De ce Leul se numeste Leu si nu roman, ca francul la francezi?

Autor: Bancherul.ro
2013-12-30 18:35

Eu inca predau la catedra, nu este an cand ma vad cu studentii sa nu-i intreb: de ce se numeste, Leul, Leu si nu lup? Credeti ca a fost vreo jungla sau savana prin Romania sa treaca lei? Cam la 2 serii de sute de studenti, doar unul stie, a povestit guvernatorul BNR Mugur Isarescu, intr-o conferinta din luna septembrie sustinuta la Universitatea din Constanta.

Si atunci poti sa te intrebi, a continuat el, pentru ca avem istorici buni: oare ei au facut ce trebuie ca sa stie studentii acest mic amanunt? Dar inainte de a-i trage de urechi pe profesori, ar trebui sa ne tragem chiar noi de urechi, cei de la BNR.

Adica sa nu stii ca in istoria noastra am avut si noi ambitia ca moneda nationala sa se numeasca roman, dupa exemplul francului, ca doar Romania moderna e o replica a Frantei?! Numai ca un carturar i-a spus lui Cuza: Maria Ta, o sa fie jale daca-i zicem asa! Pentru ca lumea va vorbi asa: mai omule, cat costa boul asta? 10 romani! va veni raspunsul, si se va incurca toata treaba.

Si pana la urma, s-a ajuns la leu. Dar cum s-a ajuns la leu?

Pentru ca una dintre cele mai iubite monede care a circulat pe acest teritoriu, in special in Moldova si Valahia, in Balcani in general si in imperiul Otoman, a fost o moneda de argint, dar nu moneda de argint (taler) a Mariei Teresia, ca in Transilvalnia, ci una olandeza, se numea leul taler (Lowenthaler), care a ramas in mintea romanilor, ca unitate de cont, si dupa ce a disparut din circulatie.

Si asta ne arata de ce moneda in esenta este o "fictiune cu functiune", dupa cum spunea un profesor roman: e foarte important sa fie in mintea oamenilor, inainte de a fi fizica. Euro, inainte de a aparea ca moneda fizica, a fost unitate de cont, s-a obisnuit lumea cu ea.

Astfel incepem sa intelegem esenta mondei: de la leu, de la faptul ca dupa ce a disparut din circulatie inainte de 1800, a ramas in mintea populatiei romanilor din aceasta zona, alaturi de zlot, ca sa fac o gluma, ca tot s-a cantat aseara "Ia Marie vreo trei zloti si nu te iubi cu toti", a ramas in mintea romanilor ca unite de cont.

Si atunci, din lipsa de inspiratie, dupa povestea cu romanul, nici eu nu stiu exact cum de s-a luat decizia, s-a hotarat ca moneda nationala sa se numeasca leu. (E o traducere, de fapt, in romana, a leului olandez, dupa cum e si traducerea leva in bulgara n.r.)

Dar noi pastram in muzeul BNR, ceea ce in 1864 nu s-a batut: monda de 5 romani, moneda de 20 de romani, precum si moneda de 1 roman.

Leul, ruda cu dolarul

Am putea sa ne laudam noi romanii ca suntem ruda buna cu dolarul, a mai spus Isarescu. Pentru ca, probabil ca acelasi taler, numit "dalder" de olandezi, ei spun "loven dalder", cicula si prin Mexic, a luat-o prin Texas, a ajuns in SUA si apoi din "dalder" a ajuns dolar. Va place? Leul, ruda veche cu dolarul.

De aceea, cand am vazut ca studentii nu prea stiu istorie in general si nici istorie monetara, am luat decizia sa facem proiectul adresat studentilor numit “Zilele portilor deschise pentru studentii economisti”: am plecat cu 4 universitati iar dupa 5 ani suntem la 21 de universitati partnere.

Istoria talerului olandez, a romanului si leului

În secolul al XVII-lea, în statele românești se foloseau ca monedă taleri olandezi („Lowenthaler”) care aveau gravat pe revers un leu rampant (ridicat în două labe).
Chiar și după ieșirea din uz a talerilor (pe la 1750) numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani.

Același nume, însă tradus în limba bulgară (lev bulgar), este folosit pentru a desemna moneda națională a Bulgariei. Levul este, însă, subdivizat în 100stotinki (singular: stotinka).

