Supraîndatorarea nu se combate cu birocrație europeană

Ministerul Economiei a publicat recent un proiect de lege privind contractele de credit, o obligație de transpunere a unei directive europene, prin care vrea să prevină supraîndatorarea cu credite.

Problema este că în acest OUG nu sunt introduce măsuri concrete de evitare a supraîndatorării, după modelul Băncii Naționale a României (BNR), ci doar nișe proceduri specifice birocrației europene.

Astfel, noua lege nici măcar nu definește termenul de supraîndatorare, de exemplu situația în care ratele la credite depășesc 40% din venituri, după cum specifică regulamentul BNR privind gradul de îndatorare.

În regulamentul BNR, băncile și IFN-urile sunt obligate să nu depășească acest prag de îndatorare, atunci când aprobă împrumuturi.

Noul proiect de lege, în schimb, impune instituțiilor de credit „obligația de a efectua o evaluare amănunțită a bonității consumatorului înainte de încheierea unui contract de credit, care se efectuează în interesul consumatorului, pentru a preveni practicile iresponsabile de acordare de credite și supraîndatorarea”, ceea ce nu este o noutate, prevedere existentă și în OUG 50/2010 privind contractele de credit.

Noutatea este că băncile și IFN-urile au „obligația de a stabili proceduri pentru evaluarea bonității și de a documenta și menține procedurile respective, precum și de a le prezenta Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, la cererea acesteia”, conform proiectului de OUG privind contractele de credit, publicat de Ministerul Economiei.

Legea nu specifică în ce constau aceste proceduri și ce formă trebuie să aibă, pentru o abordare unitară.

În aceste condiții, probabil că noua lege va avea ca efect mai degrabă o creștere a birocrației pentru bănci, IFN-uri și ANPC, decât reducerea supraîndatorării. 

Dacă legea ar fi prevăzut că supraîndatorare reprezintă orice credit care depășește gradul de îndatorare de 40%, lucrurile ar fi fost foarte simple. ANPC ar fi făcut un simplu control al unui contract de credit și l-ar fi confruntat cu datele de Biroul de Credit, pentru a afla dacă ratele depășesc gradul de îndatorare.

Aceste lucruri sunt prevăzute în regulamentul BNR privind gradul de îndatorare, în vigoare din noiembrie 2018.

Problema este că BNR nu are atribuții să verifice contractele de credit, doar ANPC poate face asta.

Numai că ANPC va fi ocupată să verifice niște „proceduri” abstracte privind bonitatea, nu ceva concret, precum gradul de îndatorare.

Supraîndatorarea cu credite de la IFN-uri este o problemă importantă pe care ne-au semnalat-o mai mulți cititori, ca în acest caz.