Cum salvam un adolescent dependent de jocuri de noroc sa nu se indatoreze la IFN-uri?

Usurinta cu care se pot obtine credite online de la IFN-uri duce la supraindatorarea multor adulti aflati oricum in dificultati financiare sau chiar favorizeaza comportamente deviante ale tinerilor, precum dependenta de jocurile de noroc:

“De ce băncile nu dau un împrumut unui rău platnic și ifn dau fără a tine cont de istoricul unui împrumutat? Care este dependent de jocuri și are datorii peste datorii. Și totuși ifn da în continuarie credite fără probleme. cum putem sa salvam un adolescent sa nu mai facă?”, intreaba un cititor.

Ce spune BNR

Am retransmis aceasta intrebare la Banca Nationala a Romaniei (BNR), responsabila de supravegherea Institutiilor Financiare Nebancare (IFN), iar raspunsul primit este urmatorul:

“Potrivit prevederilor art.43 și art. 44 din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare, Banca Naţională a României realizează monitorizarea instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul general, precum și supravegherea prudenţială a instituţiilor financiare nebancare înscrise în Registrul special.

Cu privire la modul în care instituțiile financiare nebancare evaluează istoricul de plată al debitorilor, în desfășurarea activității de creditare, sunt aplicabile instituțiilor în cauză prevederile cap. III Dispoziţii privind creditarea persoanelor fizice din Regulamentul nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv dispozițiile art. 111 – 114, conform cărora:

” Art. 111 (1) Înainte de încheierea unui contract de credit, împrumutătorii realizează, pe baza unor informaţii corespunzătoare şi suficiente, o evaluare riguroasă a capacităţii clientului de rambursare a creditului potrivit obligaţiilor contractuale, luând în considerare factori relevanţi în conformitate cu prevederile prezentului regulament. (…)

Art. 112 (1) Împrumutătorii acordă creditul solicitat ori majorează valoarea totală a creditului acordat iniţial numai în cazul în care din evaluarea realizată potrivit art. 111 rezultă că este probabil ca obligaţiile care rezultă din contractul de credit să fie îndeplinite de client în condiţiile contractuale şi clientul îndeplineşte toate condiţiile în vederea acordării creditului. (…)

Art. 113 (1) În scopul aplicării art. 111 şi 112, împrumutătorii stabilesc, revizuiesc periodic, documentează şi păstrează, pe suport hârtie sau în format electronic, potrivit normelor interne de arhivare, procedurile şi categoriile de informaţii care stau la baza evaluării capacităţii de rambursare a clienţilor. (…)

(8) Împrumutătorii stabilesc categoriile de informaţii prevăzute la alin. (1) astfel încât să asigure o imagine clară asupra situaţiei agregate pentru fiecare client, ce reflectă toate activele şi obligaţiile de plată pe care acesta le are în relaţie cu împrumutătorul, precum şi istoricul de rambursare a obligaţiilor, dacă este cazul. Împrumutătorii completează situaţia agregată şi cu informaţii privind activele şi obligaţiile de plată pe care clientul le are în relaţie cu alţi împrumutători, în măsura în care acestea sunt disponibile împrumutătorilor, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 114 alin. (3) şi (4). (…)

Art. 114 (1) La evaluarea capacităţii de rambursare a clienţilor, împrumutătorii iau în considerare nivelul veniturilor existent la momentul formulării solicitării creditului, istoricul acestora şi evoluţia lor în timp, nivelul/situaţia cheltuielilor clienţilor, precum şi alte aspecte financiare şi economice considerate necesare, suficiente şi proporţionale în acest scop. (…)

(3) Împrumutătorii obţin informaţiile prevăzute la alin. (1) de la clienţi şi din alte surse interne sau externe relevante, inclusiv, după caz, prin consultarea bazei de date a unui sistem de evidenţă de tipul birourilor de credit şi de la intermediarii de credit implicaţi în activităţile preliminare încheierii contractelor de credit.

(4) Împrumutătorii iau măsuri rezonabile pentru verificarea informaţiilor obţinute, inclusiv prin consultarea unor surse independente, dacă este cazul”.

Deosebit de cele de mai sus, menționăm că fiecare instituție financiară nebancară își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația specifică în vigoare, cu reglementările interne proprii și în limitele conferite de prevederile contractuale.

Totodată, precizăm că banca centrală, în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudențială a instituțiilor financiare nebancare, în conformitate cu atribuțiile conferite de Legea nr.312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, nu are competențe în materia relațiilor contractuale dintre instituțiile financiare nebancare și clienții acestora.”

Din raspunsul BNR putem extrage doua idei principale:

1. Legislatia privind supravegherea IFN-urilor impiedica supraindatorarea oamenilor;

2. BNR nu este responsabila de contractele dintre IFN-uri si clienti, contracte in care presupunem ca exista niste clauze care ar determina supraindatorarea celui care ia un credit.

Concluzia care poate fi trasa este ca, in ciuda legislatiei privind supravegherea IFN-urilor si a celei privind contractele de credit, in scopul protectiei consumatorilor, un fenomen exista, conform reclamatiilor cititorilor: creditele online de la IFN-uri se obtin prea facil, de catre persoane care au deja probleme financiare.

Mai mult, aceste imprumuturi au efecte nocive, intrucat determina supraindatorarea oamenilor, din cauza dobanzilor si penalitatilor de intarziere foarte mari. De exemplu, un credit de la IFN-ul Hora Credit are o Dobanda Anuala Efectiva (DAE) de 70.000% pe an. (vezi aici detalii)

Ca sa nu mai vorbim de drame sociale precum cazul de fata, cu parintele adolescentului disperat ca acesta poate avea acces usor la credite online de la IFN-uri.