Încă din 1859, în încercarea de a crea o monedă națională, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iași, Victor Place, să negocieze baterea unor monede românești la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească '„români”.

Un român ar fi cântărit 5 grame de argint și ar fi fost împărțit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de„romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat.

La 1860, s-a bătut totuși o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată și s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului și inscripția Alecsandru Ioan I. Însă ele nu au fost puse în circulație niciodată.

Această problemă avea să se soluționeze abia în 1867, când a fost adoptată Legea pentru influențarea sistemului monetar național și pentru fabricarea monedelor naționale. Prin această lege, în Principatelor Unite s-a adoptatsistemul monetar zecimal și metric – al Uniunii Monetare Latine. 

Talerul Maria Terezia

Talerul Maria Terezia sau Talerul Terezian (prescurtat MTT, acronim de la Maria-Theresien-Taler) este o monedă bulion (adică cu o valoare egală cu a metalului prețios conținut), folosită în comerțul internațional încă de la prima batere.

Este numit astfel deoarece a fost bătut prima dată sub domnia împărătesei Maria Terezia (1740-1780), la monetăria din Günzburg, în Bavaria.

După 1780, cu permisiunea împăratului Iosif al II-lea, moneda s-a bătut tot cu același milesim (1780), în diverse monetării din Imperiul Habsburgic: Hall, Günzburg, Kremnitz, Alba Iulia, Milano, Praga și Viena precum și la monetăriile din Birmingham, Bombay, Bruxelles, Londra, Paris, Roma și Utrecht, pentru a servi ca monedă de comerț exterior cu diverse state, în special cu țările din regiunea estică a Mării Mediterane, Levantul. Din acest motiv MTT e cunoscută și sub denumirea de taler levantin.

Până la 31 octombrie 1858 talerul a fost monedă oficială în Imperiul Austriac și avut putere circulatorie, ulterior el fiind folosit doar pentru tezaurizarea argintului.

După 1946 a fost suspendat dreptul monetăriilor străine de batere, Viena rămânând singura locație unde se mai bate această monedă. 

Datorită frumuseții sale MTT a fost folosit și ca obiect de podoabă, accesoriu al costumului popular, din Balcani până în Africa Orientală. Pe teritoriul românesc, salbele de taleri erau frecvente mai ales în Transilvania, Banat și Bucovina.

Istoria monetariei

22 aprilie 1867 – se promulga Legea Monetara a României, care stabileste moneda nationala – LEUL. Diviziunea se numeste ban si este egala cu a suta parte din leu.

Pîna la sfîrsitul anului, aici se bat 5000 de piese din aur de 20 LEI si 400.000 de piese din argint de 1 LEU, cu efigia domnitorului pe avers. Moneda 1 leu 1870 este prima moneda româneasca pe care apare numele monedei nationale – “leu”.

Aflata sub suzeranitate turceasca, Romania reuseste sa faca primul pas in incercarea de a emite o moneda nationala cu efigia principelui roman pe avers. Din cauza protestului  Imperiului Otoman, activitatea monetara a incetat dupa citeva luni, iar monedele din argint prevazute in lege au fost executate în Belgia. Portretul domnitorului nu mai apare pe nici una din ele. Activitatea monetariei se pare totusi ca a continuat si dupa 1870, pentru ca în 1871 se mentioneaza o medalie batuta aici, medalie dedicata aniversarii a 400 de ani de la ctitorirea manastirii Putna.

Dupa recunoasterea independentei de stat a Romaniei la Congresul de la Berlin, Monetaria isi reia baterea de moneda in 1879, de data aceasta fara nici o ingradire. Asa-numita perioada de aur a Monetariei este considerata cea cuprinsa intre anii 1879-1885. Dupa 1890, exceptand emisiunea de monede din aur 20 lei, timp de 45 de ani moneda romaneasca se comanda in strainatate, desi tentative de reinfiintare a Monetariei au existat in 1924 si 1929. Monetaria a continuat sa existe o perioada, ocupandu-se doar cu baterea de medalii. Din datele istorice nu reiese data exacta de cand n-a mai functionat aceasta prima Monetarie, insa se cunoaste anul demolarii sediului: 1912.

