Este foarte greu de afirmat că mecanismul de stabilire a ROBOR permite o înțelegere între bănci, spune fostul economist șef al Consiliului Concurenței

Este greu de demonstrat că mecanismul transparent de stabilire a ROBOR, prin afișarea cotațiilor în perioada de fixing, permite o înțelegere între bănci (cartel) pentru majorarea dobânzilor, după cum susține Consiliul Concurenței în cazul amenzii date băncilor, spune chiar fostul economist-șef al autorității de concurență.

„Este foarte greu de afirmat că mecanismul prin care se văd aceste cotații generează în sine o aliniere a lor, în absența unei înțelegeri anterioare”, spune Paul Prisecaru, Managing Partner Intuitive Economics, consultantul băncilor în cazul investigației ROBOR.

El a lucrat timp de 14 ani la Consiliul Concurenței și a fost timp de șapte ani economistul-șef al autorității de concurență.

„În absența unui mecanism clar de manipulare, incertitudinea strategică (din timpul procesului de fixing) este un proces natural: fiecare cotație efectivă este efemeră și nu prezintă în sine indicii privind următoarea cotație.

Faptul că eu văd ce au cotat celalate bănci în acest moment nu înseamnă că știu ce vor face ele în secunda următoare, dacă-și vor revizui acea cotație. Nu știu ce au avut în vedere la acea cotație, nu știu cât vor cota mâine. Incertitudinea strategică de care este nevoie într-o piață astfel încât cotațiile să fie independente se menține până la ultima bancă care își dă ultima cotație și se închide fereastra de fixing. 

Asta în absența unor informații clare cu privire la elementele strategice specifice fiecărei bănci cu privire la ce urmează să coteze, și asta nu pentru o zi sau două, ci pentru o perioadă suficient de lungă de timp, pentru a putea ști dinainte. Cazurile de manipulare a indicilor au fost niște înțelegeri prealabile în care pe monitorizarea cotațiilor era ceea ce se făcea prin transparență, adică urmăreai să vezi dacă înțelegerea a fost respectată. Nu mecanismul în sine, vizualizarea cotațiilor, a condus la manipularea indicilor”, a spus Presecaru, în cadrul unei conferințe organizată de Juridice.ro.

Ce spune șeful Consiliului Concurenței

Fostul său șef, Bogdan Chirițoiu, are însă o opinie diferită. El a declarat că elementul crucial care a determinat Consiliul Concurenței să amendeze băncile pentru manipularea ROBOR este tocmai transparența în perioada de fixing, care distruge logica mecanismului de formare a indicelui dobânzilor interbancare:

„Pentru ca mecanismul acesta să aibă sens, să funcționeze, nu trebuie să știi ce au cotat ceilalți. Astea sunt și regulile. Cotațiile se văd după perioada de fixing. Deci în jumătatea de oră cât e fixing-ul nu ar trebui să știi, trebuie să-ți fie teamă: vreau să merg sus cu dobânda, să câștig bani dacă ROBOR-ul crește, dar dacă mă duc prea sus, mă pot lovi ceilalți participanți la sistem. De aceea trebuie să rămână această incertitudine. 

Dar eu dacă văd ce fac ceilalți, când mă duc sus cu dobânda, dacă văd că lumea merge sus după mine, foarte bine, a crescut ROBOR-ul, câștigăm toți niște bani, iar dacă văd că ceilalți nu mă urmează pot să cobor. Deci tot mecanismul își pierde sensul în momentul când am această posibilitate de a vedea cotațiile în perioada de 30 de minute care se ia în calcul pentru stabilirea ROBOR.” Vezi detalii, în acest articol. 

Schimbarea modului de stabilire a ROBOR, cum cere Consiliul Concurenței, ar putea duce la creșterea dobânzilor, nu la scăderea lor

Băncile au fost amendate de Consiliul Concurenței pentru că au stabilit indicele ROBOR în mod transparent, cu cotațiile afișate la vedere de toți participanții la piața interbancară, ceea ce ar fi permis băncilor să-și alinieze nivelurile de dobândă la un nivel mai ridicat decât ar fi normal.

Șeful Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, a declarat că în consecință băncile vor trebui să se conformeze și să modifice modul de cotare a ROBOR de pe platforma Reuters, astfel încât să nu mai existe această transparență.

În consecință, lipsa transparenței în cotarea ROBOR ar trebui să aibă ca efect o reducere a ROBOR.

Fostul economist-șef al Consiliului Concurenței, Paul Prisecaru, susține însă că, dimpotrivă, în lipsa transparenței în procesul de fixing al ROBOR, dobânzile ar putea să crească, nu să scadă.

Limitarea abruptă a transparenței cotațiilor în fixarea indicelui ROBOR, după cum solicită Consiliul Concurenței în urma amenzii aplicate băncilor, ar determina o majorare a dobânzilor cu o medie de 0,35 puncte procentuale, echivalentul a aproximativ 300 de milioane de lei pe an (între 192 și 335 milioane lei), spune Paul Prisecaru.

