

c) un exemplu reprezentativ care ilustrează dobânda anuală efectivă și valoarea totală plătibilă de către consumator, menționând toate ipotezele utilizate pentru calculul dobânzii respective;

d) condițiile și procedura pentru rezilierea contractului de credit;

e) dacă este cazul, informații privind modul în care va fi stabilită compensația creditorului în cazul rambursării anticipate;

f) dacă este cazul, o mențiune conform căreia consumatorului i se poate solicita în orice moment rambursarea integrală a valorii creditului;

g) o mențiune privind dreptul consumatorului de a fi informat imediat și gratuit, în conformitate cu art. 19 alin. (9), asupra rezultatului consultării unei baze de date, realizate pentru evaluarea bonității sale;

h) dacă este cazul, o indicație a faptului că prețul a fost personalizat pe baza unei prelucrări automate a datelor, inclusiv prin crearea de profiluri;

i) dacă este cazul, perioada pe parcursul căreia informațiile precontractuale furnizate în conformitate cu prezentul articol au forță obligatorie pentru creditor;

j) o mențiune privind posibilitatea consumatorului de a recurge la o procedură extrajudiciară de contestare și la o cale de atac extrajudiciară și modalitățile de acces la acestea;

k) un avertisment și o explicație privind consecințele juridice și financiare ale nerespectării celorlalte angajamente legate de contractul de credit respectiv;

l) un calendar de rambursare care să conțină toate plățile și rambursările de pe durata contractului de credit, inclusiv plățile și rambursările pentru orice servicii auxiliare legate de contractul de credit care sunt vândute simultan, în cadrul căruia plățile și rambursările, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanțe diferite, se bazează pe modificări rezonabile în sens ascendent ale ratei dobânzii aferente creditului.

(6) Informațiile din formularul „Informații standard la nivel european privind creditul de consum” trebuie să fie consecvente, perfect lizibile, și să țină seama de constrângerile de natură tehnică ale suportului pe care sunt afișate și se afișează într-un mod corespunzător și adecvat pe diferitele canale ținând seama de interoperabilitate.

(7) Prin excepție de la prevederile alin. (5), în cazul comunicațiilor prin telefonia vocală prevăzute la art. 5 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004, descrierea principalelor caracteristici ale serviciului financiar care se furnizează în temeiul art. 5 alin. (2) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 include cel puțin elementele prevăzute la alin. (3), iar creditorul și, dacă este cazul, intermediarul de credit pune la dispoziția consumatorului, imediat după încheierea contractului de credit, formularul „Informații la nivel european privind creditul de consum”, pe un suport durabil.

(8) În plus față de formularul „Informații la nivel european privind creditul de consum”, creditorul și, dacă este cazul, intermediarul de credit pune la dispoziția consumatorului, la cererea acestuia și în mod gratuit, un exemplar al proiectului de contract de credit, cu condiția ca, la momentul cererii, creditorul să fie dispus să încheie cu consumatorul contractul de credit.

(9) Sunt exceptați de la aplicarea prezentului articol furnizorii de bunuri sau prestatorii de servicii care acționează cu titlu accesoriu în calitate de intermediari de credit, cu respectarea obligației creditorului sau, dacă este cazul, a intermediarului de credit de a se asigura că informațiile precontractuale prevăzute la prezentul articol au fost primite de consumator.

Art. 12. – (1) Creditorii și intermediarii de credit au obligația de a furniza consumatorului explicații adecvate  cu privire la contractele de credit și la eventualele servicii accesorii propuse, explicații care să îi permită consumatorului să evalueze dacă contractele de credit și serviciile accesorii propuse sunt adaptate la nevoile consumatorului și la situația sa financiară.

(2) prevăzute la alin. (1) sunt furnizate în mod gratuit, înainte de încheierea contractului și includ următoarele elemente:

a) informațiile prevăzute la art. 10, 11 și art. 38;

b) caracteristicile esențiale ale contractului de credit sau ale serviciilor accesorii propuse;

c) efectele specifice pe care contractul de credit sau serviciile accesorii propuse le pot avea asupra consumatorului, inclusiv consecințele nerespectării obligațiilor de plată sau ale efectuării plăților cu întârziere de către consumator;

d) în cazul în care există servicii accesorii grupate cu un contract de credit, se precizează dacă fiecare dintre componente poate fi reziliată separat și implicațiile pentru consumator în cazul unei astfel de rezilieri.

(3) Modul în care trebuie furnizate explicațiile adecvate prevăzute la alin. (1)-(2) și amploarea acestora, în funcție de circumstanțele în care este oferit creditul, persoana căreia îi este oferit creditul și tipul de credit oferit, rămâne la latitudinea creditorilor și intermediarilor de credite.

(4) Sarcina probei, în ceea ce privește îndeplinirea obligației de a furniza explicațiile adecvate prevăzute la alin. (1) – (2), revine creditorilor și intermediarilor de credite, care prezintă Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, la cerere dovezi în acest sens.

Art. 13. – Creditorii și intermediarii de credit au obligația de a informa consumatorii într-un mod clar și ușor de înțeles atunci când le prezintă o ofertă personalizată bazată pe prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, cu respectarea prevederilor  Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE.

CAPITOLUL III

PRACTICI DE LEGARE ȘI DE GRUPARE, ACORDUL IMPLICIT, SERVICII DE CONSILIERE ȘI ACORDAREA NESOLICITATĂ DE CREDITE

Secțiunea I

Practici de legare și de grupare

Art. 14. – (1) Practicile de grupare sunt permise, însă practicile de legare sunt interzise.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și cu respectarea prevederilor legale în domeniul concurenței, creditorii pot să impună consumatorului să deschidă sau să mențină un cont de plăți sau de economii în cazul în care acesta are ca unic scop:

a) acumularea de capital pentru rambursarea creditului ;

b) administrarea creditului;

c) punerea în comun a resurselor pentru obținerea creditului;

d) oferirea unei garanții suplimentare pentru creditor în cazul nerespectării obligațiilor de plată.

(3) Creditorii pot impune consumatorului să dețină o poliță de asigurare relevantă în legătură cu contractul de credit, ținând seama de considerentele de proporționalitate, caz în care creditorul are obligația să accepte polița de asigurare de la un furnizor diferit de furnizorul său preferat, atunci când o astfel de poliță de asigurare are un nivel de garanție echivalent cu cel propus de creditor, fără să modifice condițiile creditului oferit consumatorului.

(4)  Este interzisă utilizarea datelor cu caracter personal privind diagnosticele de boli oncologice ale consumatorilor în scopul unei polițe de asigurare legate de un contract de credit după o perioadă de timp de 5 ani de la încheierea tratamentului medical al consumatorilor.

 (5) Consumatorilor li se acordă cel puțin trei zile pentru compararea ofertelor de asigurare legate de contractele de credit, fără ca aceste oferte să fie modificate, cu informarea consumatorilor în acest sens, pentru a permite acestora să aibă la dispoziție un timp suplimentar în care să poată compara ofertele de asigurare legate de contractele de credit înainte de a achiziționa o poliță de asigurare, în conformitate cu  prevederile alin. (3), cu excepția cazului în care consumatorii solicită în mod explicit încheierea poliței de asigurare înainte de expirarea termenului de trei zile. 

Secțiunea a-II-a

Acordul implicit pentru încheierea oricărui contract de credit sau pentru achiziționarea de servicii accesorii

Art. 15. – (1) Pentru încheierea oricărui contract de credit sau pentru achiziționarea de servicii accesorii prezentate prin intermediul unor opțiuni implicite, opțiuni care includ casete bifate în prealabil, creditorii și intermediarii de credit nu iau consimțământul consumatorului drept implicit. 

(2) Consimțământul consumatorului pentru încheierea oricărui contract de credit sau pentru achiziționarea de servicii accesorii prezentate prin intermediul unor casete se acordă printr-o afirmație clară și lipsită de ambiguitate care constituie o manifestare liber exprimată, specifică, în cunoștință de cauză și fără echivoc a acordului consumatorului față de conținutul și fondul asociate casetelor.

Secțiunea a-III-a

Servicii de consiliere

Art. 16. – (1) Creditorul și intermediarul de credit au obligația de a-l informa în mod explicit pe consumator, în contextul unei anumite tranzacții, dacă îi sunt oferite sau îi pot fi oferite servicii de consiliere.

(2) Creditorul și intermediarul de credit au obligația ca, înainte de prestarea serviciilor de consiliere sau înainte de încheierea unui contract pentru prestarea unor astfel de servicii, să pună la dispoziția consumatorului următoarele informații, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator:

a) precizarea dacă recomandarea se va baza numai pe propria gamă de produse sau pe o gamă largă de produse de pe piață, în conformitate cu alin. (4) lit. (c);

b) dacă este cazul, o indicare a tarifului datorat de consumator pentru prestarea serviciilor de consiliere sau, dacă tariful respectiv nu poate fi stabilit la momentul aducerii la cunoștință a informațiilor, o indicare a metodei utilizate pentru calcularea acestuia;

(3) Informațiile prevăzute la alin. (2) pot fi furnizate consumatorului sub forma unor informații precontractuale suplimentare în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (12).

(4) În cazul în care se prestează servicii de consiliere pentru consumatori, creditorii și intermediarii de credit au următoarele obligații:

(a) de a obține informațiile necesare referitoare la situația financiară a consumatorului, preferințele și obiectivele acestuia legate de contractul de credit, astfel încât creditorul sau intermediarul de credit să îi recomande consumatorului contracte de credit care corespund situației acestuia;

(b) de a analiza situația financiară și nevoile consumatorului pe baza informațiilor prevăzute la lit. (a), actualizate la momentul efectuării analizei, ținând seama de ipoteze rezonabile cu privire la riscurile pentru situația financiară a consumatorului pe durata contractului de credit recomandat;

(c) de a lua în considerare un număr suficient de mare de contracte de credit din gama lor de produse și, pe această bază, de a recomanda unul sau mai multe contracte de credit din gama respectivă de produse care să corespundă nevoilor, situației financiare și situației personale a consumatorului;

(d) de a acționa în interesul consumatorului; 

(e) de a furniza consumatorului un exemplar al recomandării oferite, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator și care este indicat în contractul de prestare de servicii de consiliere.

(5) Se interzice utilizarea termenilor „consiliere” și „consilier” sau a unor termeni similari în cazul în care serviciile de consiliere sunt comercializate și prestate consumatorilor de către creditori sau, dacă este cazul, de către intermediari de credit.

