”Iertati-ma, am gresit! Si guvernatorii sunt oameni!” Doar atat ar fi trebuit sa spuna Mugur Isarescu si ne-ar fi recastigat inimile tuturor

O fraza care l-ar fi costat cel mult o mica zgarietura pe propriul orgoliu, dar cu care in schimb ne-ar fi recastigat inimile tuturor. In schimb, guvernatorul a ales cea mai rea solutie posibila: a refuzat sa raspunda ziaristilor la intrebarile de clarificare a gafei facuta saptamana trecuta, cand a spus ca nu a avut credit la Volksbank, desi el insusi il trecuse in declaratia de avere si vorbise anterior despre el.

Isarescu a acceptat doar intrebari pe tema inflatiei, dobanzilor si altor subiecte abordate in cadrul conferintei de presa de astazi de la BNR, adoptand, asadar, asa-zisa politica a strutului: si-a bagat capul in nisip, nevrand sa-si recunoasca greseala, care ar fi fost astfel nu numai pe jumatate iertata, cum spune un proverb, ci poate cu totul.

Ba chiar o atitudine de franchete si o dovada de modestie in recunoasterea unui greseli i-ar fi adus guvernatorului un mare castig de simpatie si mai ales de incredere.

Din pacate, asa cum patim toti atunci cand incearcam sa ascudem o minciuna sau o greseala, nu facem decat sa parem si mai penibili, iar cei din jurul nostru sa se simta jenati.

Exact asta a fost atmosfera de astazi de la conferinta sustinuta de guvernator in sala Mitita Constantinescu de la BNR, dupa ce Isarescu a reactionat astfel la intrebarea care-i solicita lamurirea creditului de la Volksbank: “Sa o consemnati intr-o intrebare separata…nu vreti sa ma intrebati si ce am facut in 2008? Haideti! S-a consemnat, o sa va raspunda directia de comunicare. Sanatate!”

Iritarea excesiva a guvernatorului si atitudinea de respingere a intrebarii ziaristului intr-o maniera vulgara a strabatut ca a un fior rece o sala care in mod normal ar fi trebuit sa vibreze de un spirit elitist si rafinat, insusiri care nu ar straluci fara un parfum de smerenie, sinceritate si, mai ales, respect si incredere reciproca.

Apoi, Mugur Isarescu si-a pus si mai multa cenusa in cap: “Eu am mai inteles ceva de la dumneavoastra, ca sa va spun un lucru clar. Ca trebuie sa ma ocup in principal de problemele personale si ca cea mai mare greseala este sa ma ocup de banca nationala si de problemele sistemului bancar. Dar ma opresc aici.”

Fara indoiala ca guvernatorul este constient de importanta functiei sale si implicit de impactul pe care-l au problemele sale personale, mai ales atunci cand au legatura cu o banca. Cata credibilitate ar mai avea o persoana publica in deciziile pe care le ia la serviciu, adica la BNR, daca el se decredibilizeaza in niste probleme personale, de o complexitate infinit mai redusa?

De fapt, guvernatorului nu i-a cerut nimeni sa se ocupe in principal de problemele personale, ci doar atat: sa-si recunoasca o greseala, aceea de a fi negat faptul ca are credit la Volksbank. Nici nu mai conta cum s-ar fi scuzat: ca a uitat sau nu a inteles bine intrebarea sau orice altceva. Toata lumea se astepta ca guvernatorul sa-si ceara scuze, sau macar sa admita ca a gresit, cum era atat de firesc si simplu.

De ce nu a facut-o, atunci, pentru Dumnezeu? Greu de ghicit. Se prea poate sa fie doar el de vina, orgoliul sau nemarginit, care nu-i premite sa accepte greseli. Mai ales daca ne gandim ca anturajul sau din echipa de comunicare este format cu preponderenta din oameni tineri, mai toti fosti ziaristi si cel mai probabil macar unul dintre ei l-a sfatuit sa adopte cea mai simpla si sigura atitudine in acest caz: cea a sinceritatii si admiterii greselii.

Adrian Vasilescu l-a infundat si mai adanc pe Isarescu

Sa nu uitam insa ca guvernatorul are un venerabil si apropiat consilier de comunicare: Adrian Vasilescu, cel care, in incercarea de a drege gafa lui Isarescu, a doua zi dupa ce a fost comisa, nu a facut altceva decat sa-l infunde si mai mult: a spus ca Isarescu a uitat de credit (Cum poate cineva sa uite ca a avut un credit la o anumita banca?).