El precizează că estimarea este conservatoare, întrucât volatilitatea pieței bancare românești este de aproximativ 12 ori mai mare decât în zona euro și nu beneficiază de mecanisme de lichiditate furnizate de Banca Centrală Europeană.

Prisecaru a făcut acest calcul prin aplicarea dobânzii mai mari la soldul creditelor bancare din România, de 100 miliarde lei, din perioada 2020-2025, în baza unui studiu realizat de Banca Centrală Europeană (BCE) în 2019 (ECB Working Paper nr.2311) intitulat „Incertitudinea ratelor interbancare și creditarea bancară”.

„Studiul BCE a măsurat efectul asupra dobânzilor în lipsa unui preț public de referință. Fără un preț public de referință, nicio bancă nu poate evalua dacă propriul cost de finanțare este reprezentativ pentru piață. Studiul a încercat să determine care este efectul lipsei de transparență în sectorul bancar cu privire la acest consens al pieței”, a adăgat Prisecaru.

Concluziile studiului BCE

În concluziile studiului BCE se arată următoarele:

„Studiul a analizat efectele incertitudinii ratei interbancare asupra ratelor dobânzilor bancare percepute pentru creditele corporative. Măsura incertitudinii ratei interbancare ar trebui să fie relativ imună la incertitudinea cu privire la cursul viitor al ratelor dobânzilor (de politică monetară); în schimb, ar putea fi interpretată ca reflectând riscul contrapartidei și motivul precauției pentru acumularea de lichiditate pe piața interbancară. 

Folosind date bilanțiere la nivel bancar pentru zona euro, constatăm că incertitudinea sporită a ratei dobânzii interbancare este asociată cu rate mai mari ale creditelor bancare, cu presiuni estimate atingând un vârf de aproximativ 100 de puncte de bază în timpul perturbărilor pieței interbancare din cauza crizei financiare globale din 2007-2009 și a crizei suverane europene din 2010-2012.

Presiunea ascendentă a incertitudinii asupra ratelor dobânzilor este estimată la aproximativ 35 de puncte de bază, în medie pe parcursul perioadei eșantionului. Acest efect mediu ascunde variații substanțiale în timp, în moduri care reflectă, în general, evoluția incertitudinii ratelor dobânzilor interbancare. 

Presiunile de înăsprire a ratelor dobânzilor la credite au atins un vârf imediat după prăbușirea Lehman din septembrie 2008, s-au diminuat la sfârșitul anului 2009 și la începutul anului 2010, pentru a crește din nou la sfârșitul anului 2011, urmărind severitatea crizei datoriilor suverane europene și efectele acesteia asupra piețelor financiare. 

Mai exact, modificarea estimată a ratelor dobânzilor la credite, care decurge din schimbarea incertitudinii observate în timpul celui de-al patrulea trimestru al anului 2008, se ridică la aproximativ 90 de puncte de bază; impactul incertitudinii asupra ratelor dobânzilor la credite a atins vârful său maxim de aproximativ 120 de puncte de bază în trimestrul al patrulea al anului 2011. De atunci, impactul s-a diminuat semnificativ, situându-se la aproximativ 20 de puncte de bază la sfârșitul anului 2017.”

Riscul asimetric în lipsa transparenței ar duce la creșterea ROBOR cu 0,41 puncte

În absența informațiilor, băncile tind să ceară dobânzi mai mari, a explicat Paul Prisecaru:

„Răspunsul rațional al unei bănci prudente este să încorporeze în rata creditului un buffer de precauție, adică o primă de incertitudine, care nu reflectă o deteriorare a calității debitorului, ci lipsa de vizibilitate asupra propriului cost de finanțare.

În absența vizibilității cotațiilor competitorilor, fiecare bancă suportă o asimetrie a riscurilor: o cotație prea joasă duce la pierderea lichidității proprii, în timp ce o cotație prea înaltă produce numai un cost de oportunitate.

Dacă n-am vedea cotațiile în timp real, n-am vedea consensul pieței, și atunci fiecare bancă ar trebui să coteze în funcție de 2 riscuri la care se expun: neștiind cât este piața, poți să cotezi fie prea sus, fie prea jos. Dacă cotezi prea jos, există riscul să rămâi fără lichiditate, un risc considerat de bănci mult mai important decât riscul de a avea un mic cost de oportunitate din bani neplasați, când cotezi prea sus. Și atunci, când nu vezi cotațiile celorlalți, vei cota mai sus sau mai jos.”

Consecința este o creștere a ROBOR cu 0,41 puncte procentuale, în lipsa vizibilității cotațiilor, conform calculelor economistului (vezi foto).

Și economistul-șef al Băncii Naționale a României (BNR), Valentin Lazea, consideră că este benefică transparența și cooperarea între bănci în perioada de stabilire a indicilor ROBOR. Vezi detalii, în acest articol:

Cum justifică economistul-șef al BNR că este benefică, nu ilegală, cooperarea între bănci pentru stabilirea ROBOR