Studiu de impact al plafonării comisioanelor la credite

Plafonarea prețurilor, taxelor, dobânzilor sau comisioanelor are logică într-o economie de piață atunci când acestea sunt ilogice, adică excesiv de ridicate, putând fi considerate abuzive.

Așa s-a întâmplat cu plafonarea dobânzilor la creditele IFN-urilor, printr-o lege în vigoare din 11 noiembrie 2024.

O lege pentru plafonarea dobânzilor la creditele acordate și de bănci a fost însă declarată ilegală de Curtea Constituțională în urmă cu cinci ani. (vezi aici detalii)

Dincolo de argumentele legislative, să facem o simplă comparație: în timp ce dobânzile (DAE) la creditele bancare se situează în jurul a 15% pe an, dobânzile la creditele IFN-urilor pot ajunge la maxim 365% pe an (1% pe zi), adică de 25 de ori mai mult.

Istoria se repetă acum.

România trebuie să adopte o nouă lege a creditelor de consum, transpunerea unei directive europene.

Ministerul Economiei, probabil la sugestia ANPC, a introdus în proiectul de lege o plafonare a comisioanelor de acordare a creditelor, pentru toți creditorii, bănci sau IFN-uri.

Conform proiectului de lege, comisioanele maxime sunt între 25 și 150 de lei, direct proporționale cu valoarea împrumutului:

“Comisionul de analiză dosar se va încadra în următoarele limite:

a) în cazul creditelor de consum în valoare maximă de 2.000 lei, comisionul de analiză dosar nu poate depăși suma de 25 RON;

b) în cazul creditelor de consum cu valoare cuprinsă între 2.001 lei și 10.000 lei, comisionul de analiză dosar nu poate depăși suma de 30 RON;

c) în cazul creditelor de consum cu valoare cuprinsă între 10.001 lei și 20.000 lei, comisionul de analiză dosar nu poate depăși suma de 35 RON;

d) în cazul creditelor de consum cu valoare cuprinsă între 20.001 lei și 50.000 lei, comisionul de analiză dosar nu poate depăși suma de 50 RON;

e) în cazul creditelor de consum cu valoare cuprinsă între 50.001lei și 100.000 lei, comisionul de analiză dosar nu poate depăși suma de 100 RON;

f) în cazul creditelor de consum cu valoare mai mare de 100.000 lei, comisionul de analiză dosar nu poate depăși suma de 150 RON.

(6) Se interzice perceperea unui comision de analiză dosar în cazul în care creditul nu se acordă.”

Cum este justificată plafonarea comisioanelor al credite?

Introducerea plafoanelor pentru comisioanele de acordare a creditelor a fost motivată prin constatarea că IFN-urile au majorat aceste comisioane, după adoptarea, la finalul lui 2024, a legii privind plafonarea dobânzilor la creditele IFN-urilor:

„Din experiența avută în activitatea de supraveghere și control în domeniul serviciilor financiare și din cazurile punctuale întâlnite în mod frecvent pe piață, s-a ajuns la concluzia că tot mai mulți creditori practică/cresc în mod constant și nejustificat comisioanele permise de lege în cazul acordării creditelor de consum, respectiv comisionul de analiză dosar, comisionul de administrare credit/cont și comisionul pentru servicii prestate la cererea consumatorilor, solicitate consumatorilor, mai ales în perioada de după 11 noiembrie 2024, când a intrat în vigoare Legea nr. 243/2024 care plafonează DAE, dobânda contractuală percepută și valoarea totală a creditului.

Astfel, nemaiavând posibilitatea de a crește dobânzile aferente creditului de consum în mod necontrolat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 243/2024 privind protecţia consumatorilor cu privire la costul total al creditării şi la cesiunea de creanţe, anumite instituții financiare nebancare au apelat la posibilitatea de a crește, fără nicio explicație plauzibilă și în detrimentul interesului economic al consumatorului, cuantumul unuia sau mai multor comisioane permise în prezent, din cele 3 legale, compensând astfel sumele pe care le-ar fi perceput din dobânzi, dar care au fost plafonate prin Legea nr. 243/2024 la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 11 noiembrie 2024. 

