BANCI | Ultima Ora

Depozitele de pana la 100.000 de euro din bancile din Grecia sau din alte tari europene nu pot fi nationalizate, spune Andrea Enria, seful Autoritatii Bancare Europene

Autor:

Publicat la: 2015-07-05 12:29 Ultima actualizare: 2015-07-05 12:29

Andrea Enria (foto), presedintele Autoritatii Bancare Europene (EBA) a anuntat ca nu a fost informat despre vreun plan privind nationalizarea depozitelor cu valori de peste 8.000 de euro din bancile grecesti, cum a relatat presa.

“Am mari indoieli ca vreo institutie sau autoritate publica din cadrul UE sau dintr-un stat membru UE ar putea lua in considerare o astfel de optiune, intrucat ar fi in contradictie cu legislatia europeana iar EBA ar lansa imediat procedurile privind incalcarea normelor UE”, a anuntat Enria intr-un comunicat al EBA.

El mai precizeaza in comunicat ca “legislatia UE protejeaza depozitele grecilor, la fel ca pe cele ale tuturor deponentilor din tarile UE”.

Depozitele din bancile grecesti cu valori de peste 8.000 de euro ar putea suferi un asa-zis “haircut”, adica o reducere a valorii acestora cu minim 30%, pentru salvarea bancilor de la faliment, in cazul prelungirii acordului cu troika, a scris ziarul britanic Financial Times, preluat de Reuters, informatie dezmintita atat de asociatia bancilor cat si de ministrul grec de finante.

Conform Directivei privind Schemele de Garantare a Depozitelor (DGS) adoptata in 1994 si modificata in 2014, depozitele in banci sunt garantate in limita a 100.000 de euro in toate tarile din Uniunea Europeana.

“Depozitele garantate sunt explicit excluse in cazul unei proceduri de bail-in. Ceea ce inseamna ca detinatorii depozitelor garantate nu vor suferi niciodata vreo pierdere iar depozitele vor fi intotdeauna protejate pana la limita a 100.000 de euro”, se arata intr-un document explicativ publicat de Comisia Europeana privind aplicarea Directivei Schemelor de Garantare a Depozitelor.

Procedura de bail-in, opusul lui bail-out, a fost introdusa dupa izbucnirea crizei din 2008, cand o serie de state din Europa sau SUA au fost nevoite sa utilizeze fonduri publice din taxele platite de populatie pentru a salva bancile de importanta sistemica de la faliment, intrucat daca ar fi fost lasate sa falimenteze, ar fi provocat pagube mai mari decat costurile salvarii (too big to fail).

Bail-in presupune ca primii care sufera pierderi in cazul salvarii unei banci sunt actionarii acesteia, dupa care urmeaza investitorii institutionali, iar in ultima instanta si deponentii cu depozite negarantate.

Prima tara europeana care a aplicat procedura nationalizarii depozitelor negarantate a fost Cipru, in 2013.

Taguri:

Comentarii

De la: client wcrSubiect:

credit

Comentariu:

Da, la BCR, dobanda transparenta de 12 % si se compune Ce este DRV și din ce se compune" - Costul cu lichiditatea (variaza in functie de piata) B?ncile sunt nevoite sa pl?teasc? o marja suplimentara peste indicatorul de piața pentru a putea atrage resurse și a transforma aceste resurse atrase pe termen scurt in credite acordate pe termen lung. Aceasta prima de lichiditate acoper? pe de o parte riscul de lichiditate pe care banca si-l asuma si in plus este rezultatul unor marje suplimentare pe care banca trebuie sa le pl?teasc? partenerilor s?i ținând cont de propriul risc de credit al instituției bancare. - Costul cu rezerva minima obligatorie (cunoscut in functie de reglementarile BNR) Banca Național? solicita b?ncilor sa blocheze o parte din depozitele atrase (atât depozite de la clientel? cât și depozite interbancare) în conturile b?ncii de la BNR, pentru care banca va primi o dobând? foarte mic?, in general sub ratele de dobând? existente în piaț?. Din acest motiv, resursele disponibile pentru finanțare sunt diminuate, iar cheltuielile pentru acele depozite care sunt ulterior blocate in conturile de la BNR cu dobând? mic? trebuie recuperate prin intermediul acelor resurse ramase disponibile pentru acordarea de credite. - Costul cu riscul de credit sau de neplata (variaza in functie de piata) Riscul de credit reprezint? riscul ca unul sau mai mulți debitori (clienți ai unei instituții de credit, persoane fizice sau juridice) nu își îndeplinesc obligațiile de plata. Costul cu riscul de credit acoper? pierderile estimate pe care o banca le-ar suferi in cazul producerii unui eveniment de neplata a creditului. - Costuri administrative/operaționale (variaza in functie de managementul companiei) Costurile operaționale sau administrative pe care le implica activitatea de creditare (de exemplu costuri de salarizare, IT, chirii, etc.) Categoriile de mai sus sunt costuri care intra direct in structura de pret a unui imprumut ca si "materie prima de fabricatie". Nu am amintit mai sus de alte doua categorii de costuri care depind de strategia si pozitionarea fiecarei banci, reflectand de fapt masura in care tinteste un anumit nivel al profitabilitatii - Costul capitalului (variabil in functie de capitalizare si piata â€“ alternativa cea mai sigura de a investi)- rata de recuperare care trebuie utilizata la alocarea resurselor de capital. - Marja de profit (variabil in functie de strategia companiei) â€“ proiectarea ratei de profitabilitate a companiei." ESTI NEBUN ......