Cum sunt fabricate bancnotele Euro si ce durata de viata au

Materia primă din care sunt realizate bancnotele provine din diferite regiuni ale lumii. Bumbacul reprezintă componenta de bază a „hârtiei” bancnotelor euro, care este, de fapt, fabricată din fibre de bumbac pur, dupa cum ne informeaza o brosura realizata de Banca Centrala Europeana (BCE) si Banca Nationala a Romaniei (BNR), cu prilejul Expozitiei Euro de la BNR, in perioada 10 martie-27 mai 2011. rnrnAcestea sunt achiziţionate de fabricile de hârtie, care le transformă apoi în hârtie. Hârtia din bumbac asigură textura şi foşnetul specifice, precum şi durabilitatea bancnotelor euro.rnrnPrima etapă de fabricaţie constă în înălbirea fibrelor de bumbac în apă, la presiune şi temperatură ridicate, urmată de trecerea pastei de hârtie rezultate printr-o maşină de fabricat hârtie. rnrnUlterior, hârtia din bumbac este transformată în hârtie pentru bancnote prin încorporarea anumitor elemente de siguranţă, precum filigrane sau fire de siguranţă. De exemplu, filigranul este creat prin varierea densităţii hârtiei în procesul de fabricaţie. rnrnAtunci când bancnota este privită spre o sursă de lumină, porţiunile mai groase se văd mai întunecate, iar cele mai subţiri sunt mai luminoase sau mai transparente decât restul hârtiei.rnrnTransformarea hârtiei în bancnoternrnHârtia pentru bancnote este distribuită către cele 14 imprimerii de înaltă securitate din Uniunea Europeană. Imprimeriile utilizează două procedee de bază (imprimarea intaglio şi imprimarea ofset), care necesită diferite tipuri de plăci şi cerneluri speciale.rnrnImprimarea intaglio asigură textura unică a bancnotelor, în timp ce imprimarea ofset permite imprimarea simultană a ambelor feţe ale bancnotei.rnrnOrganizarea producţiei bancnotelorrnrnÎnainte de introducerea numerarului în euro, fiecare bancă centrală era responsabilă de producerea propriilor bancnote naţionale. Cu toate acestea, începând cu anul 2002, fabricarea bancnotelor a devenit responsabilitatea comună a băncilor centrale naţionale ale ţărilor din zona euro, fiecare dintre acestea producând un număr limitat de cupiuri. rnrnScopul acestei diviziuni a muncii este eficientizarea procesului de producţie şi menţinerea unui anumit grad de uniformitate a bancnotelor euro, asigurându-se, în acelaşi timp, necesarul cupiurilor respective în întreaga zonă euro.rnrnBancnotele de 5 EUR sunt utilizate timp de 14 lunirnrnCând bancnotele părăsesc imprimeria, calitatea lor este identică. Cu toate acestea, odată puse în circulaţie, calitatea lor se deteriorează treptat, însă în ritmuri diferite. În medie, bancnotele de 5 EUR sunt utilizate timp de 14 luni, iar cele de 50 EUR, trei ani şi jumătate, înainte de a fi retrase din circulaţie şi distruse.rnrnBăncile centrale naţionale folosesc aparate de sortat de mare viteză pentru procesarea bancnotelor depuse de societăţile de transport valori şi de băncile comerciale. Aceste aparate pot verifica autenticitatea şi calitatea unei bancnote într-o fracţiune de secundă.rnrnBancnotele care nu mai sunt corespunzătoare punerii în circulaţie (deoarece sunt murdare, mototolite sau au porţiuni lipsă etc.) sunt distruse imediat. Numai bancnotele în stare bună sunt repuse în circulaţie.