Fiscalitatea din Romania, sub doua treimi fata de media UE. Punctul nevralgic, impozitarea veniturilor si averii

Potrivit datelor publicate de Eurostat, fiscalitatea efectivă din România s-a situat la mai puțin de două treimi în raport cu media europeană (65% dacă se face raportarea procentajului de la noi la nivelul consemnat pentru UE).

Țara noastră s-a situat anul trecut penultima în UE în ceea ce privește ponderea în PIB a taxelor colectate, cu doar 26,8%, cea mai redusă cu excepția Irlandei (22,7%, aflată într-o situație specială, prin raportarea locală a PIB de către multinaționale, urmare a Brexit-ului).

Cele mai apropiate state de noi ca nivel de venituri bugetare, au fost Bulgaria (30,3%), Lituania (30,4%) și Letonia (31,3%).

Media de taxare la nivelul tuturor statelor membre ale UE a fost de 41,1% iar cele mai ridicate valori au fost consemnate în Franța (47,4%), Danemarca (46,9%), Belgia (45,9%), Suedia (43,6%), Austria (43,1%) și Italia (42,6%).

Ceea ce ne poziționează la mare distanță de practica europeană și sub uzanțele țărilor din fostul bloc estic care au aderat la Uniune.

Datele Eurostat referitoare la evoluția fiscalității efective în România arată un nivel relativ al taxelor și contribuțiilor sociale colectate mai ridicat în anul aderării la UE decât ulterior. Chiar în perioada de revenire din criză și de creștere robustă, după relaxarea fiscală din 2015, alimentarea bugetului public pe partea de impozite a fost sistematic redusă, cu un minim atins în 2017 (vezi tabelul).

[1]

Calculele arată că, pentru a prinde din urmă țările din blocul estic cu nivel de dezvoltare similar, România ar trebui să aibă o creștere de circa 15% a sumelor încasate.

Pentru a converge cu practica europeană ar trebui să majorăm sumele încasate cu peste 50%. Comparația în structură a veniturilor arată care ar fi decalajul actual și necesarul aproximativ de creștere pe segmente bugetare.

[2]

O parte semnificativă din această convergență s-ar putea face printr-o bună colectare, chiar fără a majora sensibil cotele legale de taxare, mai ales dacă reușim să absorbim în proporție mai mare fondurile de dezvoltare puse la dispoziție.

Cel mai aproape de cerințele de armonizare cu media UE este TVA-ul.

Cel mai departe suntem la impozitarea pe individ /gospodărie, unde s-ar impune să acoperim parțial decalajul masiv (peste șapte puncte procentuale din PIB, motivul principal al încasărilor bugetare scăzute) prin aducerea treptată a cotelor de taxare a proprietăților deținute și a veniturilor încasate mai aproape de practica europeană.