Acest fapt a fost posibil întrucât nu există în prezent nicio prevedere legală care să plafoneze nivelul comisioanelor, astfel încât să nu se mai practice abuzuri de acest fel. 

Având în vedere cele sus-menționate, precum și faptul că, până în prezent, cuantumul comisioanelor legale permise nu au fost plafonate în niciun mod, putând urca până la orice valori, în orice moment, s-a considerat oportună reglementarea acestui aspect, având în vedere posibilitatea oferită prin articolul 31 alin. (2) din Directiva 2023/2225. Deși, conform respectivului alineat, legiuitorul român are libertatea chiar de a interzice perceperea oricărui comision, s-a ales varianta de plafonare a acestora.

Cu privire la comisionul de analiză dosar, care este o taxă percepută pentru evaluarea eligibilității ce poate fi justificată, valoarea sa trebuie să fie rezonabilă și să reflecte efortul real al creditorului. Un comision mare, aplicat automat, fără o justificare a complexității analizei pentru fiecare caz în parte și neluând în considerare valoarea totală împrumutată este un comportament absolut injust față de consumatori, putând duce la împovărarea artificială a consumatorului, care poate ajunge chiar în executare silită pentru imposibilitatea efectuării plăților.

Mai mult decât atât, anumite instituții financiare nebancare, contrar diligenței profesionale, rețin comisionul de analiză dosar din valoarea totală a creditului (suma efectiv împrumutată), astfel că suma efectiv creditată în contul bancar al împrumutatului/care ajunge la consumator în mod direct, este mai mică cu valoarea comisionului de analiză dosar, fără însă a informa consumatorul despre faptul că această sumă va fi purtătoare de dobândă și dobândă penalizatoare, după caz, conform termenilor creditului, pe toată durata contractuală, care se poate întinde până la 5 ani. 

În consecință, cu cât cuantumul comisionului de analiză dosar este mai mare, cu atât dobânda plătită creditorului pe această sumă este mai mare. Acesta constituie unul dintre motivele pentru care cuantumul comisionului de analiză dosar crește nejustificat, în anumite cazuri.

Pentru a stopa astfel de abuzuri, bazate pe lipsa de înțelegere de către anumiți consumatori,  a termenilor de tipul „valoare totală a creditului”, „costul total al creditului pentru consumator”, „valoarea totală plătibilă de către consumator”, așa cum sunt definite la articolul 3 din actul normativ, s-a considerat necesară introducerea unor prevederi în textul actului de transpunere a Directivei 2023/2225 prin care comisionul de analiză dosar va fi stabilit în sumă fixă pentru fiecare interval al cuantumurilor minime și maxime ale valorii totale a creditului prevăzute la alin. (5) lit. a) – f), aceeaşi sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu acelaşi tip de credit în cadrul aceleiaşi entități.”

Dacă motivul plafonării comisioanelor sunt IFN-urile, de ce atunci legea nu se aplică doar acestora?

Pentru că o limitare a comisioanelor ar fi justificată doar în cazul IFN-urilor, după cum rezultă din exemplele de mai jos.

Care sunt comisioanele de acordare a creditelor la bănci și IFN-uri

Comisioanele de acordare a creditelor sau de analiză dosar variază între 200 și 400 de lei. Cel mai mare, de 399 de lei, este practicat de o bancă, TBI Bank, nu de un IFN.

La IFN-uri, comisioanele sunt între 59 de lei și 290 de lei.

Cel mai mic comision este la IFN-urile Avinto sau Ok Credit, de 50 de lei, dublu comparativ cu cel prevăzut în proiectul de lege, de 25 de lei.

TBI Bank are un comision de analiză de 399 de lei, de 6 ori mai mare decât plafonul de 50 de lei pentru credite între 20.001 și 50.000 de lei din proiectul legii privind creditele de consum.

