Cât costă onoarea pierdută printr-un pact cu diavolul în presa română?

Răspunsul este: 5 milioane de euro. Cu atât au vândut site-ul G4media fondatorii săi, jurnaliștii Cristian Pantazi și Dan Tăpălagă, lui Radu Budeanu, proprietarul trustului de presă online Titluri Quality, din care mai fac parte Gândul, Mediafax sau Prosport.

Cei doi jurnaliști aveau o bună reputație și respect, reușind să construiască un site de succes, după ce au plecat de la Hotnews, în contrast cu Budeanu, un „penal” condamnat pentru corupție pentru intermedierea unei mite pentru Elena Udrea, abia ieșită din pușcărie.

Șocul tranzacției a fost mare, pentru că a fost o combinație de doi explozibili:

1. G4media a crescut și s-a impus ca un proiect independent, susținut în principal din donații, dând astfel impresia că urmărește în primul rând jurnalismul independent, de calitate, nu obținerea de profituri; cu atât mai puțin vânzarea către o persoană controversată, cu dosar penal, suspectă de afiliații politice.

2. Prețul mare plătit de Budeanu, dublu comparativ cu cât a fost cumpărat Hotnews, potrivit lui Orlando Nicoară, un veteran al presei online, co-fondator la Profit.ro, într-o postare pe Facebook. O sumă de nerefuzat pe care o putea plăti doar Budeanu, spune el. De ce doar Budeanu? Pentru că, firește, ar putea avea alte interese decât cele strict comerciale, unele ușor de ghicit, și anume interesele politice și reputaționale. 

Ca patron al unui site respectat, ar putea beneficia și el de o mai bună imagine, mergând pe considerentul că lumea uită cu timpul cine ai fost și ce ai făcut. 

„Când investitorul e un personaj cu așa complicate interese economice se cumpără influența media, care se poate transforma în influență politică, atât!”, comentează Dragoș Cazacu, la postarea lui Nicoară.

„Dar de unde a avut Radu Budeanu 5 milioane, din moment ce profitul firmei lui, Titluri Quality, era sub cel al G4media, promovat intes ca ONG și nu ca business, SRL”, întreabă Anca Andrei Vintilă. 

„A împrumutat firma”, a fost răspunsul lui Nicoară, care pare naiv, dacă nu laconic: „Cine l-o fi sponsorizat pe Budeanu să cumpere?”, întreabă retoric Șerban Ștefan.

Unii merg chiar mai departe, crezând că de fapt cei care au fost cumpărați au fost cei doi jurnaliști. Pana lor, mai bine zis. Să li se închidă gura, cum se spune.

Oricare ar fi fost motivele, se pare că Nicoară are dreptate. Cei doi au făcut o afacere faustiană.

„Da, o oportunitate de neratat. Doar că a fost un proiect născut din donații. Vânzarea, din punct de vedere moral, e o mizerie. Banii vin și pleacă, onoarea…”, comentează Gabriel Oană, la postarea lui Nicoară.

„Deci g4media era societate pe acțiuni, cu profit, evaluată la 5 mil euro, dar în același timp patronii cereau donații printr-un ONG, adică asociație care nu plătește impozite, ca să poată funcționa societatea lor ca „presă independentă”. Pare înșelăciune. Și față de cei care donau, și față de stat”, comentează Andrei Ion.

„Ziarismul (sic!) nu e magazin de perdele, e o investiție de încredere. Dacă orice e de vânzare, de ce să mai citim, că tot nu mai e aproape nimeni de încredere…Lăsați-vă de meserie dacă nu aveți un crez! Altfel, faceți foarte mult rău…”, spune Olga Naiman.

Business is (imoral) business și în presă

Cea mai importantă dispută născută din vânzarea G4media a fost echilibrul sau conflictul între presa ca afacere și onoarea, moralitatea, prestigiul, încrederea și responsabilitatea pentru susținerea informației adevărate, de calitate și a principiilor democrației.

Ați putea spune că nu este obligatoriu ca cele două să se excludă. Nici nu am spus asta, ci am vorbit de un echilibru sau conflict. Excluderea este, din păcate, demonstrată chiar de Nicoară, prin fatalitatea expresiei: un preț de nerefuzat. 