1935 - Legea nr. 391 din 22 februarie corecteaza si completeaza sistemul monetar existent în scopul armonizarii si a acordarii sale la necesitatile de schimb ale pietei. De data aceasta ideea reînfiintarii Monetariei este bine primita, iar Decretul regal nr. 392 din aceeasi zi hotaraste înfiintarea Monetariei Nationale. Cu finantare din partea Bancii Nationale, lucrarile de constructie a sediului incep pe 25 mai. 7 luni mai tirziu lucrarile sunt terminate iar constructia se preda Ministerului de Finante, în subordinea caruia urma sa functioneze monetaria. Pe 20 decembrie 1935, se inaugureaza într-un nou local din strada Fabrica de Chibrituri nr. 30 Monetaria Nationala ca administratie publica comerciala cu personalitate juridica proprie si gestiune autonoma.

- 1936 – Monetaria începe la 1 ianuarie fabricarea monedei de 250 lei din argint 750/1000. O luna mai tîrziu moneda este pusa în circulatie. Pîna pe 15 mai se bat 3.000.000 de monede din cantitatea de 4.500.000 prevazuta în lege. Din aceasta prima comanda, monetaria achita creditul facut pentru înfiintarea ei, demonstrînd rentabilitatea fabricarii monedei în tara. Pîna la sfirsitul anului se fac pregatirile tehnologice pentru fabricarea celei de-a doua monede, 100 lei din nichel.

- 1937 – Se înfiinteaza sectorul de productie diversa. Monetaria primeste exclusivitatea vînzarii argintului fin si a semifabricatelor necesare consumului intern, exclusivitatea executarii stampilelor de orice fel pentru toate autoritatile statului si drept de preferinta pentru lucrarile de medalistica, gravura si presaj necesare statului. Ratiunea dezvoltarii productiei diverse, valabila si azi, este ca monetaria sa nu fie nevoita sa apeleze la subventii de la stat sau sa disponibilizeze personal în perioadele în care nu are de batut moneda.

- 1938: Inceputul colaborarii cu Ministerul Apararii Nationale
- 1943: Acordarea exclusivitatii Monetariei de a fabrica si vinde toate decoratiile romanesti

- 1947: Reforma monetara: noul leu reprezinta 20.000 lei vechi

-  1948: Unificarea Monetariei cu Fabrica de Timbre pana in anul 1953 cand se despart
- 1952: Are loc o reforma monetara prin care leul nou reprezinta 20 lei vechi
- 1957: Monetaria trece in subordinea Bancii Nationale a Romaniei
- 1958-1959: Infiintarea sectorului de bijuterii
- 1960: Monetaria dezvolta tehnologia proprie de fabricare a otelului placat cu nichel pentru fabricarea rondelelor monetare. Apar primele monede din otel placat cu nichel batute din rondele fabricate în România: 15 si 25 bani
- 1963: Sunt emise monedele de 1 Leu si 3 Lei din otel placat cu nichel
- 1965: România devine republica socialista
- 1978: Se emite moneda de 5 lei din aluminiu
- 1982: Ultima emisiune din perioada socialista a României: 25 bani din aluminiu

- decembrie 1989 Sfîrsitul regimului comunist

- 1990: Adoptarea unei Hotarari de Guvern prin care Monetaria Statului se organizeaza ca regie autonoma in subordinea Bancii Nationale
- 1991: Monetaria face investitii masive în sectorul monetar. Se înlocuiesc o parte din presele vechi cu trei prese monetare de mare productivitate
- 1992 – 1994: Activitate intensa de batere pentru înlocuirea vechii monede a republicii socialiste. Se executa majoritatea monedelor de 1, 5, 10, 20, 50 si 100 de lei
- 1995 – 1997: Monetaria se adapteaza regimului de lucru concurential, in care trebuie sa subziste fara comenzi de moneda de circulatie. Se restructureaza, renunta la fabricarea anumitor produse din productia diversa si asimileaza tehnologii noi - spre exemplu, tehnologia proof de fabricare a monedelor pentru colectionare
- 1999: Se reia baterea de moneda de circulatie cu moneda de 500 de lei
- 2000 – 2004: Se bat monedele de 1000 si 5000 Lei
- 2005: Denominarea leului si reaparitia in circulatie a subdiviziunilor acestuia

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 5665

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)