Exemple de bune practici pedagogice, in cartea "Lectia care imi place"

Meseria de DASCĂL, am spus-o și o să o repet la infinit, e una VOCAȚIONALĂ. A TRANSMITE informații, cunoștințe, a FORMA deprinderi, nu sunt deloc lucruri ușoare și nici la îndemâna oricui.

Cu riscul de a-i supăra pe unii, simt nevoia să mă repet: a fi un dascăl bun presupune aptitudini native dar și foarte, foarte multă muncă. O muncă ce trece, volumic, de trei-patru ori peste ceea ce generic suntem tentați să denumim program de lucru!

Nu oricine are abilități într-un domeniu e automat și un bun profesor. Altfel spus: nu orice savant, cercetător, minte sclipitoare pe un domeniu e automat și un dascăl bun. La fel, nu orice persoană care stăpânește un domeniu, financiar sau mai știu eu care, poate veni tam-nisam în fața copiilor, de vârste diferite, cu profiluri diferite, și transmite un mesaj așa cum o face un profesor. Mi-aș dori tare mult să ne dezbărăm de această racilă ce se perpetuează, conform căreia ne pricepem toți la toate.

Meseria de DASCĂL se învață: din cărți, de la mentori, de la clasele cu care interacționezi ( și nu o spun din cărți ci *de la firul ierbii)! Dincolo de partea de specialitate, în arta de a transmite intervine didactica, pedagogia, științe ce nu ar trebui sub nicio formă trimise la marginea societății și procesului educațional.

Doar promovând adevăratele valori din domeniul educațional vom avea o Românie EDUCATĂ! Dar una EDUCATĂ în adevăratul sens al cuvântului, nu doar pe hârtie, politicianist, propagandistic.

Am spus că în deprinderea meseriei de dascăl e nevoie de mentori, persoane care să te învețe și de la care, dacă e nevoie, să *furi* (meserie, nu texte).

Îmi revine onoarea să semnalez, pentru cei care vor să devină dascăli de excepție, o apariție editorială, de la Grupul ARTEMIS – SEMNE: LECȚIA CARE ÎMI PLACE. Autorii lucrării sunt sunt: Cristina Ștefan și Sorin Spineanu Dobrotă (coordonatori), Elena Bălan, Daniel Geoglovan, Tamara Mănatu, Ortansa Moise și Liliana Zaschievici.

În câteva sute de pagini bine structurate, un colectiv de dascăli însumând sute de ani la catedră, pun la dispoziția doritorilor, exemple practice de predare a unor lecții în diferite discipline socio-umane (evident, dintre ele nu lipsește ECONOMIA).

Îi felicit călduros pe autorii care au consumat din timpul lor prețios pentru a elabora această lucrare, acest ghid ce poate fi de folos multora. Spun poate, pentru că trăim în țara în care acest poate e foarte important.

Înainte de a da curs prezentării făcute de editură cărții, aș mai face o precizare: pentru ca o Lecție să îți placă, e nevoie de mai multe lucruri, și nu toate țin de cel care vine în fața clasei!

Pentru ca o LECȚIE să îți placă, e nevoie ca aceasta să fie și ascultată, analizată. Și mai e nevoie ca auditoriul să fie ferit de șabloane atât de mult mediatizate de genul : *La ce îmi trebuie mie asta*, *Sistemul e învechit*, *Nu mă interesează*, *Sistemul e prost, noi suntem perfecți* etc. și să i se cultive o minte fresh, dornică de a absorbi noutăți!

Felicitări, încă odată, autorilor și editurii!

*În literatura de specialitate sunt prezentate, explicate și exemplificate diverse metode didactice prin care practicienii educației, cei care interacționează zi de zi cu elevii în cadrul orelor la clasă, pot să desfășoare un demers didactic de calitate.

Din multitudinea de metode formale și nonformale, fiecare dintre profesori utilizează, în fapt, doar câteva, selectate pentru că sunt considerate potrivite pentru ceea ce vor să realizeze cu elevii, în raport cu un anumit conținut specific de predare-învățare-evaluare, care să permită o corelație bună între obiectivele operaționale ale lecției, competențele specifice avute în atenție și suportul oferit de către lecția didactică prin conținutul abordat, ales din tematica programei școlare.

Ideea este aceea de a realiza lecții interactive, prietenoase cu cei care sunt în procesul de formare-educare, de a construi ore la clasă în care elevii să ia parte la diferite experiențe de cunoaștere, să învețe în moduri potrivite stilului lor de a se raporta la informație.

Lucrarea de față are două componente: una, preponderent aplicativă, în care diferite metode didactice sunt exemplificate pentru lecții la discipline socio-umane și o alta, care cuprinde referințe metodologice generale și repere teoretice aferente predării-evaluării științelor sociale.

Sperăm ca cei care vor parcurge cartea de față să o recepteze ca pe o oportunitate de a participa la un dialog colegial, în care are loc un schimb de experiență didactică și de bune practici în educație, în care să integreze și alte concepte semnificative: predarea-învățarea vizibile, lecții interesante, demers pedagogic adaptativ.

Tocmai în acest sens vă propunem să reflectăm împreună la aplicabilitatea unora dintre metodele didactice într-o lecție, despre care să putem spune că este: așa cum îmi place să fie* spun editorii despre lucrare.

(Articol de Norel Moise)