Cum se pot obține despăgubiri în justiție în cazul ROBOR

Cei care au credite în lei cu dobândă variabilă legată de indicele ROBOR ar putea obține despăgubiri de la bănci, în urma investigației Consiliului Concurenței, doar prin acțiuni individuale în instanțele de judecată, fiindcă nu există un drept automat legal în acest scop, explică avocații.

“În domeniul concurenței, dacă se constată definitiv existența unei încălcări a legii, nu e vorba de un drept automat la rambursarea unor sume achitate de clienți, este posibilă doar acoperirea prejudiciului (prin intermediul instanței de judecată). Acesta ridică multe complexități privind cauza, cuantificarea și elemente externe care influențează prejudiciul”, a spus avocatul Mihnea Golgoțiu Săraru, partener Reff&Associates, Deloitte Legal, în cadrul unei conferințe organizată de Juridice.ro.

Despăgubirile în cazul ROBOR pot fi obținute în baza OUG 170/2020, care transpune în legislația națională Directiva 804/2014 privind cazurile de încălcare a legislației concurenței.

Directiva europeană stabilește o prezumție absolută, că un cartel produce prejudicii, ca efect al deciziei definitive a autorității de concurență.

Legislația românească stabilește și o prezumție relativă, care poate fi răsturnată de instanța de judecată, un cuantum prezumat al prejudiciului, de 20% din prețurile plătite de client.

Instanța poate și estima prejudiciul, când e prea greu să-l stabilească.

Nu pot fi făcute procese colective

Avocatul Săraru a clarificat problema discutată a demersurilor colective pentru recuperarea prejudiciului:

“Nici directiva, nici OUG 170/2020, nu reglementează vreun mecanism colectiv pentru obținerea de despăgubiri. Pentru asta este un cadru diferit la nivelul UE, acțiunile în reprezentare reglementare prin Directiva 2020/1828 implementată prin Legea 414/2023. Însă în România acest cadru nu este aplicabil și încălcărilor din materia concurenței.

Ca atare, remediile existente acum sunt acțiunile (procesele) individuale.”

Tipuri de procese pentru despăgubiri

Procesele individuale sunt de două tipuri:

• Acțiuni de tip Follow-up (subsecvente), care se bazează pe o decizie definitivă a Consiliului Concurenței și sunt mai simple. Dezavantajul e că o decizie devine definitivă abia după 5 ani în medie.

• Acțiuni de tip Stand-alone (autonome), care pot fi introduse în lipsa unei decizii definitive, însă sunt mai complicate, pentru că trebuie dovedit în instanță ceea ce trebuie să demonstreze Consiliul Concurenței în investigație, manipularea ROBOR;

În cazul acțiunilor follow-up, subsecvente, reclamantul se poate baza pe prezumția absolută rezultată dintr-o decizie definitivă a Consiliului Concurenței, caz în care nu mai trebuie să dovedească încălcarea legii, dovedită deja de Consiliul Concurenței, însă trebuie stabilite prejudiciul, legătura de cauzalitate și cuantumul.

În acțiunile stand alone, de sine stătătoare, nu mai există condiția să se aștepte caracterul definitiv al deciziei Consiliului Concurenței, însă reclamanții trebuie să dovedească și încălcarea legii, fapta, plus celelalte elemente specifice pentru o acțiune în despăgubiri, a explicat Săraru.

Obstacole în calea obținerii despăgubirilor

“Un obstacol în calea obținerii despăgubirilor poate fi suspendarea procesului până la finalizarea acțiunilor în anularea deciziei Consiliului Concurenței. Există un astfel de caz în domeniul farmaceutic”, a spus avocatul Andrei Greceanu, Schoenherr Attorneys at Law, în cadrul conferinței Juridice.ro.

El consideră că trebuie demonstrată existența unei fapte ilicite în ambele tipuri de acțiuni:

“Fapta constatată de Consiliul Concurenței se va referi la piața interbancară, pe când reclamanții vor trebui să dovedească o încălcare pe piața contractelor de credit. De aceea trebuie făcută o legătură, ce pare facilă, dar se pune problema cât de plauzibilă este.”

