Raportul Consiliului Fiscal: este necesara o actualizare cu celeritate a strategiei fiscal-bugetare

Consiliul Fiscal, condus de Ionut Dumitru (foto) este o autoritate independentă înfiinţată în baza Legii responsabilităţii fiscal-bugetare, care își propune să sprijine activitatea Guvernului și a Parlamentului în cadrul procesului de elaborare și derulare a politicilor fiscal-bugetare şi să promoveze transparenţa şi sustenabilitatea finanţelor publice.rnrnÎn conformitate cu legea responsabilităţii fiscal-bugetare, Consiliul Fiscal are printre atribuţii publicarea unui raport anual (Vezi raportul in documentul atasat) care să analizeze derularea politicii fiscal-bugetare din anul precedent faţă de cea aprobată prin strategia fiscal-bugetară şi bugetul anual, să evalueze tendinţele macroeconomice şi bugetare cuprinse în strategia fiscal-bugetară şi în bugetul anual precum şi obiectivele, ţintele şi indicatorii stabiliţi prin strategia fiscal-bugetară şi prin bugetul anual.rnrnDupă un an 2010 dificil de ajustare fiscal-bugetară, economia românească a înregistrat o creștere economică de 2,5% în 2011, cu un punct procentual mai mare decât estimările, în principal ca urmare a șocului favorabil de ofertă în agricultură. rnrnÎn schimb, perspectivele pentru 2012 indică un avans economic mai slab decât cel estimat iniţial, în principal ca urmare a efectelor înrăutăţirii mediului economic extern, care afectează direct exporturile prin canalul comercial şi, indirect, cererea internă, prin canalul fluxurilor de capital.rnrnBugetul iniţial prevedea reducerea deficitului bugetar la 4,4% din PIB potrivit metodologiei cash și 5%, potrivit ESA95. Execuția bugetară a consemnat un deficit bugetar de 4,12% din PIB în bază cash, ţinta stabilită pentru finele anului 2011 fiind realizată cu o marjă confortabilă de aproximativ 0,3% din PIB. rnrnÎn ceea ce privește deficitul bugetului general consolidat conform ESA 95, clarificarea tratamentului statistic al obligațiilor salariale ale statului față de anumite categorii de salariați din sectorul bugetar apărute în urma unor sentințe judecătorești definitive a implicat depășirea plafonului de 5% din PIB cu 0,2 puncte procentuale.rnrnÎn opinia Consiliului Fiscal, riscurile la adresa evoluţiei indicatorilor macroeconomici sunt îndreptate către un avans economic mai redus față de scenariul de bază. De asemenea, balanţa riscurilor în ceea ce priveşte evoluția execuției bugetare înclină mai degrabă pe partea negativă (un deficit mai mare decât cel proiectat, mai ales în contextul anului electoral 2012).rnrnCele mai mari riscuri pe plan intern se pot materializa dacă angajamentul politic pentru procesul de consolidare fiscală scade, pe fondul unor turbulenţe politice în anticiparea alegerilor programate pentru 2012. rnrnEventualele derapaje de la o politică fiscal-bugetară restrictivă și prudentă (cum ar fi reversarea unor măsuri de austeritate implementate deja) pot conduce la depăşirea ţintelor de deficit bugetar pentru 2012 şi la deteriorarea percepţiei de risc faţă de România.rnrnPe partea pozitivă, o absorbţie mai bună a fondurilor europene nerambursabile şi o încredere îmbunătăţită la nivelul economiei pot conduce la o performanţă economică mai bună decât aşteptările, dublate şi de posibile investiţii străine directe mai mari, atrase de un ritm al reformelor structurale mai alert.rnrnÎn opinia Consiliului Fiscal, în noul context creat de schimbarea de guvern și de configurație a majorității parlamentare survenite recent este necesara o actualizare cu celeritate a strategiei fiscal-bugetare, cu scopul promovării unui cadru fiscal bugetar predictibil, bazat pe reguli și ținte clare. rnrnDin perspectiva legii responsabilităţii fiscal bugetare, art. 23 lit. c) prevede drept clauză derogatorie pentru revizuirea cadrului fiscal bugetar schimbarea guvernului.rnrnLa momentul redactării acestui raport, informaţiile disponibile indicau renegocierea de către noul Guvern cu misiunea FMI şi UE a ţintei de deficit bugetar (la 2.2% din PIB). Chiar şi în cazul revizuirii ascendente a ţintei de deficit bugetar, in opinia Consiliului Fiscal sunt persistente riscuri în ceea ce priveşte atingerea acesteia, având în vedere revizuirea descendentă a proiecţiei de creştere economică, precum şi datele privind execuţia bugetară la finele trimestrului întâi, în condiţiile în care încadrarea în plafonul de deficit s-a produs pe fondul decalării în luna martie a plăţii trimestriale a impozitului pe profit, precum şi a unei recrudescenţe a acumulării de arierate la nivelul bugetului de stat şi al bugetelor locale.rnrnÎn anii următori, ca urmare a noului pact fiscal, deficitele bugetare maxime permise vor fi mult mai mici, iar absorbția fondurilor UE apare ca o soluție de stimulare a economiei în condițiile unui spațiu mult mai limitat la nivelul politicii fiscal-bugetare și a dimensiunii reduse a stabilizatorilor automați. Din păcate, până acum, performanța României în termeni de absorbție a fondurilor UE este foarte slabă. România trebuie să aibă ca prioritate zero creșterea urgentă și substanțială a absorbției fondurilor UE. În plus, constrângerile bugetare impuse de compactul fiscal reclamă o dată în plus necesitatea îmbunătățirii eficienței cheltuielilor bugetare, în special cele legate de investițiile publice și achizițiile de bunuri și servicii.rnrnRomânia are una dintre cele mai mici ponderi în PIB a veniturilor fiscale (impozite şi contribuţii sociale) dintre țările UE, acestea reprezentând în 2011 doar 27,2% din PIB, cu 12,4 pp din PIB mai mici decât media europeană. Astfel, la nivelul anului 2011, gradul de eficienţă al taxării în cazul taxei pe valoarea adăugată şi a contribuţiilor sociale – calculat ca raport între rata implicită de impozitare şi cea legală – este printre cele mai reduse din ţările est europene din eşantion, 54% în cazul TVA-ului, faţă de Estonia (82%) sau Bulgaria (71%), şi 61% în cazul contribuţiilor sociale.rnrnÎn aceste condiţii, plusuri semnificative de venituri bugetare pot fi realizate pe seama reducerii evaziunii fiscale.rnrnPonderea cheltuielilor cu asistența socială în România este semnificativă, iar problema deficitului sistemului public de pensii nu este rezolvată: cheltuielile bugetare cu pensiile sunt nesustenabile în raport cu contribuţiile încasate, chiar dacă s-au luat unele măsuri în vederea ameliorării acestei deficienţe (noua lege a pensiilor). Există riscuri importante cu privire la sustenabilitatea pe termen mediu a bugetului de asigurări sociale, iar oportunitatea unor eventuale majorări de cheltuieli sau reduceri de contribuții trebuie analizată numai în contextul identificării unor soluții alternative de reducere a deficitului, în special prin lărgirea bazei de impozitare.