Un miliard de euro, miza atacului speculativ asupra leului din octombrie 2008

“Răspunzând atacului speculativ prin vânzări de valută, banca centrală a extras lichiditate din piaţă într-o perioadă cu deficit de lichiditate la nivelul sistemului. Dar această extragere este în mod egal o decizie a băncii centrale şi a băncilor care au cumpărat valuta”, arata Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, in analiza privind atacul speculativ asupra leului diin octombrie 2008.rnrn”De pe 6 octombrie şi până la sfârşitul lunii, pe baze nete, vânzările de valută ale BNR s-au ridicat la 3,6 procente din volumul rezervelor valutare. Ca urmare, leul a început să se aprecieze, atingând 3,59 lei/euro pe 22 octombrie, fără să mai depăşească valoarea de la care a început atacul speculativ până pe 19 noiembrie 2008″, notează Croitoru. BNR avea rezerve valutare de 26 mld. euro la sfârşitul lunii septembrie 2008. Aceasta înseamnă că vânzările au urcat la aproape un miliard de euro, apreciaza Ziarul Financiar.rnrnÎn paralel, dobânzile au înregistrat un salt, indicatorul pieţei monetare Robor pentru o zi urcând la peste 43% pe an, semnificativ peste dobânda-cheie de 10,25% pe an.rnrnPractic, BNR a vândut agresiv valută şi în paralel a evitat să ofere lichidităţi la scară largă băncilor comerciale, astfel că speculatorii nu au reuşit să de­termine o creştere a cursului, aşa cum îşi propuseseră.rnrnEl conclu­zio­nează că mişcările de pe pieţele financiare – o depreciere abrutpă a cursului în decurs de câteva zile, vânzările de valută din rezerva băncii centrale pentru a proteja moneda şi vo­latilitatea foarte mare a do­bânzilor pe piaţa inter­bancară – corespund cri­teriilor pentru identifi­carea unui atac speculativ.rnrn”Atacul speculativ explică bine şi de ce banca centrală nu s-a angajat în operaţiunile repo. (…) În măsura în care unele bănci cu deficit de lichiditate ar fi găsit optim să se angajeze în finanţarea de operaţiuni speculative, furnizarea de lichiditate prin operaţiuni repo ar fi contravenit politicii băncii centrale de a combate atacul speculativ prin vânzări de valută. În final, băncile cu deficite mari de lichiditate au fost nevoite să vândă valută pentru a finanţa operaţiile lor curente, ceea ce a ajutat la combaterea atacului speculativ.”