“Există precedentul EURIBOR, în care în mod similar a existat o coordonare pe o piață, versus altă piață unde se cer daune. Unele instanțe din Spania au constatat că nu există un efect direct, pe motiv că potrivit expertizelor coordonarea pe piața derivatelor nu a influențat dobânzile creditelor sau că manipularea a fost în ambele sensuri, nu doar mai mare ci și mai mică. Astfel că nu s-a putut dovedi în ce măsură au crescut dobânzile la credite.”

O altă jurisprudență la nivel european, a spus avocatul Greceanu, este investigația camioanelor, în care a existat o listă de prețuri la nivel central, care ar fi putut afecta prețul în toate țările UE: Problema a fost că există distribuitori și tipuri diferite de piață, astfel că nu s-a putut demonstra analiza de plauzibilitate. O hotărâre a unei instanțe din Austria a constatat pe baza expertizelor că lista de prețuri brute nu a avut efect direct asupra consumatorilor.

O altă problemă ar putea fi expertizele, adaugă avocatul Greceanu:

“Instanța va vrea să se sprijine pe expertize, dar din păcate nomenclatorul experților judiciari din România nu prea acoperă și domeniul bancar pentru realizarea cuantumului de prejudiciu și analizele de plauzibilitate. Alternativa ar fi opiniile de specialitate, mai costisitoare.”

Divulgarea de probe din investigația Consiliului Concurenței

Probarea faptei, conform OUG 170, oferă reclamanților o soluție mai prietenoasă, și anume posibilitatea de a cere divulgarea de probe din dosarele de investigație ale Consiliului Concurenței, a adăugat avocatul Greceanu.

O problemă aici ar putea fi accesul greoi la aceste probe: “Comisia Europeană are camera de date cu toate probele, o bază de date online, care nu există în România. Noi avem doar caseta de valori a instanței, grefa.”

Cât de simplu se pot acorda despăgubirile?

“Nu este simplu să se ajungă de la încălcarea legislației de concurență la acordarea de despăgubiri, de aceea încă nu există în România o practică în aceste cazuri”, consideră avocatul Săraru:

“Pot fi făcute analogii cu cazurile de încălcare a legii protecției consumatorilor, unde regula e destul de simplă: s-a stabilit că o clauză este abuzivă, deci trebuie rambursat ce s-a achitat în baza acelei clauze.

La ROBOR lucrurile sunt mult mai complexe, e vorba de un comportament, nu de o clauză, iar pretinsa faptă e pe o altă piață decât a creditelor, cea interbancară.”

Cuantumul prezumat al prejudiciului ar putea fi contestat

Avocatul Săraru consideră că o problemă va fi și cuantumul prezumat al prejudiciului prevăzut de legea românească, care ar putea fi contestat de bănci:

“În primul rând, nu s-a verificat dacă acest cuantum de 20% este compatibil cu legislația europeană și cu Constituția, dacă e corect să se stabilească un cuantum fără să existe o bază de plecare.

Un astfel de prejudiciu nu pare complicat de răsturnat, având în vedere că între fapta de pe o piață și consecințele de pe alta sunt multe verigi ale lanțului cauzal, care s-a putea să nu funcționeze. De exemplu, influența altor evenimente economice care poate influența dobânzile la credite.

De aceea instanța ar putea spune că nu există un prejudiciu care să poată fi reparat sau că nu există o bucată certă din dobânzile plătite. Vor fi discuții complexe privind grupul de clienți, consumatori, firme, tipuri de produse. Băncile pot invoca și limitarea prejudiciului prin refinanțări.”

O altă discuție este cuantificarea prejudiciului: “La nivel european avem metoda contrafactuală, prin care trebuie estimat care ar fi fost prețul banilor în lipsa pretinsei fapte: un exercițiu complex de stabilire a unor elemente comparabile pentru estimarea unei realități paralele din trecut.”

Legea permite și cumpărătorilor indirecți să poată cere supraprețul perceput, astfel că se lărgește cadrul reclamanților, însă băncile se pot apăra, în cazul firmelor, că acestea ar fi putut transmis mai departe supraprețul pe lanțul economic, a adăugat avocatul Săraru.