(6) Creditorii și intermediarii de credit au obligația de a avertiza consumatorul atunci când un contract de credit poate genera un anumit risc pentru consumator, având în vedere situația financiară a consumatorului.

(7) Serviciile de consiliere pot fi prestate numai de către creditori și, dacă este cazul, de către intermediari de credit.

(8) Prin excepție de la prevederile alin. (7), alte persoane decât cele prevăzute la alin. (7) pot să presteze servicii de consiliere în cazul în care este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a) serviciile de consiliere sunt prestate ocazional în cadrul unei activități profesionale care este reglementată prin acte cu putere de lege ori acte normative sau printr-un cod deontologic care nu exclude prestarea serviciilor respective;

(b) serviciile de consiliere sunt prestate în contextul administrării datoriilor existente de către practicieni în insolvență, iar activitatea de administrare este reglementată prin acte cu putere de lege ori acte normative;

(c) serviciile de consiliere sunt prestate în contextul administrării datoriilor existente de către prestatori publici sau voluntari de servicii de consiliere în materie de îndatorare, astfel cum se menționează la art. 36, care nu își desfășoară activitatea pe bază comercială;

(d) serviciile de consiliere sunt prestate de persoane autorizate și supravegheate de autoritățile competente.

Art. 17. – Este interzisă acordarea de credite consumatorilor fără o solicitare prealabilă din partea acestora și fără acordul lor explicit.

CAPITOLUL IV

EVALUAREA BONITĂȚII ȘI ACCESUL LA BAZE DE DATE

Secțiunea I

Obligația de a evalua bonitatea consumatorului

Art. 18 – (1) Creditorul are obligația de a efectua o evaluare amănunțită a bonității consumatorului înainte de încheierea unui contract de credit, care se efectuează în interesul consumatorului, pentru a preveni practicile iresponsabile de acordare de credite și supraîndatorarea și ține seama în mod corespunzător de factorii relevanți pentru verificarea probabilității îndeplinirii de către consumator a obligațiilor care îi revin în temeiul contractului de credit, cu respectarea prevederilor Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Intermediarii de credit trebuie să transmită cu acuratețe informațiile necesare obținute de la consumator creditorului relevant, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679, pentru a permite efectuarea evaluării bonității.

(3) Creditorul evaluează bonitatea pe baza informațiilor relevante și exacte referitoare la veniturile și cheltuielile consumatorului și la alte aspecte financiare și economice care sunt necesare și proporționale cu natura, durata, valoarea și riscurile creditului pentru consumator. 

(4) Informațiile prevăzute la alin. (3) pot include dovezi ale veniturilor sau ale altor surse de rambursare, informații privind activele și pasivele financiare sau informații privind alte angajamente financiare.

(5) Informațiile prevăzute la alin. (3) se obțin din surse interne sau externe relevante, cu excepția celor obținute de pe rețelele de socializare, care nu sunt considerate surse externe în sensul prezentei legi, inclusiv de la consumator și, dacă este necesar, pe baza consultării unei baze de date prevăzute la art. 19. 

(6) Informațiile prevăzute la alin. (3) nu includ categoriile speciale de date prevăzute la art. 9 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(7) Informațiile obținute în conformitate cu alin. (3) – (6) sunt verificate în mod corespunzător, dacă este necesar, prin trimiteri la documente care pot fi verificate independent.

(8) Creditorul are obligația de a stabili proceduri pentru evaluarea prevăzută la alin. (1) și de a documenta și menține procedurile respective, cu respectarea prevederilor Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările și completările ulterioare, precum și de a le prezenta autorității competente cu aplicarea prevederilor prezentei legi, la cererea acesteia.

(9) Creditorul are obligația de a documenta și de a păstra informațiile prevăzute la alin. (3) – (7), cu respectarea prevederilor Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările și completările ulterioare, precum și de a le prezenta autorității competente cu aplicarea prevederilor prezentei legi, la cererea acesteia.

(10) În cazul în care cererea de credit este depusă în comun de mai mulți consumatori, creditorul efectuează evaluarea bonității pe baza capacității comune de rambursare a consumatorilor.

(11) Creditorul pune creditul la dispoziția consumatorului numai în cazul în care rezultatul evaluării bonității indică faptul că obligațiile care decurg din contractul de credit vor fi probabil îndeplinite în modul prevăzut în respectivul contract, ținând seama de factori relevanți, astfel cum prevede alin. (1).

(12) În cazul în care un creditor încheie un contract de credit cu un consumator, creditorului ii este interzis să anuleze sau să modifice ulterior contractul de credit în detrimentul consumatorului pe motiv că evaluarea bonității a fost efectuată incorect, cu excepția acelor situații în care se demonstrează că informațiile furnizate de consumator creditorului, prevăzute la alin. (3) – (7), au fost cu bună știință incomplete sau false.

(13) În cazul în care evaluarea bonității implică utilizarea prelucrării automate a datelor cu caracter personal, consumatorul are dreptul să solicite și să obțină din partea creditorului o intervenție umană, și anume dreptul:

a) să solicite și să obțină din partea creditorului o explicație clară și ușor de înțeles cu privire la evaluarea bonității, inclusiv cu privire la logica și riscurile pe care le implică prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, precum și cu privire la semnificația și efectele acesteia asupra deciziei în cauză;

b) să-și exprime punctul de vedere față de creditor; 

c) să solicite o reexaminare a evaluării bonității și a deciziei privind acordarea creditului de către creditor.

(14) Consumatorul este în mod obligatoriu informat cu privire la dreptul prevăzut la alin. (13).

(15) Atunci când cererea de credit este respinsă, creditorul are obligația de a informa în maxim 3 zile lucrătoare consumatorul în legătură cu respingerea cererii sale și, dacă este cazul, are obligația de a îndruma consumatorul către servicii de consiliere în materie de îndatorare ușor accesibile. 

(16) Creditorul are obligația de a informa consumatorul în termenul prevăzut la alin. (15) cu privire la faptul că evaluarea bonității se bazează pe prelucrarea automată a datelor, cu privire la dreptul consumatorului la o intervenție umană în privința evaluării și cu privire la procedura de contestare a deciziei.

(17) În cazul în care părțile convin să modifice valoarea totală a creditului după încheierea contractului de credit, creditorul are obligația de a reevalua bonitatea consumatorului pe baza unor informații actualizate înainte de a acorda o creștere semnificativă de cel puțin 15% a valorii totale a creditului.

(18) Creditorii au obligația de a evalua bonitatea consumatorilor pe baza consultării bazei de date relevante însă evaluarea bonității nu se bazează exclusiv pe istoricul în materie de credite al consumatorului.

Secțiunea a-II-a

Baze de date

Art. 19. – (1) În scopul evaluării bonităţii consumatorilor, sistemele de evidenţă de tipul birourilor de credit asigură, în cazul creditului transfrontalier, accesul creditorilor din alte state membre la bazele de date gestionate în condiţii nediscriminatorii faţă de creditorii naţionali. 

(2) Au acces la bazele de date utilizate pentru evaluarea bonității consumatorilor creditorii care se află sub supravegherea unei autorități naționale competente din România sau dintr-un stat membru și care respectă pe deplin prevederile Regulamentului (UE) 2016/679.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică atât bazelor de date publice, cât și celor private.

(4) Bazele de date prevăzute la alin. (1) care conțin informații privind contractele de credit de consum includ cel puțin informații privind restanțele consumatorilor la rambursarea creditelor, tipul de credit și identitatea creditorului.

(5) Este interzis creditorilor și intermediarilor de credit să prelucreze categoriile speciale de date prevăzute la art. 9 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 și datele cu caracter personal prelucrate de pe rețelele de socializare care se pot regăsi în bazele de date prevăzute la alin. (1).

(6) În cazul în care cererea de credit este respinsă în urma consultării unei baze de date prevăzute la alin. (1), creditorul are obligația să informeze consumatorul, gratuit, pe suport durabil în forma aleasa de consumator, în termen de 3 zile lucrătoare, cu privire la rezultatul consultării respective, la identitatea și la detaliile bazei de date consultate, precum și cu privire la categoriile de date luate în considerare.

(7) În scopul contractelor de credit, furnizorii de baze de date trebuie să instituie proceduri prin care se asigură faptul că informațiile conținute în bazele lor de date sunt actualizate și exacte, iar consumatorii sunt informați:

a) în termen de 30 de zile de la înregistrarea într-o bază de date a oricăror restanțe la rambursarea creditului;

b) cu privire la drepturile lor, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679.

(8) În scopul contractelor de credit, furnizorii de baze de date au obligația de a întocmi proceduri de depunere și soluționare a reclamațiilor consumatorilor pentru a facilita contestarea de către aceștia a conținutului bazelor de date, inclusiv a informațiilor care pot fi obținute de către terți din respectivele bazele de date.

(9) Furnizorii de baze de date au obligaţia ca, în urma înregistrării reclamaţiilor consumatorilor, să întreprindă măsurile necesare pentru a răspunde la aceste reclamaţii în termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea acestora şi de a depune diligenţele necesare în vederea remedierii aspectelor reclamate.

CAPITOLUL V

FORMA ȘI CONȚINUTUL CONTRACTELOR DE CREDIT

Secțiunea I

Forma contractului de credit

Art. 20. – (1) Redactarea contractelor de credit și a oricăror modificări aduse acestora este realizată în mod obligatoriu pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, iar toate părțile contractante primesc, în mod obligatoriu, un exemplar al contractului de credit, impreuna cu anexele semnate de toate părțile.

(2) Contractele de credit sunt redactate în scris, pe hârtie sau pe alt suport durabil, vizibil, usor de citit fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minim 12p, iar culoarea de fond a hârtiei trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat.

(3) Contractele de credit trebuie să conţină informaţii complete, clare și usor de inteles în limba română.

(4) Sunt interzise următoarele clauze contractuale:

a) care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional acceptat de consumator;

b) care obligă consumatorul să păstreze confidenţialitatea prevederilor şi a condiţiilor contractuale;

c) prin care creditorul poate declara scadent sau denunţa unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectării reputaţiei creditorului ;

d) prin care creditorul impune consumatorului încheierea contractului de asigurare cu o societate agreată de creditor.

(5) Creditorii, intermediarii de credite şi, după caz, reprezentanţii desemnaţi au obligaţia de a primi şi înregistra petiţiile de la consumatori şi de a lua toate măsurile necesare pentru a răspunde în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la înregistrarea acestora și depun diligenţele necesare în vederea reparării prejudiciilor cauzate consumatorilor în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la constatare.