Insa nu asta a fost cea mai mare grozavie, ci scuzele pentru amnezie: ca ar fi refinantat creditul de la Volksbank la UniCredit Tiriac si astfel “si-a adus aminte doar unde l-a platit, nu si de unde l-a luat”?!

In realitate, explicatia lui Adrian Vasilescu este o eroarej (ca sa nu spunem altfel), confirmata chiar de oficialii BNR: Isarescu nu a refinantat creditul de la Volksbank, ci l-a rambursat anticipat in 2009, dupa cum rezulta si din declaratiile de avere ale lui Isarescu din perioada 2010 – 2010, in care nu mai apare respectivul credit. De altfel, guvernatorul a luat de la UniCredit, in 2012, un al doilea credit: pentru cumpararea unui apartament personal, pe cand cel de la Volksbank era pentru achizitia unei locuinte pentru fiul sau.

Masuri de cenzura pentru a nu se repeta “confuzia regretabila”

Revenind la declaratiile guvernatorului din conferinta de presa de astazi, acesta mai incearca o data, in finalul conferintei, sa explice “confuzia regretabila”, prin faptul ca a fost luat pe nepregatite de intrebarea referitoare la creditul Volksbank.

Mugur Isarescu: “Bineinteles ca as putea raspunde la intrebarea legata de creditul Volksbank si la altele, dar mi se pare total inoportun ca la o conferinta de presa cu teme importante pentru tara sa alunecam in grosul discutiilor pe altceva decat pe temele pe care le avem in vedere. Revin asupra rugamintii ca in viitor relatia noastra sa fie bazata pe rigoare: dumneavoastra ne intrebati in principal pe temele pe care facem conferinte de presa. Celelalte subiecte, in masura in care putem sa raspundem, mai ales daca se refera la istorie, raspundem, nu avem nimic de pitit, dar unele lucruri necesita o cercetare si atunci ne acordati si noua timpul necesar ca sa facem cercetarea respectiva si pentru a evita, sa spunem, confuzii regretabile, regretabile in special pentru cel care vine aici pregatit pentru a o anumita tema si este intrebat pe teme cu totul si cu totul neasteptate. “

Isarescu instituie astfel, drept razbunare, o inchizitie in cadrul conferintelor de presa de la BNR, prin cenzurarea intrebarilor puse de ziaristi: el va raspunde, de aici inainte, doar la intrebarile pentru care este pregatit, adica cele despre banca centrala, inflatie, dobanzi etc. urmand ca intrebarile pe alte subiecte sa treaca pe la biroul de presa. Ca nu cumva, dragul de el, sa mai greseasca si a doua oara.

Iar ca finalul sa fie apoteotic, guvernatorul a reusit sa se si victimizeze, invocand o teorie a conspiratiei impotriva sa, ziaristii fiind cei care i-au intins capcane in care el a cazut:

“Eu nu as vrea sa cred ca facem conferinte de presa pentru a ne intinde capcane unii altora si pentru a face subiecte de presa. Credem ca venim in fata opiniei publice conform legii, repet, conform legii, cu subiecte extrem de importante pentru tara, pentru situatia actuala, si tot conform legii si practicilor europene, suntem datori sa difuzam informatii de buna calitate. Daca dumneavoastra le preluati, eu cred ca este in avantajul dumneavoastra si al cititorilor. Si incercam sa va convingem legat de o asemenea abordare.”

Daca informatia de calitate de la BNR inseamna intrebari cenzurate, ocolirea adevarului sau chiar informatii eronate, dupa cum am vazut, precum cele ale lui Adrian Vasilescu, atunci o refuzam.

Iar refuzul nu vine de la o publicatie tip tabloid sau de scandal care publica indeosebi stiri de can-can sau populiste, precum procesele intentate de cienti bancilor, ci de la un site care probabil ca a publicat in ultimii ani cea mai multa informatie de calitate furnizata de Mugur Isarescu.

Insa consideram ca guvernatorul are datoria sa raspunda oricaror intrebari, nu doar despre inflatie si dobanzi, venite din partea oricaror jurnalisti, intrucat traim intr-o tara libera si avem dreptul la informatie si la opinie.

Iar raspunsurile sa fie sincere, si atunci cand greseste, sa se coboare si el printre muritori si sa-si recunoasca greseala.

Pentru ca, nu-i asa, si guvernatorul BNR este un om.

Dar mai ales pentru ca numai asa guvernatorul poate sa-si recastige increderea publicului in masurile pe care le ia la BNR.