Hazardul moral in garantarea depozitelor

Unul dintre principiile fundamentale pentru sisteme eficiente de garantare a depozitelor se referă la diminuarea hazardului moral atât prin proiectarea corespunzătoare a caracteristicilor schemelor de garantare a depozitelor, cât și prin intermediul altor elemente ale sistemului de asigurare a stabilității financiare, se arata in cel mai recent buletin informativ al Fondului de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar (FGDB).

„Un bun exemplu de domeniu în care se manifestă hazardul moral este cel al asigurărilor, căruia putem să-i asociem și garantarea depozitelor. În acest sens, hazardul moral poate fi definit ca tendința pe care o are una dintre părți (persoană fizică sau instituție) de a-și asuma riscuri sau de a acționa într-o manieră mai puțin prudentă, lăsând ca pentru consecințele acțiunilor sale cealaltă parte să poarte un anumit grad de responsabilitate.

Din punct de vedere al garantării depozitelor, hazardul moral se referă la situațiile în care instituțiile de credit participante la schema de garantare a depozitelor sunt tentate să se implice în proiecte cu risc mare utilizând depozitele garantate, privite ca o sursă de fonduri cu un cost scăzut.

Acest lucru poate apărea în cazul în care deponenții și alți creditori nu țin seama de comportamentul unei instituții de credit de a se implica în acțiuni cu risc mare întrucât consideră că beneficiază de protecție împotriva pierderilor sau că instituția de credit în cauză nu va fi lăsată de
către autoritățile competente să intre în faliment.

Hazardul moral constituie o preocupare a tuturor instituțiilor participante la sistemul de asigurare a stabilității financiare dintr-o țară, iar factorii de decizie trebuie să ia măsuri pentru asigurarea unui echilibru între menținerea stabilității financiare și reducerea hazardului moral.

Cu toate acestea, în perioade de criză, protejarea sau redresarea stabilității financiare constituie o prioritate, putând să se recurgă la politici de creștere a protecției deponenților și a celorlalți creditori ai instituțiilor financiare (adesea, și a piețelor financiare), în ciuda efectelor negative din punct de vedere al hazardului moral.

De pildă, pe parcursul recentei crize financiare, un număr însemnat de țări au luat măsuri extraordinare și au acordat o asistență financiară fără precedent instituțiilor și piețelor financiare în vederea minimizării riscului de contagiune și a pierderilor pentru economie.

Printre aceste măsuri s-au numărat extinderea sferei de garantare și creșterea plafonului de garantare, precum și la acordarea unor competențe sporite schemelor de garantare a depozitelor în domeniul soluționării situațiilor instituțiilor de credit aflate în dificultate.

În unele cazuri, s-a recurs chiar la garantarea integrală a depozitelor și a altor obligații ale instituțiilor de credit, aceste măsuri având însă caracter temporar.

Deși măsurile amintite au fost adoptate în scopul restabilirii încrederii deponenților și al menținerii stabilității financiare, acestea au avut și consecințe nedorite, cum ar fi majorarea expunerilor suverane, slăbirea disciplinei de piață și creșterea hazardului moral.

Modalități de diminuare a hazardului moral

Printre principalele căi pentru diminuarea hazardului moral se numără:
1) o bună guvernanță corporativă și un sistem solid de management al riscului;
2) disciplina de piață exercitată de deponenți, alți creditori și acționari;
3) disciplina impusă de cadrul de reglementare prin intermediul schemelor de garantare
a depozitelor, autorității de supraveghere și al autorității de restructurare.”

Vezi buletinul informativ al FGDB aici