Secțiunea a-II-a

Informații incluse în contractul de credit

Art. 21. – (1) În contractul de credit sunt precizate obligatoriu, în mod clar și concis, perfect lizibile și adaptate la constrângerile de natură tehnică ale suportului pe care sunt prezentate fiind afișate într-un mod corespunzător și adecvat pe diferitele canale. toate elementele următoare: 

a) tipul de credit;

b) identitățile, adresele geografice, numerele de telefon și adresele de e-mail ale părților contractante, precum și, dacă este cazul, identitatea și adresa geografică ale intermediarului de credit implicat;

c) valoarea totală a creditului și condițiile care reglementează tragerea din credit;

d) durata contractului de credit;

e) în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări a plății pentru anumite bunuri sau servicii și în cazul contractelor de credit legate, bunurile sau serviciile respective și echivalentul în numerar al prețului acestora;

f) rata dobânzii aferente creditului sau toate ratele dobânzii aferente creditului în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanțe diferite, condițiile care guvernează aplicarea fiecărei rate a dobânzii aferente creditului și, dacă este cazul, orice indice sau rată de referință aplicabilă fiecărei rate inițiale a dobânzii aferente creditului, precum și perioadele, condițiile și procedurile aplicabile pentru modificarea fiecărei rate a dobânzii aferente creditului;

g) dobânda anuală efectivă și valoarea totală plătibilă de către consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit, precum și o indicație a tuturor ipotezelor utilizate în acest calcul;

h) cuantumul, numărul și frecvența plăților care urmează să fie efectuate de către consumator și, dacă este cazul, ordinea în care plățile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor solduri restante fixate la rate diferite ale dobânzii aferente creditului;

i) în cazul amortizării capitalului unui contract de credit pe durată determinată, o trimitere la dreptul consumatorului de a primi, la cerere și în mod gratuit, în orice moment pe toată durata contractului de credit, un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare;

j) în cazul în care costurile și dobânzile trebuie suportate fără amortizarea capitalului, un extras care indică perioadele și condițiile aplicabile pentru plata dobânzii și a eventualelor costuri recurente și nerecurente asociate;

k) dacă este cazul, costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi obligatorii care înregistrează atât operațiunile de plată, cât și tragerile din credit, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată atât pentru operațiuni de plată, cât și pentru trageri din credit, orice alte costuri care decurg din contractul de credit, precum și condițiile în care aceste costuri pot fi modificate;

l) rata dobânzii aferente creditului aplicabilă în cazul efectuării plăților cu întârziere, astfel cum este aplicabilă la data încheierii contractului de credit, măsurile pentru ajustarea acesteia și, dacă este cazul, orice penalități datorate în cazul nerespectării obligațiilor de plată;

m) un avertisment privind consecințele neefectuării sau ale efectuării plăților cu întârziere;

n) dacă este cazul, o declarație potrivit căreia este necesară plata unor taxe notariale;

o) dacă este cazul, garanțiile și asigurările necesare;

p) existența sau inexistența unui drept de retragere și, dacă este cazul, perioada de retragere, precum și alte condiții pentru exercitarea dreptului de retragere, inclusiv suportul durabil care trebuie folosit pentru notificarea prevăzută la art. 26 alin. (5) lit. a) și informații privind obligația consumatorului, prevăzută la art. 26 alin. (5) lit. b), de a plăti capitalul tras și dobânda, precum și cuantumul dobânzii plătibile pe zi;

q) tipul de suport durabil pe care consumatorul alege să primească informațiile prevăzute la alin. (2).

r) dacă este cazul, informații privind drepturile prevăzute la art. 27, precum și condițiile pentru exercitarea acestor drepturi;

s) menționarea dreptului de rambursare anticipată prevăzut la art. 29, a procedurii de rambursare anticipată, precum și, dacă este cazul, a informațiilor privind dreptul creditorului la compensație și explicația transparentă și ușor de înțeles privind modul în care se calculează compensația pe care consumatorul o datorează creditorului;

t) procedura de urmat pentru exercitarea dreptului de a rezilia contractul de credit;

u) posibilitatea consumatorului de a recurge la o procedură extrajudiciară de contestare și la o cale de atac extrajudiciară și modalitățile de acces la acestea;

v) dacă este cazul, alte clauze și condiții contractuale;

w) denumirea și adresa autorității de supraveghere competente;

x) datele de contact corespunzătoare ale furnizorilor serviciilor de consiliere în materie de îndatorare și o recomandare adresată consumatorului de a contacta furnizorii în cauză în cazul în care are dificultăți de rambursare.

(2) Informațiile prevăzute la alin (1) lit. q), care trebuie furnizate pe tipul de suport durabil pe care il alege consumatorul, sunt:

a) dacă este cazul, atenționarea prevăzută la art. 10 alin. (4) –(5); 

b) informațiile prevăzute la art. 22;

c) informații privind modificarea ratei dobânzii aferente creditului, astfel cum prevede art.23 alin.(1);

d) dacă este cazul, informațiile menționate la art.24 alin.(1) și (2);

e) dacă este cazul, informațiile privind rezilierea unui contract de credit pe durată nedeterminată, prevăzute la art. 28 alin. (2) – (3);

(3) Atunci când se aplică prevederile alin. (1) lit. (i), creditorul pune la dispoziția consumatorului, în mod gratuit și în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit, un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare.

(4) Tabelul de amortizare prevăzut la alin. (3) indică ratele scadente, precum și perioadele și condițiile aplicabile pentru plata acestor cuantumuri și conține o defalcare a fiecărei rambursări în care se indică amortizarea capitalului, dobânda calculată pe baza ratei dobânzii aferente creditului și, dacă este cazul, costurile suplimentare.

(5) În cazul în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă sau costurile suplimentare pot fi modificate în temeiul contractului de credit, tabelul de amortizare indică în mod clar și concis că datele pe care le conține vor rămâne valabile numai până la următoarea modificare a ratei dobânzii aferente creditului sau a costurilor suplimentare în conformitate cu contractul de credit.

(6) În cazul unui contract de credit în care plățile efectuate de consumator nu duc la o amortizare corespunzătoare imediată a valorii totale a creditului, ci sunt utilizate pentru a constitui capital în timpul perioadelor și în condițiile stabilite în contractul de credit sau într-un contract accesoriu, contractul de credit include, în plus față de informațiile prevăzute la alin. (1), o declarație clară și concisă potrivit căreia respectivul contract de credit nu prevede o garanție de rambursare a valorii totale a creditului tras în baza contractului de credit, cu excepția cazului în care se oferă în mod expres o astfel de garanție.

CAPITOLUL VI

MODIFICĂRI ALE CONTRACTULUI DE CREDIT ȘI ALE RATEI DOBÂNZII AFERENTE CREDITULUI

Secțiunea I

Informații privind modificarea contractului de credit

Art. 22. – (1) Orice notificare cu privire la modificarea clauzelor și condițiilor contractului de credit va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea acestora, cu excepţia situaţiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului care implică schimbarea costurilor, și va fi obligatoriu semnată, datată şi cu număr de înregistrare.

(2) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile lucrătoare de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii.

(3) Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită şi contractul rămâne neschimbat.

(4) În cazul în care consumatorul nu acceptă noile condiţii, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent.

(5) Înainte de a modifica clauzele și condițiile contractului de credit, creditorul comunică consumatorului, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil care este indicat în contractul de credit, următoarele informații:

a) o descriere clară a modificărilor propuse, menționându-se, dacă este cazul, necesitatea consimțământului consumatorului sau o explicație cu privire la modificările introduse prin lege;

b) calendarul de punere în aplicare a modificărilor prevăzute la lit. a);

c) mijloacele de care dispune consumatorul pentru a depune o plângere cu privire la modificările prevăzute la lit. a);

d) intervalul de timp în care poate fi depusă o astfel de plângere;

e) numele și adresa autorității competente la care se poate depune plângerea respectivă.

(6) Orice notificare ce nu conţine aceste minime informaţii este considerată nulă de drept.

Secțiunea a-II-a

Modificări ale ratei dobânzii aferente creditului

Art. 23. – (1) În cazul în care creditorilor li se permite să modifice ratele dobânzii aferente creditului din contractele de credit existente, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, creditorul are obligația să informeze consumatorul, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil care este indicat în contractul de credit, cu privire la orice modificare a ratei dobânzii aferente creditului, cu suficient timp înainte ca modificarea respectivă să intre în vigoare. 

(2) În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:  

a) pentru creditele acordate în valută, dobânda va fi compusă din EURIBOR sau dintr-un indice de referinţă furnizat de un administrator care se află într-o țară terță și care este fiabil conform Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE și a Regulamentului (UE) nr. 596/2014 la o anumită perioadă, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului;

b) pentru creditele acordate în monedă naţională, dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă calculat exclusiv pe baza tranzacţiilor interbancare la o anumită perioadă, care se publică în fiecare zi lucrătoare pe website-ul Băncii Naţionale a României şi care reprezintă rata de dobândă calculată ca medie ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacţiilor de pe piaţa interbancară, la care creditorul poate să adauge o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului. 

c) indicele de referinţă prevăzut la lit. b) se calculează la finalul fiecărui trimestru, ca medie aritmetică a ratelor de dobândă zilnice determinate pentru trimestrul anterior, urmând a se aplica de fiecare creditor pentru trimestrul următor.  

d) în acord cu politica comercială a fiecărui creditor, acesta poate reduce marja şi/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referinţă, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, să revină la valoarea marjei prevăzute în contract la data încheierii acestuia şi/sau la nivelul real al indicelui de referinţă;  

e) modul de calcul al dobânzii trebuie indicat în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;  

f) elementele care intră în formula de calcul al dobânzii variabile şi valoarea acestora vor fi afişate pe site-urile de internet şi la toate punctele de lucru ale creditorilor.  

(3) Fără a aduce atingere prevederilor art.35, în cazul în care debitorul solicită refinanţarea creditului la același creditor, în măsura în care acesta s-a dovedit bun-platnic, acesta va examina cererea şi, în funcţie de situaţia financiară a debitorului, poate acorda creditul de refinanţare, respectându-se toate condiţiile noii oferte de creditare.    

(4) Informațiile prevăzute la alin. (1) includ cuantumul plăților de efectuat după intrarea în vigoare a noii rate a dobânzii aferente creditului și, în cazul în care numărul sau frecvența plăților se modifică, informații în legătură cu acestea.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (1), informațiile prevăzute la alineatul respectiv pot fi furnizate periodic consumatorului în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) părțile au convenit în contractul de credit asupra transmiterii periodice a unor astfel de informații;

b) modificarea ratei dobânzii aferente creditului este cauzată de o modificare a ratei de referință;

c) noua rată de referință este pusă la dispoziția publicului în timp util și prin mijloace adecvate;

(6) Informațiile privind noua rată de referință prevăzute la alin. (5) lit. c) sunt disponibile, de asemenea:

a)la sediul creditorului;

b) în cazul în care creditorul deține un website, pe website-ul respectiv;

c) în cazul în care creditorul deține o aplicație mobilă, prin intermediul aplicației respective.

