România, tot prima în UE la inflația anuală, dar decalajul s-a redus

România a păstrat în luna septembrie 2024 prima poziție în UE în ce privește inflația anuală, conform datelor publicate de Eurostat.

În pofida unei scăderi semnificative (-0,5 puncte procentuale față de luna precedentă), avansul prețurilor (4,8% după metodologia europeană) ne-a poziționat peste Belgia (în staționare la 4,3%), Polonia (4,2%, atenție, în creștere de la 4% în iulie și august), Olanda (3,3%) și Estonia (3,2%).

Pentru referință, menționăm că, pe ansamblul UE, inflația anuală a fost în septembrie 2024 de 2,1%, în scădere semnificativă față de 2,4% anterior și cea mai mică valoare din ultimii ani. Zona Euro a înregistrat o evoluție încă și mai pronunțat scăzătoare (1,7%, după 2,2% anterior, valoarea lunară fiind de -0,1%, la fel ca pe ansamblul Uniunii).

Pe Zona Euro, cea mai mare contribuție la inflația anuală a venit pe segmentul de servicii (+1,76 puncte procentuale, adică peste valoarea de ansamblu), urmat la mare distanță de mâncare, alcool și tutun (+0,47 pp) și bunuri industriale (doar +0,12 pp, ceea ce ar trebui să ne dea de gândit), în timp ce influența energiei a fost negativă (-0,60 pp).

În 20 state indicele anual al prețurilor a scăzut, în două state a stagnat (Olanda și Belgia) iar în cinci state a crescut. Letonia a revenit de la doar 0,9% până la 1,6%, Portugalia a trecut de la 1,8% la 2,6%, iar Croația a înregistrat un avans marginal, de la 3% până la 3,1%. La polul opus, s-au situat state precum Irlanda (0% !), Lituania (0,4%) și Slovenia (0,7%).

De reținut la nivel regional, dintre statele cu regim de flotare controlată a monedei naționale ca și noi, nu doar Polonia dar și Cehia a marcat o creștere, de la 2,4% la 2,8%. Bulgaria, cu leva indexată la euro pe paritatea fostei mărci germane, a ajuns la o inflație de doar 1,5%, față de 2,4% în august și 6,4% în urmă cu 12 luni.

În context, ar trebui să luăm aminte că trendul de scădere sistematică a inflației la nivel european a fost continuat dar variațiile semnificative de la o lună la alta nu sunt excluse.

Efectul de bază a jucat un rol major (vezi cazul Ungariei, care a scăzut în ultimele 12 luni de la 12,2% la 3%, deși a avut o inflație mai mare decât noi cumulat pe ultimii doi ani).

Tendința generală a fost dată de cele mai mari două economii ale Zonei Euro (Germania a coborât de la 2% la 1,8%, după puseul de 2,8% consemnat în mai), în timp ce Franța a coborât brusc până sub media Eurozonei (de la 2,2%, la doar 1,4%). În Italia, avansul prețurilor față de aceeași lună a anului trecut s-a diminuat de la 1,2% la 0,7%, în pofida unui surprinzător avans lunar de 1,2%.

Una peste alta, trebuie subliniată tendința de stabilizare a inflației spre un nivel redus (chiar mai jos față de reperul teoretic de 2%) în cele mai mari state ale Uniunii, care sunt și principalele noastre partenere în comerțul exterior. Efectele manifestate acolo asupra creșterii prețurilor fiind transmise către economia României pe lanțurile de producție și prin schimburile comerciale.