Tribunalul Bucuresti va decide daca bancile sunt vinovate pentru acordarea de credite in franci elvetieni (CHF)

O instanta a Tribunalului Bucuresti va decide, peste doua saptamani, daca sapte banci romanesti sunt vinovate pentru ca au acordat credite in franci elvetieni (CHF), desi stiau, sau ar fi trebuit sa stie, dupa cum le acuza avocatul Gheorghe Piperea, caruia i s-a alaturat, in ultimul moment (si, se pare, dupa anumite presiuni), si ANPC, ca astfel le-ar putea crea mari probleme clientilor, din cauza fluctuatiilor de curs valutar.

Bancile date in judecata de Piperea, prin asociatia sa, Parakletos, sunt Raiffeisen Bank, Bancpost, Credit Europe Bank (Credit Europe Ipotecar IFN), Banca Romaneasca, Piraeus Bank, OTP Bank, Banca Transilvania (pentru creditele acordate de Volksbank) si Garanti Bank (acesta banca a acordat foarte putine credite in CHF).

Dupa cum se stie, francul elvetian s-a apreciat cu aproximativ 80% fata de leu dupa izbucnirea crizei din 2008, astfel incat ratele la credite aproape s-au dublat, impovarand clientii bancilor.

Ultimul soc al cursului CHF/RON a avut loc in ianuarie 2015, dupa ce Banca Centrala a Elvetiei a renuntat sa-l mai plafoneze artificial la un anumit nivel, declansand protestele clientilor bancilor, sprijiniti de avocati, asociatia AURSF, condusa de Alin Iacob, care a sustinut si legea darii in plata, ANPC si politicieni.

Bancilor li s-a cerut sa imparta cu clientii povara cursului valutar, insa acestea au refuzat, in ciuda presiunilor publice si a recomandarilor BNR, sustinand ca, potrivit contractelor de credit, clientii trebuie sa suporte riscul valutar. Doar Banca Transilvania si OTP Bank au derulat programe de conversie in lei a creditelor in CHF care sa fie acceptabile si pentru clienti, respectiv cu o anumita reducere a datoriei (discount), in jurul a 25% din soldul imprumutului.

In aceste conditii, parlamentarii au profitat pentru a initia legi populiste iar avocatii procese pentru pedepsirea bancilor si despagubirea clientilor. Asa au aparut legea darii in plata si legea conversiei in lei a creditelor in CHF la cursul istoric, din data acordarii creditelor, initiate de Piperea.

In acelasi timp, acesta a introdus noi procese impotiva bancilor, cum este cel de fata, inregistrat in iulie 2016, in care a chemat in judecata bancile care au acordat credite in CHF.

Argumentele lui Piperea in fata judecatoarei

La acest proces, desfasurat astazi, Piperea a acuzat bancile de practici incorecte, inselatoare si agresive, in acordarea de credite in CHF, cerand judecatoarei sa fie pedepsite pentru asta iar clientii sa fie despagubiti prin conversia creditelor la cursul istoric, din data acordarii.

El si-a argumentat acuzatiile citand chiar din rapoarte ale BNR, in care se spune ca bancile au aplicat tehnici agresive de creditare a populatiei dintr-o categorie de nisa, cu venituri reduse.

De aceea, a sustinut Piperea, cei care au luat credite in CHF nu aveau alte solutii, precum credite in lei sau euro, intrucat “nu se incadrau la analizele de rating ale bancilor”.

Avocatul a dat si doua cazuri personale de oferte de credite: o persoana care a luat un credit in valoare de 115.888 de franci, avand un salariu de 1.363 de lei, ceea ce inseamna un “rating” de 88,43%, restul fiind banii pentru sustinerea nevoilor familiale.

Al doilea exemplu este al unei persoane cu un salariu de 774 de lei, cu un credit de 85.000 de lei, astfel ca “rata sa de indatoare, ratingul, este de 95%”, dupa cum a sustinut avocatul.

Piperea a sustinut in fata judecatoarei ca bancherii si-au inselat clientii spunandu-le ca nu se pot incadra la un credit in lei sau euro cu un rating de 95%, insa o pot face, cu acelasi rating, la un credit in CHF.

De asemenea, bancherii le-ar fi recomandat clientilor credite in CHF intrucat aceasta este o moneda atat de stabila, “incat doar un razboi ar putea cauza o crestere a cursului.”

In aceste conditii, cu siguranta clientul va semna acel contract, nu-si va mai pune intrebari, a argumentat Piperea.

Adevarul este insa altul.

Romanii au apelat la credite in CHF din simplul motiv ca acestea aveau dobanzi mai mici decat cele in lei sau euro, astfel ca puteau obtine sume mai mari de bani. Dupa cum se stie, in perioada de euforie dinaintea crizei, prima intrebare pe care oamenii o puneau la banca era “Cati bani pot obtine?”, nu “Cat e dobanda?” sau “Cat de stabil e CHF in comparatie cu Euro?”.

Valoarea unui imprumut era stabilit, in primul rand, de nivelul dobanzii: cu cat dobanda era mai mica, cu atat creditul era mai mare. Acesta a fost principalul motiv pentru care bancile, nu doar cele din Romania, ci si din alte tari, au introdus creditele in franci.

Realitatea este ca bancherii le-au spus oamenilor (celor cu venituri mici, in special) ca pot obtine doar credite in CHF, sau le-au recomandat creditele in CHF, din simplul motiv ca sumele de bani de care aveau nevoie pentru cumpararea unei case (cu cat mai mult, cu atat mai bine, asta era filosofia atunci) le puteau obtine doar cu un credit in CHF. Daca alegeau un credit in euro sau lei, valoarea imprumutului era mai mic.

Pe de alta parte, fireste ca nu toata lumea era nevoita sa aleaga creditul in CHF. Multi oameni aveau venituri suficient de mari pentru a se incadra la un credit in euro. Insa unii au ales, totusi, creditul in CHF, fie pentru a plati o rata mai mica decat la un credit in euro sau lei, fie pentru a obtine mai multi bani decat aveau nevoie, in acea euforie a consumului, cand nimeni nu-si punea problema ca va avea vreodata probleme sa ramburseze creditul.

Asadar, creditele in CHF s-au bucurat de popularitate nu pentru ca bancherii le-au promovat in defavoarea celor in euro sau lei, inclusiv prin practicarea unor ratinguri mai bune, intrucat gragul de indatorare era acelasi, atat la euro cat si la CHF, ci din simplul motiv ca dobanzile erau mai mici.

Care au fost celelalte (false) argumente ale lui Piperea, ce a sustinut ANPC si cum s-au aparat bancile, in urmatoarele articole.