De ce vorbim mult de creșteri de taxe și puțin de tăieri de cheltuieli și restructurări?

De ce vorbim mult de creșteri de taxe și puțin de tăieri de cheltuieli și restructurări? Din două motive principale, presupun:

1. Este mult mai ușor și mai rapid să pui o taxă, decât să tai din cheltuieli, să restructurezi și să combați evaziunea fiscală. Mai ales în situații de criză, cum este cea de acum, când e nevoie de venituri rapide la buget, pe care tăierile de cheltuieli și restructurările nu le pot aduce numaidecât și fără proteste.

2. Din cauza culturii consumului, care ne îndeamnă permanent să câștigăm și să cheltuim mai mult, în loc de cumpătare și echilibru. De aceea, o tăiere de salariu va fi greu digerată de oameni, spre spaima politicienilor.

Noul președinte Nicușor Dan a pledat în campania electorală pentru combaterea corupției și a economiei subterane, pentru eficientizare aparatului de stat. A semnat pe o hârtie la televiziune că nu va majora TVA.

Aceeași opinie o au și majoritatea analiștilor economici: statul trebuie să-și reducă cheltuielile, în primul rând, și să evite majorarea taxelor. Pentru că se știe că salariile din sectorul de stat sunt mai mari decât cele din privat. Ca să nu mai vorbim de sinecurile și multe alte privilegii legate de politicieni.

Ilie Bolojan a fost primul care a venit cu măsura de reducere a cheltuielilor la Senat.

Se știe însă că teoria, chiar dacă e frumoasă, nu e bună de nimic dacă nu e aplicată. Așa cum se întâmplă acum.

Ar fi trebuit ca Nicușor Dan, Ilie Bolojan și analiștii economici (asociațiile economice) să implementeze rapid un plan de restructurare și reducere a cheltuielilor aparatului de stat, precum și de diminuare a evaziunii fiscale, care să fie discutat public.

În schimb, peste 90% din vorbăria legată de reducerea deficitului bugetar a fost ocupată de soluții pentru creșteri de taxe, inclusiv cu idei trăsnite, precum taxa pe tranzacțiile bancare.

Până și economistul șef al BNR, Valentin Lazea, a publicat o opinie în care susține creșterile de taxe, fără nicio aluzie la tăieri de cheltuieli sau restructurări, cu argumentul că sunt mai mici decât în Polonia.

Așadar, ne sugerează el, haideți să copiem modelul cu taxe mari, pentru că este de succes, în loc să rămânem cu taxe mici și cu un stat cu salarii și cheltuieli decente, restructurat, eficient și cu o evaziune fiscală mică.

O abordare corectă, eficientă și înțeleaptă ar fi o combinație între creșteri modice de taxe, mai ales acolo unde nu este afectată economia și persoanele cu venituri mici, cu măsuri de restructurare a statului, tăieri de cheltuieli și în special reducerea evaziunii fiscale, un fenomen pe care-l vedem zilnic peste tot.

Ca să nu mai vorbim că taxele nu se majorează în perioade de criză și scădere economică, ci în timpuri bune, când pot fi suportate. Acum este cel mai bun moment pentru aplicarea așa-zisei taxe de solidaritate: tăieri de cheltuieli, restructurarea aparatului de stat ineficient și intrarea în legalitate a celor care nu plătesc taxe.

Numai că la noi e invers: taxa de solidaritate înseamnă taxe și mai mari pentru cei care le plătesc deja, adică cei care sunt deja solidari cu statul.

Cei care trebuie să fie solidari cu economia României sunt cei care au cauzat deficitul bugetar, adică bugetarii și politicienii.