CAPITOLUL VII

FACILITĂȚI DE TIP „DESCOPERIT DE CONT” ȘI DEPĂȘIREA LIMITEI DE CREDIT

Secțiunea I

Facilități de tip „descoperit de cont”

Art. 24. – (1) În cazul în care un credit a fost acordat sub forma unei facilități de tip „descoperit de cont”, creditorul are obligația ca, pe toată durata contractului de credit, să informeze cu regularitate consumatorul, cel puțin o dată pe lună, prin intermediul unor extrase de cont furnizate pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil care este indicat în contractul de credit, cu privire la următoarele elemente:

a) perioada exactă la care se referă extrasul de cont;

b) cuantumurile și datele tragerilor;

c) soldul din extrasul anterior și data acestuia;

d) noul sold;

e) datele și cuantumurile plăților efectuate de consumator;

f) rata dobânzii aferente creditului aplicată;

g) eventualele costuri care au fost aplicate;

h) dacă este cazul, cuantumul minim care trebuie plătit de consumator.

(2) În cazul în care un credit a fost acordat sub forma unei facilități de tip „descoperit de cont”, creditorul are obligația să informeze consumatorul, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil care este indicat în contractul de credit, cu privire la majorările ratei dobânzii aferente creditului sau ale oricăror costuri datorate, cu suficient timp înainte ca modificările respective să intre în vigoare.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), informațiile prevăzute la alin. (2) pot fi furnizate periodic, în modul prevăzut la alin. (1), în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) părțile au convenit în contractul de credit asupra furnizării periodice a unor astfel de informații;

b) modificarea ratei dobânzii aferente creditului este cauzată de o modificare a ratei de referință;

c) noua rată de referință este pusă la dispoziția publicului prin mijloace adecvate;

(4) Informațiile privind noua rată de referință prevăzute la alin. (3) lit. c) sunt disponibile, de asemenea:

a) la sediul creditorului;

b) în cazul în care creditorul deține un website, pe website-ul respectiv;

c) în cazul în care creditorul deține o aplicație mobilă, prin intermediul aplicației respective.

(5) Creditorul are obligația să informeze consumatorul, în modul convenit, cu privire la fiecare reducere sau anulare a facilității de tip „descoperit de cont” cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care reducerea sau anularea facilității de tip „descoperit de cont” produce efecte.

(6)  Atunci când facilitatea de tip „descoperit de cont” este diminuată sau anulată, creditorul are obligația să ofere consumatorului, înainte de inițierea procedurii de executare silită și fără costuri suplimentare, posibilitatea de a rambursa cuantumul cu care a fost diminuată facilitatea de tip „descoperit de cont” anterioară sau cuantumul facilității de tip „descoperit de cont” anterioare anulate, în 12 rate lunare egale, cu excepția cazului în care consumatorul optează să ramburseze anticipat cuantumul respectiv, la rata dobânzii aferente creditului aplicabilă facilității de tip „descoperit de cont”.

Secțiunea a-II-a

Depășirea limitei de credit

Art. 25. – (1) În cazul unui contract de deschidere a unui cont curent, atunci când există posibilitatea să i se permită consumatorului o depășire a limitei de credit, creditorul are obligația să includă în contractul respectiv informații cu privire la această posibilitate, precum și informații cu privire la rata dobânzii aferente creditului, condițiile care reglementează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, orice indice sau rată de referință aplicabilă ratei dobânzii aferente creditului inițiale, costurile aplicabile de la data încheierii contractului de credit și, dacă este cazul, condițiile în care costurile respective pot fi modificate,  informații puse la dispoziția consumatorului în mod regulat, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator și care este indicat în contractul de deschidere a contului curent.

(2) În cazul unei depășiri semnificative, stabilite conform contractului, a limitei de credit pentru o perioadă mai mare de o lună, creditorul are obligația să informeze fără întârziere consumatorul, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator și care este indicat în contractul de deschidere a contului curent, cu privire la:

a) depășirea limitei de credit;

b) cuantumul implicat;

c) rata dobânzii aferente creditului;

d) eventualele penalități, costuri sau dobânzi de întârziere aplicabile;

e) data rambursării.

(3)  În cazul depășirii regulate a limitei de credit, creditorul oferă consumatorilor servicii de consiliere, atunci când acestea sunt disponibile și îi redirecționează, în mod gratuit, către servicii de consiliere în materie de îndatorare.

(4) Creditorul are obligația să informeze consumatorul, în modul convenit, cu privire la anularea posibilității de depășire a limitei de credit sau la reducerea pragului pentru depășirea limitei de credit, cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care anularea sau reducerea respectivă produce efecte.

(5) Atunci când depășirea limitei de credit este diminuată sau anulată, creditorul are obligația să ofere consumatorului, înainte de inițierea procedurii de executare silită și fără costuri suplimentare, posibilitatea de a rambursa cuantumul cu care a fost redus plafonul anterior pentru depășirea limitei de credit sau cuantumul stabilit anterior pentru depășirea limitei de credit care a fost anulat,. Rambursarea respectivă se efectuează în 12 rate lunare egale, cu excepția cazului în care consumatorul optează să ramburseze anticipat cuantumul respectiv, la rata dobânzii aferente creditului aplicabilă depășirii limitei de credit.

CAPITOLUL VIII

RETRAGERE, REZILIERE ȘI RAMBURSARE ANTICIPATĂ

Secțiunea I

Dreptul de retragere

Art. 26. – (1) Consumatorul are la dispoziție o perioada de retragere din contractul de credit de 14 zile calendaristice, fără a prezenta niciun motiv, perioadă care începe :

a) fie din ziua încheierii contractului de credit;

b)  fie din ziua în care consumatorului îi sunt aduse la cunoștință clauzele și condițiile contractuale, precum și informațiile prevăzute la art. 20 și 21, în cazul în care ziua respectivă este ulterioară datei prevăzute la litera a).

(2) Termenul prevăzut la alin. (1)  se consideră respectat dacă notificarea prevăzută la alin. (5) lit. a) este transmisă de consumator creditorului înainte de expirarea termenului respectiv.

(3) În cazul în care consumatorului nu i-au fost aduse la cunoștință clauzele și condițiile contractuale și informațiile prevăzute la art. 20 – 21, perioada de retragere expiră la 12 luni și 14 zile de la încheierea contractului de credit, cu excepția cazului în care consumatorul nu a fost informat cu privire la dreptul său de retragere în conformitate cu art. 21 alin. (1)  lit. p).

(4) În cazul unui contract de credit legat pentru achiziționarea unui bun căruia i se aplică o politică de returnare care asigură rambursarea integrală pe o perioadă determinată ce depășește 14 zile calendaristice, termenul aferent dreptului de retragere se prelungește pentru a corespunde perioadei în care se aplică respectiva politică de returnare.

(5) În cazul în care consumatorul își exercită dreptul de retragere, acesta ia următoarele măsuri:

a) notifică acest lucru creditorului, în conform cu informațiile furnizate de creditor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. (p), pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil ales de consumator și care este indicat în contractul de credit, în termenul prevăzut la alin. (1);

b) plătește creditorului capitalul și dobânda aferentă acestuia de la data la care creditul a fost tras până la data la care capitalul este rambursat, fără nicio întârziere nejustificată și, în orice caz, nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la trimiterea notificării prevăzute la lit. (a).

c) dobânda prevăzută la lit. (b) se calculează pe baza ratei convenite a dobânzii aferente creditului. 

(6) Creditorul nu este îndreptățit la nicio altă compensație din partea consumatorului în cazul retragerii, cu excepția compensației pentru orice taxă nerambursabilă plătită de creditor unei administrații publice.

(7) În cazul prestării unui serviciu accesoriu aferent contractului de credit de către creditor sau de către un terț pe baza unui contract încheiat între respectivul terț și creditor, consumatorului nu îi mai revin obligații care decurg din contractul pentru prestarea serviciului accesoriu în cazul în care consumatorul își exercită dreptul de retragere din contractul de credit în conformitate cu prezentul articol.

(8) În cazul în care consumatorul dispune de un drept de retragere în temeiul alin. (1), (5) și (7), nu se aplică dispozițiile art. 6 – 7 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004.

Secțiunea a-II-a

Contracte de credit legate

Art. 27. – (1) În cazul în care consumatorul şi-a exercitat dreptul de retragere dintr-un contract de furnizare de bunuri sau servicii, potrivit Ordonanţei de urgență a Guvernului nr. 140/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, Ordonanţei Guvernului nr. 85/2004, republicată, cu modificările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă nr. 141/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale, sau a altor actelor normative ce transpun sau ce creează cadrul de aplicare pentru actele normative comunitare, acesta nu mai are obligaţii în temeiul unui contract de credit legat.  

(2) În cazul în care bunurile sau serviciile care fac obiectul unui contract de credit legat nu sunt furnizate sau prestate ori sunt furnizate sau prestate numai în parte sau nu sunt conforme cu contractul de furnizare sau de prestare servicii, consumatorul are dreptul să solicite măsuri reparatorii din partea creditorului în cazul în care a solicitat măsuri reparatorii din partea furnizorului sau a prestatorului, dar nu a reușit să obțină satisfacerea pretențiilor la care are dreptul conform legii sau conform contractului de furnizare a bunurilor sau de prestare a serviciilor. 

(3) În cazul în care consumatorului nu i-au fost furnizate bunurile sau nu i-au fost prestate serviciile ori bunurile sau serviciile nu sunt conforme, acesta se poate îndrepta împotriva comerciantului în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgență a Guvernului nr. 140/2021 sau a Ordonanței de urgență nr. 141/2021.

(4) Creditorul răspunde în solidar în raport cu eventuale pretenții pe care consumatorul le poate avea împotriva furnizorului sau a prestatorului, în cazul în care achiziția de bunuri sau servicii de la furnizor sau de la prestator a fost finanțată printr-un contract de credit.

Secțiunea a-III-a

Contracte de credit pe durată nedeterminată

Art. 28. – (1) Consumatorul poate proceda, în orice moment de la încheierea contractului, la rezilierea standard a unui contract de credit pe durată nedeterminată, în mod gratuit, cu excepția cazurilor în care părțile au convenit o perioadă de preaviz care nu poate depăși o luna.