Comisioane ridicate, de aproape 300 de lei, le găsim la IFN-urile Mozipo (299 lei) și Credex: comisionul de analiză a dosarului, inclus în valoarea creditului, este de 290 de lei, de aproape 10 ori mai mare decât cel propus în proiectul de lege.

La Ferratum, care este o bancă, comisionul de analiză este de 200 de lei, de peste 6 ori mai mare decât plafonul stabilit în proiectul de lege, de 30 de lei, pentru credite cu valori între 2.001 și 10.000 de lei.

Unele IFN-uri, precum Provident, Viva Credit, Credit Prime sau Ocean Credit, nu au comision de acordare credit. 

La cele mai multe bănci, precum Banca Transilvania, BCR, ING sau Raiffeisen, comisionul de analiză dosar/acordare credit este de 200 de lei, indiferent de valoarea creditelor.

În proiectul de lege este prevăzut un comision de maxim 50 de lei pentru credite între 20.001 și 50.000 de lei și 100 de lei între 50.001 și 100.000 de lei.

În cazul unui credit mediu de 30.000 de lei, plafonul comisionului de analiză din proiectul de lege este 50 de lei, așadar de 4 ori mai mic.

Plafonul maxim al comisionului de acordare credite din proiecul de lege este de 150 de lei, pentru credite de peste 150.000 de lei.

Unele bănci nu au comisioane de acordare credit, însă au comisioane lunare de administrare.

Studiu de impact: costurile unui comision aplicat de un IFN comparativ cu o bancă

Să vedem care este costul unui comision de 300 de lei, cel mai mare pe care l-am văzut la IFN-uri, aplicat de un IFN, comparativ cu o bancă.

Dacă un comision de 300 de lei este inclus în credit, la o dobândă maximă de 1% pe zi pe care au voie să o practice IFN-urile, înseamnă că dobânda zilnică este 3 lei, astfel încât după 6 luni va trebui să achiți 600 de lei, suma maximă permisă de lege, adică dublul sumei împrumutate.

Să vedem acum ce înseamnă un comision de acordare de 300 de lei practicat de bănci la DAE medie de 15% pe an, adică 0,04% pe zi. Dobânda plătită la bancă pentru comisionul de 300 de lei, pe o perioadă de 1 an, este de 27 de lei.

Concluzia este evidentă: un comision mare de acordare a creditului, inclus în valoarea acestuia, poate fi considerat „abuziv” doar în măsura în care dobânda plătită pentru banii aferenți acelui comision este „abuzivă”, adică ridicată.

Cu alte cuvinte, se poate spune că ar fi justificată plafonarea comisioanelor de acordare a creditelor IFN-urilor care practică dobânzi de 1% pe zi. Însă în cazul băncilor, argumentul nu se susține.

Nu degeaba ești obligat ca înainte de a propune o lege să o susții cu un studiu de impact, cu cifre, nu doar cu vorbe.

Pe de altă parte, legea permite băncilor și IFN-urilor să practice doar trei tipuri de comisioane: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent.

Dacă IFN-urile au compensat scăderea dobânzii cu creșterea comisionului de administrare, cum susține ANPC, de ce nu ar face o nouă compensare, de exemplu cu comisionul de administrare, dacă cel de analiză dosar va fi plafonat?

Iar dacă vine vorba de a înțelege termeni de tipul costul total al creditului, trebuie spus că toate comisioanele unui credit, inclusiv cel de analiză dosar, intră în calculul acestui cost total, reflectat de DAE, plafonat la lege la maxim 1% pe zi.

Ceea ce înseamnă că IFN-urile nu pot compensa dobânda plafonată cu creșterea comisioanelor, pentru că aceasta ar însemna creșterea DAE peste plafonul de 1%. Asta dacă nu cumva legea plafonării dobânzilor este ambiguă sau nu este respectată.