Pentru el, nu contează cine a dat banii, ci doar banii. Ba chiar este atât de convins că adevărul lui e universal, încât a replicat: „Întreabă-i pe Pândaru și Negruțiu (jurnaliști cunoscuți la Republica), voi ce ați fi făcut, dacă erați în locul celor doi, cu o ofertă de 5+ milioane euro pe masă?” la comentariul postat de Viorela Mihai: „Media este un business aparte, care nu ar trebui ca scop primordial doar profitul, ci și asumarea unor standarde de onestitate, transparență și profesionalism…responsabilitatea mediei în aceste vremuri este uriașă, dacă vrem democrații autentice, nu autocrații care să mimeze libertatea…”

O altă replică pentru Nicoară a venit de la Olga Naiman: 

„Dar coloana, cât e coloana? Foame mare? Vreți milioane, că mâncați cu 4 guri!? Dacă am gândi toți așa,  că ăsta-i prețul cel mai bun la care pot să vând, nu am mai avea țară…”

Alții însă cred ca Nicoară: 

„Foarte bine că au vândut. Până la urmă este munca lor. Câți dintre aceia care îi critică ar refuza banii ăia? E ușor să critici pe FB”, spune Adrian Cojocaru.

„Onoarea nu e de vânzare. O ai sau nu. Iar cine a vândut, nu a avut-o”, crede Radu Zlătianu.

Jurnalismul independent, victimă colaterală

Dincolo de onoarea pierdută, cei doi fac pagubă și presei în general, crede Costel Cîrstea:

„Această tranzacție are un efect neprețuit. A reușit să compromită jurnalismul, să compromită donația pentru jurnalism independent”.

Nici Cătălin Tolontan, un cunoscut apărător al presei independente, nu critică tranzacția, deși subliniază reputația proastă a lui Budeanu de condamnat penal, citând chiar articole din G4Media.

Tolontan are o părere idealistă cu o nuanță naivă: „nu cred că redacția G4Media va ceda controlul asupra editorialului către Radu Budeanu… Vânzarea unei publicații nu înseamnă vânzarea conținutului. Căci conținutul nu e al patronului și nici al redacției, ci al publicului”.

În realitate, conținutul unei publicații (articolele) aparține, legal, proprietarului acelei publicații, care decide, firește, și politica de realizare a respectivelor articole, cu respectarea normelor profesionale, în teorie, cel puțin.

„Ha ha! Păstrează linia editorială! Într-o lună este transformată în latrina pro cg aur PSD! Păcat!„ comentează Luchian Dan, la postarea lui Tolontan.

„Horror. Îmi place aia cu „își va păstra independența editorială”, spune Irina Manolache.

Frustrarea donatorilor

Cei care au donat pentru g4media, tocmai pentru susținerea jurnalismului independent, s-au simțit trădați de afacere:

„Oare cum se simt cei care au făcut donații până acum?”, întreabă Radu Stanciu.

„Să ceri bani de la cititorii tăi pe motiv de independență și să-ți vinzi ulterior biznisul…e grele aici. Țeapă”, a comentat Laszlo Cucu Robert.

„Pfai, taman cotizasem pt ei, pt presa independentă. G4Media, dați-mi banii înapoi sau să vă luați lumânări de ei”, spune Carmen Vamoș.

„Ce flegmă în ochi pentru fraierii care au contribuit cu bani ca să susțină g4media, pentru o presă liberă și independentă, desigur”, spune Karola Mohr.

„Ce horă mare: Cristoiu, Tucă, Colonelul T, lume bună:(„, constată Ofelia Creția.

„După ani în care cuvântul liber părea să se lovească de ziduri ridicate chiar în redacție, jurnaliștii de valoare au, în sfârșit, un conducător sub care pot respira în voie și-și pot lăsa talentul să crească până la deplina sa măsură”, ironizează Sorin Petrescu.

Concluzia poate fi comentariul lui Aurelian David: 

„Ca un cetățeanu turmentat întreb: noi pe cine mai citim?”