(2) În cazul în care s-a convenit astfel în contractul de credit, creditorul poate proceda la rezilierea standard a unui contract de credit pe durată nedeterminată acordând consumatorului un preaviz de cel puțin două luni, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil care este indicat în contractul de credit.

(3) In cazul în care s-a convenit astfel în contractul de credit, creditorul poate retrage din motive justificate obiectiv dreptul consumatorului de a efectua trageri pe baza unui contract de credit pe durată nedeterminată, având obligația de ainforma consumatorul în legătură cu retragerea drepturilor și cu motivele acesteia, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil care este indicat în contractul de credit, dacă este posibil înainte de retragere și cel mai târziu imediat ulterior acesteia, cu excepția cazului în care furnizarea acestor informații este interzisă de prevederile legale în vigoare din legislația Uniunii Europene sau din legislația națională sau este contrară obiectivelor de ordine publică sau de siguranță publică.

Secțiunea a-IV-a

Rambursarea anticipată

Art. 29. – (1) Consumatorul are dreptul la rambursare anticipată în orice moment, caz în care consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului pentru consumator pe durata rămasă a contractului, luându-se în considerare toate costurile impuse consumatorului de către creditor. 

(2) Dreptul consumatorului de a rambursa anticipat parțial nu poate fi condiţionat de plata unei anumite sume minime sau de un anumit număr de rate.

(3)  În cazul rambursării anticipate parţiale, consumatorul are dreptul să aleagă între:

a) menţinerea valorii ratei lunare şi diminuarea perioadei de creditare iniţiale;

b) diminuarea valorii ratei lunare şi menţinerea perioadei de creditare iniţiale;

c) diminuarea valorii ratei lunare şi diminuarea perioadei de creditare iniţiale.

(4) În cazul rambursării anticipate, creditorul are dreptul la o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată, cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă.

(5) Compensația prevăzută la alin. (4) nu poate depăși:

a) 1 % din valoarea creditului care face obiectul rambursării anticipate în cazul în care perioada dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an. 

b) 0,5 % din valoarea creditului care face obiectul rambursării anticipate în cazul în care perioada respectivă nu este mai mare de un an.

(6) Creditorul nu are dreptul la compensația prevăzută la alin. (4) atunci când este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:

a) rambursarea a fost realizată ca urmare a executării unui contract de asigurare care are drept scop asigurarea riscului de neplată;

b) creditul este acordat sub forma unei facilități de tip „descoperit de cont”;

c) rambursarea anticipată intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă.

(7) Compensația prevăzută la alin. (4) nu poate depăși cuantumul dobânzii pe care consumatorul ar fi plătit-o în perioada dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit.

(8) În situaţia în care creditul este rambursat anticipat şi există un contract de asigurare ataşat creditului, consumatorul poate opta fie pentru menţinerea în vigoare a contractului de asigurare, fie pentru încetarea valabilităţii acestuia, cu posibilitatea restituirii diferenţei de primă aferentă perioadei rămase, conform prevederilor condiţiilor de asigurare.

CAPITOLUL IX

DOBÂNDA ANUALĂ EFECTIVĂ ȘI MĂSURI DE LIMITARE A RATELOR ȘI A COSTURILOR

Secțiunea I

Calcularea dobânzii anuale efective

Art. 30. – (1) Dobânda anuală efectivă se calculează în conformitate cu formula matematică prevăzută în partea I din Anexa nr.3. 

(2) Aceasta este egală, pe o perioadă de un an, cu valoarea actualizată a tuturor angajamentelor, respectiv trageri, rambursări și costuri, viitoare sau prezente, convenite de creditor și de consumator.

(3) În scopul calculării dobânzii anuale efective, se determină costul total al creditului pentru consumator, cu excepția costurilor suportate de către consumator pentru nerespectarea oricăruia dintre angajamentele stabilite prin contractul de credit și a altor costuri în afara prețului de achiziție pe care este obligat să le plătească la achiziționarea de bunuri sau servicii, indiferent dacă tranzacția este efectuată în numerar sau pe credit.

(4) Costurile administrării unui cont care înregistrează atât operațiunile de plată, cât și tragerile, costurile de utilizare a unui mijloc de plată atât pentru operațiunile de plată, cât și pentru trageri, precum și alte costuri privind operațiunile de plată sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator, cu excepția cazului în care deschiderea contului este opțională, iar costurile contului au fost indicate în mod clar și separat în contractul de credit sau în orice alt contract incheiat cu consumatorul.

(5) Calculul dobânzii anuale efective se bazează pe ipoteza conform căreia contractul de credit urmează să rămână valabil pe perioada convenită, iar creditorul și consumatorul își vor îndeplini obligațiile în condițiile și cu respectarea termenelor indicate în contractul de credit.

(6) În cazul contractelor de credit care cuprind clauze ce permit variații ale ratei dobânzii aferente creditului sau variații ale anumitor costuri incluse în dobânda anuală efectivă care le fac necuantificabile la momentul calculării, dobânda anuală efectivă se calculează pe baza ipotezei conform căreia rata dobânzii aferente creditului și celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul inițial și se vor aplica până la încetarea contractului de credit.

(7) Atunci când este necesar, la calcularea dobânzii anuale efective se utilizează ipotezele suplimentare prevăzute în partea II din Anexa nr.3.

Secțiunea a-II-a

Măsuri de limitare a ratelor dobânzii aferente creditului, a dobânzilor anuale efective sau a costurilor totale ale creditului pentru consumator

Art. 31. (1) În scopulprotejării consumatorilor cu privire la perceperea de costuri excesiv de ridicate,se aplică dispozițiile art. 1, art. (4)-(6) și art. 12 din Legea nr. 243/2024 privind protecţia consumatorilor cu privire la costul total al creditării şi la cesiunea de creanţe.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit se interzice:  

a) majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor şi spezelor bancare, cu excepţia costurilor impuse prin legislaţie;  

b) introducerea şi perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepţia costurilor specifice unor produse şi servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiţionale acceptate în mod expres de consumator;  

c) perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent dacă depunerea se efectuează de către titular sau de către o altă persoană;  

d) perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit.  

e) perceperea unui comision, unui tarif, unei speze bancare sau a oricărui alt cost, în cazul în care consumatorul doreşte schimbarea datei de scadenţă a ratelor;  

f) perceperea unor comisioane în situaţiile în care consumatorii solicită schimbarea garanţiilor, în condiţiile în care consumatorul plăteşte toate costurile aferente constituirii şi evaluării noilor garanţii.  

(3) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.  

(4) Comisionul de analiză dosar şi cel pentru servicii prestate la cererea consumatorilor vor fi stabilite în sumă fixă, aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit în cadrul aceleiaşi entități.  

(5) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului și costurile aferente trebuie să corespundă costurilor efective ale creditorului, să se limiteze la acoperirea acestora şi să nu conducă la obţinerea de venituri suplimentare pentru acesta.

(6) În cazul în care comisionul de administrare se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.  

(7) Se interzice perceperea unui comision de analiză dosar în cazul în care creditul nu se acordă.  

(8) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor raportează Comisiei Europene măsurile introduse, în conformitate cu alin. (1), până la data de 20 noiembrie 2026.    

CAPITOLUL X

NORME DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ ȘI CERINȚE PENTRU MEMBRII PERSONALULUI

Secțiunea I

Norme de conduită profesională la acordarea de credite consumatorilor

Art. 32 – (1) Cu respectarea prevederilor Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările și completările ulterioare, creditorul și intermediarul de credit au obligația de a acționa cu onestitate, corectitudine, transparență și profesionalism și de a ține seama de drepturile și interesele consumatorilor atunci când desfășoară oricare dintre următoarele activități:

a) elaborarea produselor de credit;

b) activități de publicitate pentru produsele de credit în conformitate cu art. 7 – 8;

c) acordarea, intermedierea sau facilitarea acordării de credite;

d) prestarea de servicii de consiliere;

e) prestarea de servicii accesorii pentru consumatori;

f) executarea unui contract de credit.

(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) lit. c) – d) se bazează pe informații referitoare la situația specifică a consumatorului și la orice cerință specifică comunicată de către acesta, precum și pe ipoteze rezonabile cu privire la riscurile aferente situației consumatorului pe toată durata contractului de credit.

(3) Activitățile prevăzute la alin. (1) lit. (d) se bazează, de asemenea, pe informațiile solicitate conform prevederilor art. 16 alin. (4) lit. (a).

(4) Cu respectarea prevederilor Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările și completările ulterioare, modul în care creditorii își remunerează personalul și intermediarii de credit și modul în care aceștia din urmă își remunerează propriul personal nu afectează respectarea obligației prevăzute la alin. (1)-(3).

(5) Cu respectarea prevederilor Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea și aplicarea politicilor de remunerare pentru personalul responsabil cu evaluarea bonității, creditorii respectă, într-un mod și într-o măsură adecvate în raport cu dimensiunea lor, cu organizarea lor internă, precum și cu natura, domeniul de aplicare și complexitatea activităților lor, următoarele principii:

(a) politica de remunerare promovează o administrare solidă și eficientă a riscurilor și este compatibilă cu aceasta, și nu încurajează asumarea unor riscuri care depășesc nivelul de risc tolerat de creditor;

b) politica de remunerare este conformă cu strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele pe termen lung ale creditorului și cuprinde măsuri pentru evitarea conflictelor de interese, prevăzând în special ca remunerația să nu depindă de numărul sau proporția cererilor de credit acceptate.

(6) Atunci când creditorii sau intermediarii de credit oferă servicii de consiliere, sistemul de remunerare a personalului implicat nu aduce atingere capacității acestora de a acționa în interesul consumatorului și, în special, nu depinde de realizarea unor obiective de vânzări. 

(7) Sunt permise comisioanele plătite de către creditor intermediarului de credit.

(8) Sunt interzise plățile efectuate de un consumator către un creditor sau un intermediar de credit înainte de încheierea unui contract de credit.

Secțiunea a-II-a

Cerințe privind cunoștințele și competența personalului

Art. 33.- (1) Personalul creditorilor, al intermediarilor de credit şi al reprezentanţilor desemnaţi deține un nivel adecvat de cunoștințe și de competență în legătură cu elaborarea, oferirea și acordarea de contracte de credit, cu desfășurarea activităților de intermediere de credit și cu prestarea de servicii de consiliere, precum și în legătură cu drepturile consumatorilor în domeniul lor de activitate și să își actualizeze constant aceste cunoștințe și competențe.  

