Florin Georgescu, BNR, sustine impozitul progresiv: finantele publice functioneaza pe baze profund inechitabile

Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), considera ca sectorul finantelor publice functioneaza pe baze profund inechitabile, motiv pentru care se impune reformarea acestuia, prin introducerea impozitului progresiv (diferentiat) si renuntarea la actuala cota unica, de 16%.

“Pe lângă recapitalizarea marii majorități a firmelor din economia reală, cu sume substanțiale, pentru a se atinge nivelurile stabilite de lege, se impune și reformarea sectorului finanțelor publice, care este foarte tensionat și funcționează pe baze profund inechitabile”, se arata intr-o alocutiune sustinuta de Georgescu cu ocazia primirii unui premiu acordat de Fundatia Alexandrion pentru lucrarea “Capitalul din Romania postcomunista”.

Iata argumentele aduse de Georgescu pentru impozitul progresiv, cu ocazia prezentarii lucrarii sale:

România necesită în viitor alocări suplimentare semnificative de fonduri în sectoarele sănătate, educație și infrastructură fizică, în condițiile unor venituri bugetare, îndeosebi de natură fiscală, situate la niveluri îngrijorător de joase. Rezultă necesitatea ca, în scopul asigurării unei baze solide pentru furnizarea bunurilor și serviciilor publice, să se revizuiască substanțial sistemul fiscal, fără afectarea sectorului companiilor, cu accent pe impozitarea progresivă a veniturilor globale și a proprietăților persoanelor fizice – măsură care se impune în mod obiectiv, în condițiile mutațiilor structurale majore produse la nivelul distribuției veniturilor și averii populației în ultimii aproape 30 de ani. Adoptarea acestor îmbunătățiri de fond ale regimul fiscal autohton este necesară, cu atât mai mult, cu cât, actualmente, în România se manifestă în domeniul fiscal-bugetar o trinitate imposibil de realizat:

– creșterea puterii de cumpărare a cetățenilor, concomitent cu dezvoltarea infrastructurii fizice și umane;

– menținerea deficitului bugetar total în limita a 3% din PIB, în paralel cu reducerea deficitului structural;

– neutilizarea, în condițiile repartiției deficitare a valorii nou create în economie, a politicii fiscale ca pârghie de redistribuire între factorii de producție (capital și muncă) și, în interiorul acestora, pe baza unor criterii stimulative economic și corecte din punct de vedere social. (vezi aici detalii)

“După 30 de ani de la abolirea societății comuniste egalitariste este necesară evidențierea distribuției veniturilor și avuției individuale, realizate în noua societate capitalistă, pentru a se putea stabili, conform principiilor în materie, sarcina fiscală în raport cu puterea contributivă a fiecărui cetățean. Se asigură astfel, echilibrul necesar între cuantumul impozitelor și taxelor plătite la buget, pe de o parte și setul de bunuri și servicii publice (educație, sănătate, cultură, infrastructură etc.) de care beneficiază membrii societății, pe de altă parte, mecanisme care, în prezent, nu funcționează în România spre deosebire de țările dezvoltate și chiar raportat la unele țări din regiune, foste comuniste”, se mai arata in alocutiunea oficialului BNR.

Alte idei prezentate de Florin Georgescu in cuvantarea sa:

– Subliniem că procesul realizării capitalismului după prăbușirea socialismului este unic în istorie.

– La rândul său, conceptul de capital, prin conținut, prezintă o încărcătură complexă de natură politică, economică, socială și culturală, reflectând noile relații dintre operatorii care acționează în economia de piață.

– Referindu-se la capital, Benjamin Constant, avocat și membru al Adunării Naționale a Franței afirma în 1819 că “democrația actuală, spre deosebire de cea antică, bazată pe sclavie și războaie perpetue, se fundamentează pe capital”; deci, altfel spus, nu poate exista o democrație autentică fără capital.

– În România, ca și în alte state fost comuniste, cu intensități diferite însă, capitalul a fost construit, în mod accelerat, în numai un sfert de secol, sub acțiunea factorilor subiectivi și, precumpănitor, prin redistribuirea proprietății de stat, care a presupus muncă și economisire anterioare anului 1990.

– Aceasta spre deosebire de capitalul clasic, care s-a format în timp îndelungat, de câteva sute de ani, printr-un proces natural de creștere organică, pe baza acumulării, de la o perioadă la alta, având ca fundament munca și economisirea.

– Dacă în anul 1989 statul era unic proprietar în economie, în anul 2018 statul mai deținea 12% din capital, iar sectorul privat 88%, din care 47% aparține investitorilor străini, iar 41% celor autohtoni.

– Din analiza efectuată am constatat că volumul, structura pe ramuri și comportamentul capitalului în economia românească prezintă multe rezerve de îmbunătățire. Aceasta deoarece construirea capitalului, în principal prin redistribuirea proprietății de stat, s-a realizat ca efect al asimetriei dintre libertate și răspundere, promovate în legislația românească după 1990.

– Referindu-se la acest tandem de valori, George Bernard Shaw menționa, la începutul secolului XX, că „libertatea înseamnă răspundere, iar de aceea, majoritatea oamenilor se tem de ea”.

– În acest sens, trebuie precizat că utilizarea capitalului în economia de piață presupune, pe lângă oportunitatea obținerii profitului, ca manifestare a libertății în general, a celei privind inițiativa economică, în special, și asumarea riscului pierderii parțiale sau totale a capitalului ca expresie a răspunderii. Dacă nu se asigură un echilibru just între libertate și răspundere, rezultă un sistem politico-economic artificial, caracterizat printr-o combinație anormală între liberalismul politic, respectiv libertăți individuale neîngrădite, și un tip de comunism adaptat parțial cerințelor economiei de piață, caracterizat prin socializarea răspunderilor, ceea ce parțial se întâlnește și în România de azi. Deci, în fapt, este vorba de privatizarea libertății și socializarea răspunderii, asimetrie care erodează fundamentele democrației și ale țesutului economiei de piață. (vezi aici discursul integral)