(2) Când încheierea unui contract de credit include servicii accesorii, personalul creditorilor și intermediarilor de credit deține un nivel adecvat de cunoștințe și în legătură cu acele servicii accesorii.

(3) Cerinţele minime în materie de cunoştinţe şi competenţe pentru personalul creditorilor, al intermediarilor de credite şi al reprezentanţilor desemnaţi trebuie să includă:  

a) cunoştinţe corespunzătoare cu privire la produsele de credit şi la serviciile accesorii oferite în mod obişnuit cu acestea;  

b) cunoştinţe adecvate privind legislaţia din domeniul contractelor de credit pentru consumatori, inclusiv din domeniul protecţiei consumatorilor;  

c) cunoştinţe corespunzătoare cu privire la standardele de etică în afaceri;  

d) cunoştinţe corespunzătoare cu privire la procesul de evaluare a bonităţii consumatorilor sau, după caz, competenţe în evaluarea bonităţii consumatorilor;  

e) un nivel corespunzător de competenţe în domeniile financiar şi economic.  

(4) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor supraveghează respectarea cerințelor prevăzute la alin. (1)-(3) și are competența de a impune creditorilor și intermediarilor de credit să furnizeze orice dovezi pe care aceasta le consideră necesare pentru a face posibilă respectiva supraveghere.

CAPITOLUL XI

EDUCAȚIE FINANCIARĂ ȘI SPRIJIN PENTRU CONSUMATORII CARE SE CONFRUNTĂ CU DIFICULTĂȚI FINANCIARE

Secțiunea I

Educația financiară

Art. 34.- (1) Creditorii, autoritătile competente, asociatiile de consumatori, ale mediului de afaceri, operatorii profesioniști prevăzuți la art.36 alin. (2), precum și orice altă entitate publică sau privată care are un interes legitim promovează măsuri care sprijină educarea consumatorilor cu privire la un comportament responsabil în materie de îndatorare și de administrare a datoriilor, îndeosebi cu privire la contractele de credit, la a căror elaborare și promovare sunt consultate toate părțile interesate relevante. 

(2) În cadrul măsurilor prevăzute la alin. (1), creditorii furnizează consumatorilor informații clare și generale cu privire la procedura de acordare a creditelor pentru a îi ghida pe consumatori, mai ales pe cei care contractează un credit de consum pentru prima oară și în special dacă acest lucru se realizează prin intermediul instrumentelor digitale, 

(3) Entitățile prevăzute la alin. (1) diseminează informațiile cu privire la orientările pe care organizațiile de consumatori și autoritățile naționale le pot oferi consumatorilor, pe orice canale media, precum și pe site-urile proprii ale acestora.

Secțiunea a-II-a

Restanțe și măsuri de restructurare datorată dificultăților financiare

Art. 35. – (1)Creditorii au obligația de a lua, atunci când este cazul, măsuri rezonabile de restructurare datorată dificultăților financiare înainte de a iniția procedura de executare silită, care să țină seama, printre altele, de situația personală a consumatorului.

(2) Creditorii nu au obligația de a oferi consumatorilor, în mod repetat, măsuri de restructurare datorată dificultăților financiare prevăzute la alin. (1), cu excepția cazurilor justificate.

(3) Creditorii nu au obligația de a efectua o evaluare a bonității în conformitate cu art. 18 atunci când modifică clauzele și condițiile existente ale unui contract de credit în conformitate cu prevederile alin. (4) lit. b) și alin. (5) cu condiția ca valoarea totală care trebuie plătită de consumator să nu crească în mod semnificativ, respectiv cu mai mult de 15% din valoarea totală plătibilă, odată cu modificarea contractului de credit.

(4) Măsurile de restructurare datorate dificultăților financiare prevăzute la alin. (1) – (2), pentru care creditorii au obligaţia de a avea politici şi proceduri adecvate, includ cel puțin următoarele măsuri: 

a) refinanțarea totală sau parțială a unui contract de credit;

b) modificarea clauzelor și condițiilor existente ale unui contract de credit, 

(5) Clauzele și condițiile existente ale unui contract de credit prevăzute la alin. (4) lit. b) care se vor modifica includ, dar fără a se limita la, următoarele:

a) prelungirea duratei contractului de credit;

b) modificarea tipului de contract de credit;

c) amânarea plății ratelor, integral sau parțial, pentru o anumită perioadă;

d) reducerea ratei dobânzii aferente creditului;

e) oferirea unei perioade fără plăți;

f) rambursări parțiale;

g) conversii valutare;

h) iertarea parțială de plată și consolidarea datoriei.

(6) Consumatorii nu își pierd protecția acordată prin prezenta lege în cazul în care se stabilește ca lege aplicabilă contractului legea unui stat nemembru, în cazul în care contractul de credit are o strânsă legătură cu teritoriul unuia sau al mai multor state membre.

(7) Costurile care decurg din nerespectarea obligațiilor de plată  nu depășesc cuantumul necesar pentru a compensa creditorul pentru costurile suportate ca urmare a nerespectării obligațiilor de plată. 

(8) Sarcina probei privind costurile suportate ca urmare a nerespectării obligațiilor de plată prevăzute la alin. (8) revine creditorilor.

(9) Calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face:

a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile în cazul anului bisect, luând în calcul la numărătorul fracției formulei, numărul efectiv de zile cuprins între scadențe, iar la numitorul aceleiași fracții, 365 sau 366 de zile, după caz;

b) fie luând în calcul la numărătorul fracției numărul 30 zile, iar la numitorul fracției numărul 360.

(10) Rambursarea creditelor se poate face în două moduri: prin rate egale (anuități) sau prin rate descrescătoare. 

(11) Creditorul este obligat să informeze consumatorul despre cele două modalități de rambursare și consumatorul are dreptul să aleagă modalitatea prin care dorește să ramburseze creditul.

(12) Sarcina probei cu privire la informarea consumatorilor, prevăzută la alin. (11) revine creditorilor.

(13) Creditorul poate declara creditul scadent anticipat după înregistrarea unui număr de 90 de zile consecutive restanță de către consumator.

(14) Perioada dintre declararea scadenței anticipate și declanșarea executării silite nu poate fi mai mică de 3 luni, decât la solicitarea expresă a consumatorului.. 

(15) În cazul în care executarea silită nu este inițiată în cel mult 6 luni de la data declarării scadenței anticipate, începând cu ziua imediat următoare expirării acestui termen, creditorul nu va mai percepe dobânzi penalizatoare.

(16) Prevederile alin. (14), (15), (19), (22), (23), (24), (25) se aplică și procedurilor derulate de entitățile care desfășoară activități de recuperare creanțe.

(17) Creditorul depune diligenţe pentru a preveni declararea scadenţei anticipate, iniţierea procedurilor de executare silită a consumatorilor ori vânzarea debitelor restante către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe

(18) Creditorul trebuie să facă dovada că a depus diligenţele necesare în vederea evitării iniţierii procedurilor prevăzute la alin. (17).  

(19) Oricând pe parcursul relaţiei contractuale, la solicitarea consumatorului, creditorul oferă acestuia soluţii corespunzătoare pentru achitarea debitului, chiar dacă nu sunt înregistrate restanţe, însă consumatorul face dovada unei situaţii dificile sau a iminenţei neplăţii. 

20) Rata dobânzii penalizatoare aplicabilă creditelor restante se calculează pe bază de procent fix ce nu poate fi mai mare de trei puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii curente și se aplică la principalul restant.

(21)  Prin excepție de la prevederile alin. (20), rata dobânzii penalizatoare, aplicabilă în cazul creditelor restante nu poate depăși cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzii aplicată atunci când creditul nu înregistrează restanță, în cazul în care consumatorul sau soțul/soția acestuia se afla în una dintre următoarele situații: șomaj, reducere drastică de cel puțin 15% din valoarea acestuia a salariului, deces, care va fi percepută până la încetarea evenimentului care a generat reducerea veniturilor, dar nu mai mult de 12 luni; în caz de deces, perioada nu poate fi mai mică de 6 luni.

(22) Se interzice aplicarea dobânzilor penalizatoare la soldul creditului sau la valoarea totală a creditului ori la valoarea totală plătibilă de către consumator.

(23) În toate cazurile, cuantumul dobânzilor penalizatoare nu trebuie să depășească principalul restant.

(24) După declararea scadenței anticipate, se poate percepe doar o dobândă penalizatoare, calculată pe bază de procent fix și care nu poate fi mai mare de două puncte procentuale, care se adaugă la rata dobânzii prevăzute în contract și se aplică la principalul rămas de plată la data declarării scadenței anticipate.

(25) Pe parcursul procedurii de executare silită se interzice perceperea dobânzilor și a dobânzilor penalizatoare.

(26) Returnarea sau transferul către creditor al bunurilor care fac obiectul unui contract de credit legat sau al veniturilor obținute din vânzarea unor astfel de bunuri este suficient pentru a rambursa creditul, atunci când părțile din contractul de credit convin în mod explicit.

Secțiunea a-III-a

Servicii de consiliere în materie de îndatorare

Art. 36. – (1) Pentru consumatorii care se confruntă sau s-ar putea confrunta cu dificultăți în ceea ce privește respectarea angajamentelor lor financiare, se pun la dispoziția acestora servicii independente de consiliere în materie de îndatorare.

(2) Serviciile independente de consiliere în materie de îndatorare trebuie oferite de profesioniști, care nu sunt creditori, intermediari de credite, cumpărători sau administratori de credite, cu costuri limitate, pentru a nu reprezenta o povară inutilă pentru consumatorii care se află în situația prevăzută la alin.(1).

(3) În scopul îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alin. (1), creditorii dispun de proceduri și politici pentru depistarea timpurie a consumatorilor care se confruntă cu dificultăți financiare. 

(4) Creditorii au obligația să îi îndrume pe consumatorii care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește respectarea angajamentelor lor financiare către servicii de consiliere în materie de îndatorare ușor accesibile acestora.

(5) Sarcina probei că a fost respectată obligația prevăzută la alin. (1) revine creditorilor, care prezintă Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, la cerere, dovada că au întreprins demersul respectiv.

(6) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor transmite Comisiei Europene, până la 20 noiembrie 2026 și, ulterior, în fiecare an, un raport cu privire la serviciile de consiliere în materie de îndatorare disponibile.

CAPITOLUL XII

CREDITORI ȘI INTERMEDIARI DE CREDIT

Secțiunea I

Accesul la activitate, înregistrarea și supravegherea instituțiilor care nu sunt instituții de credit, instituții de plată și nici instituții emitente de monedă electronică

Art. 37 – (1) Creditorilor li se aplică o procedură adecvată de acces la activitatea de creditare, mecanisme de înregistrare și de supraveghere stabilite de o autoritate competentă independentă.

(2) În sensul alin. (1), creditorilor, instituții financiare nebancare, li se aplică procedura de acces la activitate, mecanismele de înregistrare și de supraveghere stabilite de Banca Națională a României în calitate de autoritate competentă independentă, potrivit prevederilor Legii nr.93/2009 privind instituțiile financiare nebancare.

(3) Intermediarilor de credit li se aplică o procedură adecvată de acces la activitate, mecanisme de înregistrare și de supraveghere stabilită conform prevederilor art. 100 – 109 din Ordonanța de urgență nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile precum și pentru modificarea si completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. 

(4) Cerința referitoare la o procedură adecvată de acces la activitate și înregistrare nu se aplică creditorilor care sunt:

(a) instituții de credit în sensul definiției prevăzută la art. 4 alin. (1) pct 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;

(b) instituții de plată în sensul definiției de la art. 5 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, pentru serviciile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. d) din legea respectivă ;

(c) instituții emitente de monedă electronică în sensul definiției de la art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică, pentru acordarea creditelor prevăzute la art. 22 din legea respectivă.

(5) Cerințele privind accesul la activitate și înregistrarea prevăzute la alin. (1) – (2) nu se aplică furnizorilor de bunuri sau prestatorilor de servicii care se califică drept microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii în sensul definiției din Recomandarea 2003/361/CE și care acționează în calitate de:

(a) intermediari de credit cu titlu accesoriu;

(b) creditori cu titlu accesoriu, acordând credite sub formă de amânare la plată pentru achiziționarea bunurilor și serviciilor pe care le oferă, în cazul în care creditul este acordat fără dobândă și implică doar costuri limitate impuse consumatorului, în conformitate cu dreptul intern, în cazul efectuării plăților cu întârziere.

Secțiunea a-II-a

Obligații specifice pentru intermediarii de credit

Art. 38. – Intermediariii de credit sunt obligați:

(a) să indice, în publicitatea și documentele destinate consumatorilor, sfera competențelor lor și dacă lucrează exclusiv cu unul sau mai mulți creditori sau ca intermediari independenți;

(b) să informeze consumatorul cu privire la orice comision pe care consumatorul trebuie să îl plătească intermediarului de credit pentru serviciile care urmează să fie prestate;

(c) să ajungă la un acord cu consumatorul cu privire la orice comision prevăzut la lit.  (b) pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil înainte de încheierea contractului de credit;

(d) să comunice creditorului orice comision prevăzut la lit. (b), în scopul calculării dobânzii anuale efective.

CAPITOLUL XIII

CESIUNEA DE DREPTURI ȘI SOLUȚIONAREA LITIGIILOR

Secțiunea I

Cesiunea de drepturi

Art. 39 – (1) În cazurile în care drepturile creditorului în temeiul unui contract de credit sau contractul de credit însuși se cesionează unui terț, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva creditorului inițial, inclusiv dreptul la compensare.

(2) În cazurile în care contractul de credit însuși ori numai creanțele rezultate dintr-un contract de credit se cesionează, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului, orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva cedentului inițial, inclusiv dreptul la despăgubire.

(3) Contractele de credit și creanțele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori financiari. 

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), creanțele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate și către entități ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanțe, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 2402/2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea şi de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă şi standardizată, şi de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE şi 2011/61/UE, precum şi a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 şi (UE) nr. 648/2012.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (3), creanțele rezultate din contractele de credit, altele decât cele reglementate potrivit Ordonanței de urgenţă nr. 15/2024 privind administratorii de credite şi cumpărătorii de credite, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind contractele de credit pentru consumatori,  pentru care perioada de rambursare stabilită contractual a expirat sau pentru care creditorul a declarat scadența anticipată ori a inițiat procedura executării silite a consumatorului pot fi cesionate către entitățile de recuperare creanțe.

(6) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la alin (2). Cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanțe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent.

(7) Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanței, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii și pentru a răspunde contravențional și/sau penal în fața autorităților publice.

(8) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la transferul dreptului de proprietate asupra creanțelor către noul creditor, prin scrisoare recomandată.

(9) Notificarea este redactată în scris, într-un limbaj clar, vizibil și ușor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12p, pe hârtie, și vor menționa cel puțin următoarele:

a) numele și datele de contact, inclusiv numărul de telefon, fax, e-mail ale creditorului, ale entității care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum și, după caz, ale reprezentantului acesteia din România;

b) numele creditorului original de la care a fost preluată creanța;

c) data la care s-a realizat cesiunea;

d) cuantumul sumei datorate și documentele care atestă elementele componente ale acestei sume;

e) conturile în care se vor efectua plățile.

(10) În plus față de obligațiile prevăzute la alin. (4), entitățile care desfășoară activitatea de recuperare creanțe atenționează consumatorul cu privire la:

a) termenul în care consumatorul ia legătura cu entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe. Acest termen nu poate fi mai mic de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării de către consumator;

b) dreptul consumatorului de a transmite entității care desfășoară activitatea de recuperare creanțe o contestație a existenței debitului ori a cuantumului acestuia în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării;

c) dreptul consumatorului de a primi răspuns în termen de 15 zile calendaristice la contestația formulată;

d) dreptul consumatorului de a se adresa direct instanței de judecată în cazul în care contestă existența debitului ori a cuantumului acestuia;

e) faptul că necontestarea de către consumator, în termenul de 30 de zile calendaristice, a debitului nu reprezintă o recunoaștere a sumei de către acesta și nu îl privează pe consumator de dreptul de a se adresa instanței de judecată.

(11) Reprezentanții entităților care desfășoară activitatea de recuperare creanțe își declină identitatea și, după caz, se legitimează atunci când se adresează consumatorilor.

(12) Entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe elaborează, împreună cu consumatorul, și oferă acestuia soluții privind un plan de achitare a datoriilor/obligațiilor adaptat la veniturile actuale ale acestuia, documentând motivele pentru care soluţiile oferite consumatorului sunt adecvate pentru circumstanţele individuale ale acestuia, ce poate include:

a) eșalonarea plății sumelor datorate;

b) reducerea sumei totale de plată;

c) oferirea unei perioade fără plăți;

d) consolidarea mai multor datorii.

(13) Entitatea care desfăşoară activităţi de recuperare creanţe documentează motivele pentru care soluţiile oferite consumatorului sunt adecvate pentru circumstanţele individuale ale acestuia şi trebuie să elaboreze şi să ţină evidenţe ale tuturor interacţiunilor dintre acesta şi consumatorul aflat în dificultate de plată cel puţin pe durata derulării contractului şi cel puţin cinci ani după data cesionării creanţelor şi/sau după finalizarea procedurii executării silite.

(14) Contractele de credit de consum, precum şi orice alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfăşoară activităţi de recuperare creanţe.   

(15) Se interzice:

a) cesionarea contractului de credit și a accesoriilor, precum și a creanței către o entitate de recuperare creanțe care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant legal în România;

b) perceperea de comisioane, dobânzi și dobânzi penalizatoare, cu excepția dobânzilor penalizatoare legale, de către entitățile de recuperare creanțe;

c) perceperea de costuri aferente activității de recuperare de către entitățile de recuperare creanțe ; 

d) derularea activităților de recuperare creanțe în perioada celor 30 de zile calendaristice prevăzute la alin. (10) lit. b) și până când este transmis consumatorului răspunsul la contestație;

e) utilizarea de tehnici care să hărțuiască sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanțelor;

f) utilizarea, în cadrul procesului de recuperare creanțe, de amenințări sau alte tehnici agresive, cu scopul de a vătăma fizic ori psihic consumatorul ori rude ale acestuia ori de a-i afecta reputația sau proprietatea;

g) contactarea consumatorului, în cadrul procesului de recuperare creanțe, la locul de muncă al acestuia;

h) contactarea, în legătură cu recuperarea creanțelor, a oricărei altei persoane diferită de consumator, succesorii legali, avocatul sau împuternicitul acestuia, creditorul, avocatul sau împuternicitul creditorului;

i) afișarea la ușa apartamentului/blocului a notificărilor/ somațiilor/adreselor în legătură cu recuperarea creanțelor, cu excepția actelor de procedură afișate la solicitarea executorului judecătoresc ori a instanței de judecată;

j) comunicarea cu consumatorul în intervalul orar 20.00-9.00.

(16) Creditorul inițial are obligația de a informa consumatorul cu privire la cesiunea prevăzută la alin. (1), cu excepția cazului în care creditorul inițial, prin acord cu cesionarul, administrează în continuare creditul către consumator.

(17) Pot să desfăşoare activitatea de recuperare creanţe doar entităţile de recuperare creanțe înregistrate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în conformitate cu Ordinul nr. 1/2017 privind documentaţia şi informaţiile necesare înregistrării, precum şi modalitatea şi termenele de raportare pentru entităţile de recuperare creanţe.

(18) Pentru a fi înregistrate, entităţile de recuperare creanțe transmit Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor o cerere însoţită de informaţii şi documente care atestă respectarea cerinţelor prevăzute în Ordinul nr. 1/2017 privind documentaţia şi informaţiile necesare înregistrării, precum şi modalitatea şi termenele de raportare pentru entităţile de recuperare creanţe.

(19) Entităţile de recuperare creanțe îndeplinesc următoarele condiţii:

a) sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice; 

b) persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii au o bună reputaţie şi dispun de cunoştinţe şi experienţa adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii vizate;

c) în cazul societăţilor de recuperare creanţe, modul în care este remunerat şi motivat personalul nu trebuie să depindă exclusiv de realizarea unor obiective privind recuperarea creanţelor şi nici nu este raportat exclusiv la sumele recuperate.  

(20) Entităţile care desfăşoară activitate de recuperare creanţe au obligaţia de a raporta la Centrala Riscului de Credit a Băncii Naţionale a României date individuale cu privire la creanţele achiziţionate şi titularii acestora, în conformitate cu reglementările în domeniu emise de Banca Naţională a României.  

(21) Nu se consideră încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului profesional transmiterea de către Banca Naţională a României a informaţiilor raportate de către entităţile care desfăşoară activitate de recuperare creanţe către celelalte entităţi declarante la Centrala Riscului de Credit. 

(22) Entităţilor care desfăşoară activitate de recuperare creanţe li se aplică prevederile reglementărilor referitoare la Centrala Riscului de Credit emise de Banca Naţională a României.  

(23) Creditorul inițial are obligația de a informa consumatorul cu privire la cesiunea prevăzută la alin. (1), cu excepția cazului în care creditorul inițial, prin acord cu cesionarul, administrează în continuare creditul către consumator.

Secțiunea a-II-a

Soluționarea extrajudiciară a litigiilor

Art. 40. – (1) Consumatorii au acces la proceduri adecvate, rapide și eficace de soluționare extrajudiciară a litigiilor pentru soluționarea litigiilor dintre consumatori și creditori sau intermediari de credit referitoare la drepturile și obligațiile prevăzute în prezenta lege  referitoare la contractele de credit, recurgând, dacă este cazul, la entitățile existente competente pentru soluționarea extrajudiciară a litigiilor, care respectă cerințele prevăzute în Ordonanţa de urgență a Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi.

(2) Entitățile competente pentru soluționarea extrajudiciară a litigiilor prevăzute la  alin.(1) cooperează în vederea soluționării litigiilor transfrontaliere referitoare la contractele de credit.

CAPITOLUL XIV

AUTORITĂȚI COMPETENTE

Secțiunea I

Autorități competente

Art. 41. – (1) Se desemnează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor ca autoritate competentă care deține competențe de anchetă și de asigurare a respectării legislației, căreia i se asigură resursele adecvate necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile în mod eficient și eficace, abilitată să asigure aplicarea și respectarea prevederilor prezentei legi.

(2) Toate persoanele care exercită sau au exercitat activităţi pentru autoritatea competentă de la alin. (1), inclusiv auditorii şi experţii instruiţi de aceasta, se supun obligaţiei de a păstra secretul profesional.

(3) Nicio informație confidențială care ar putea fi primită pe parcursul desfășurării activității lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorități, decât într-o formă rezumată sau agregată, fără a se aduce atingere cazurilor care intră sub incidența dreptului penal sau a prezentei legi. 

(4) Prevederile alin. (2) nu împiedică autoritatea competentă să facă schimb de informaţii confidenţiale sau să le transmită în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

 (5) Autoritatea competentă prevăzută la alin.(1) îndeplinește criteriile prevăzute la art. 5 din Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004.

(6) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor informează Comisia în legătură cu desemnarea autorității competente cel târziu până la 20 noiembrie 2025 și, ulterior, de eventualele modificări aduse acestei desemnări.

(7) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor își exercită competențele în conformitate cu prevederile legale naționale în vigoare, în mod direct, sub propria autoritate. 

(8) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor şi Banca Naţională a României cooperează ori de câte ori este necesar pentru a se respecta prevederile prezentei legi, inclusiv în vederea cooperării cu Autoritatea Bancară Europeană.

(9) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor notifică Comisia Europeană şi Autoritatea Bancară Europeană cu privire la desemnarea sa ca autoritate competentă, precum şi cu privire la orice modificări în legătură cu aceasta.

(10) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor notifică Comisia Europeană cu privire la opțiunile prevăzute la art. 2 alin. (6)-(8), art. 14 alin. (2) și (3), art. 16 alin. (5) și (7)-(8), art. 18 alin. (18), art. 31 alin. (2)-(7), art. 32 alin. (6) – (8), art. 35 alin. (8) și (27) și art. 37 alin. (4)-(7), precum și în privința oricăror modificări ulterioare, care le face publice prin afișarea lor pe un site internet sau pe altă cale usor accesibilă

(11) Toate informațiile prevăzute la alin. (10) vor fi diseminate în randul creditorilor, al intermediarilor de credit si al consumatorilor la nivel național de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, a asociațiilor de consumatori și a oricăror alte entități care au un interes legitim.

Art. 42. – (1) Consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le-au fost conferite prin prezenta lege. 

(2) Creditorii trebuie să poată face dovada că au respectat cerinţele în materie de informare prevăzute în prezenta lege.

(3) Consumatorii beneficiază de prevederile prezentei legi în cazul tuturor contractelor pe baza cărora se pot efectua trageri ori operaţiuni care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi, indiferent de modul în care contractele sunt intitulate sau formulate ori de obiectul acestora.

Secțiunea a II-a

Competenţă, sesizare şi control

Art. 43.(1) Încălcarea prevederilor art. 5, referitoare la obligativitatea creditorilor de a furniza consumatorilor informații în conformitate cu prezenta lege, în mod gratuit, indiferent de suportul utilizat pentru furnizarea acestora, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 80.000 lei;

(2) Încălcarea prevederilor art. 6 referitor la garantarea nediscriminării între consumatorii rezidenți, atunci când aceștia solicită, încheie sau dețin un contract de credit în interiorul Uniunii solicită, încheie sau dețin un contract de credit în interiorul Uniunii, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 80.000 lei;

(3) Încălcarea prevederilor art. 7 și art. 8 alin. (1) și (2) și (8), referitoare la publicitatea și marketingul referitoare la contractele de credit, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 80.000 lei;

(4) Încălcarea prevederilor art. 8 alin. (3)-(7), referitor la informațiile standard care trebuie oferite consumatorilor, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 80.000 lei;

(5) Încălcarea prevederilor art. 9 referitoare la informațiile generale care creditorii sau intermediarii de credite au obligația să le pună la dispoziția consumatorilor, în permanență, referitoare la contractile de credit, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 80.000 lei;

(6) Încălcarea prevederilor art. 10-13, referitoare la informațiile precontractuale pe care creditorii sau intermediarii de credite au obligația să le pună la dispoziția consumatorilor constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 35.000 lei la 80.000 lei;

(7) Încălcarea prevederilor art. 14 alin. (1) – (3) și alin. (5), referitoare la practicile de grupare și legare, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 35.000 lei la 80.000 lei;

(8) Încălcarea prevederilor art. 14 alin.(4), referitoare la utilizarea datelor cu caracter personal privind diagnosticele de boli oncologice, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 80.000 lei;

(9) Încălcarea prevederilor art. 15 – 17, referitoare la acordul implicit al consumatorului pentru încheierea oricărui contract de credit precum și informațiile privind serviciile de consiliere, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 80.000 lei;

(10) Încălcarea prevederilor art. 18 – 19, referitoare la evaluarea bonității și accesul la baze de date, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 45.000 lei la 80.000 lei;

(11) Încălcarea prevederilor art. 20 – 23, referitoare la forma contractului, informațiile care trebuie incluse în contractul de credit, informațiile privind modificarea contractului de credit și ale ratei dobânzii aferente creditului, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 45.000 lei la 80.000 lei;

(12)  Încălcarea prevederilor art. 24 – 25, referitoare la informațiile pe care creditorul are obligația să le furnizeze consumatorului în cazul creditelor acordate sub forma unei facilități de tip “descoperit de cont” sau în cazul depășirii liniei de credit, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 45.000 lei la 80.000 lei;

(13) Încălcarea prevederilor art. 26 – 29, referitoare la dreptul de retragere, reziliere și rambursare anticipată, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 80.000 lei;

(14) Încălcarea prevederilor art. 30 – 31, referitoare la calculul dobânzii anuale efective și a măsurilor de limitare a ratelor și a costurilor, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 85.000 lei; 

(15) Încălcarea prevederilor art. 32 – 33, referitoare la normele de conduit profesională și cerințe pentru membrii personalului creditorilor și intermediarilor de credit, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 85.000 lei;

(16) Încălcarea prevederilor art. 35 – 36, referitoare la restanțe și măsuri de restructurare, datorate dificultăților financiare ale ale consumatorilor și la serviciile de consiliere în materie de îndatorare, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 85.000 lei;

(17) Încălcarea prevederilor art. 38, referitoare la obligațiile specifice ale intermediarilor de credite, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 85.000 lei;

(18) Încălcarea prevederilor art. 39, referitoare la cesiunea de drepturi, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 55.000 lei la 90.000 lei;

(19)  Încălcarea prevederilor art. 42 alin. (2)-(3), referitoare la dovada respectării cerințelor de informare, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 55.000 lei la 90.000 lei

(20) Valoarea amenzilor prevăzute la alin. (1) – (19) se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.

(21) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) – (19) şi alin. (24) le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 28 alin. (1).

(22) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenționale principale și a sancțiunilor complementare prevăzute la alin. (1) – (19) și alin. (24) precum și a măsurilor complementare prevăzute la alin. (23) se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor de consumatori ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate interesele consumatorilor.

(23) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate dispune următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:

a) respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate; 

b) restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile;

c) aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale, în termen de maximum 15 zile;

d) repararea deficienţelor constatate prin procesul – verbal, în termen de maximum 15 zile.

e) aducerea tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 90 de zile. 

(24) Neaducerea la îndeplinire a sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse în termenele şi condiţiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenţiei sau săvârşirea repetată în decurs de 6 luni de la prima constatare a uneia dintre contravenţiile prevăzute la alin. (1) – (19) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 90.000 lei – 100.000 lei. 

(25) În situația în care se impune aplicarea de sancțiuni în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004, acestea includ posibilitatea de a aplica fie amenzi prin proceduri administrative, fie posibilitatea inițierii unor proceduri judiciare pentru aplicarea de amenzi, sau ambele.

(26) Autoritatea competentă poate face publică orice sancțiune administrativă aplicată în caz de încălcare a măsurilor adoptate în temeiul prezentei legi, cu excepția cazului în care această publicare riscă să perturbe în mod grav piețele financiare sau să aducă un prejudiciu disproporționat părților implicate.

(27) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor notifică Comisiei Europene sancțiunile aplicabile conform prezentei legi și măsurile aferente până la 20 noiembrie 2026 și, de asemenea, îi notifică fără întârziere orice modificare ulterioară.

CAPITOLUL XV

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Art. 44 – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, cu modificările ulterioare, se abrogă.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prevederile Ordonanță de urgență nr. 50/2010 continuă să se aplice contractelor de credit în derulare la 20 noiembrie 2026 până la încetarea acestora.

(3) Articolele 23 și 24, art. 25 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 28 și 39 din prezenta lege se aplică tuturor contractelor de credit pe durată nedeterminată existente la data de 20 noiembrie 2026.

(4) Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor notifică textul prezentei legi Comisiei Europene până la data de 20 noiembrie 2025.

(5) Prevederile prezentei legi se aplica începând cu 20 noiembrie 2026.

(6) Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta lege.

***

Prezenta lege transpune prevederile Directivei (UE) 2023/2225 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 privind contractele de credit de consum și de abrogare a Directivei 2008/48/CE, publicată în JO L, 2023/2225, 30.10.2023.

Sursa: Ministerul Economiei