Cum a ajuns Barack Obama presedintele Statelor Unite

Autor: Bancherul.ro
2008-11-05 18:07

Robin Barnett, cel care a intermediat contracte editoriale în valoare de milioane de dolari şi care a consiliat din umbră numeroase personalităţi de la Washington, l-a iniţiat şi pe Barack Obama în acest domeniu, fiind un geniu care cunoaşte toate secretele puterii, scrie Financial Times.

Financial Times a publicat recent un amplu material despre influentul avocat Robin Barnett, cel care i-a asigurat lui Barack Obama succesul - şi nu numai financiar. Foarte puţini oameni au auzit de Barnett, dar cei care l-au cunoscut şi au lucrat cu el îi vor rămâne îndatoraţi, întrucât serviciile sale nu aduc numai bani şi faimă, ci şi putere.

"Chiar dacă nu sunt de acord în multe privinţe, Obama şi McCain au totuşi un lucru esenţial în comun: ambii au averi consistente şi pot fi încadraţi la categoria oamenilor bogaţi", nota Financial Times (FT).

John McCain a făcut primul milion de dolari în mod tradiţional - s-a căsătorit cu fiica unui om de afaceri bogat.

În schimb, Barack Obama, cu un tată african absent şi o mamă care se baza pe ajutorul venit de la guvern pentru a-şi hrăni copiii, a devenit milionar într-o manieră mult mai modernă - de pe urma succesului cărţilor publicate.

De la 40.000 de dolari la 1,9 milioane

Pentru Obama, lucrurile au evoluat treptat. În 1990, Obama era deja destul de celebru - primul preşedinte de culoare al prestigioasei Harvard Law Review - pentru ca editura Simon & Schuster din New York să-i ofere un contract "cu şase cifre" pentru a-şi scrie autobiografia. Singura problemă era că Obama era mult prea ocupat să îşi termine studiile de drept pentru a mai avea timp să scrie această carte, iar contractul a fost în cele din urmă anulat.

Pe vremea când Obama termina de scris "Visuri de la tatăl meu" (Dreams from my father), publicată de Times Books în 1995 - avansul primit a fost de numai 40.000 de dolari. În 2004, Obama, ajuns deja senator de Illinois şi candidat pentru Senatul american, a fost ales principal orator la Conveţia naţională democrată, iar cartea se epuizase deja în librării.

Când a ajuns la Washington, principalul său venit nu era numai salariul de 169.300 de dolari al unui senator. Cu două săptămâni înainte să depună jurământul, Crown Books a anunţat că a semnat cu Obama un contract în valoare de 1,9 milioane de dolari pentru trei cărţi.

Cartea "Îndrăzneala de a spera" urca în topul bestseller-urilor, iar "Visuri de la tatăl meu" era reeditată - Obama a devenit un om bogat. Dar, ca şi McCain, a avut o mână de ajutor. Înainte de contractul cu Crown, Obama îşi schimbase agentul înlocuindu-l cu Robin Barnett, un avocat din Washington care mai negociase şi contractul de 4,5 milioane de lire al lui Tony Blair cu Random House, cu un an în urmă. A fost o mişcare calculată, care se poate totodată să fi fost crucială pentru succesul lui Obama la Casa Albă.

Pentru apropiaţii Washingtonului această mişcare nu a fost nici pe departe surprinzătoare. "Nimeni nu jonglează mai bine cu sistemul decât Bob Barnett", spune Peter Osnos, un fost jurnalist de la Washington Post şi preşedinte al Times Books în momentul în care s-a încheiat înţelegerea pentru "Visuri de la tatăl meu".

Baranett - geniul care deznoadă hăţişul puterii

Barnett face însă mai mult decât să negocieze contracte editoriale. El a negociat contractul de consultanţă a lui Blair cu Morgan Stanley (de 2 milioane de lire pe an) şi cu Zurich Financial Services (mai mult de 500.000 de lire pe an), cât şi apariţia acestuia la diferite discursuri publice. Anul trecut în noiembrie, un singur discurs pentru afaceriştii chinezi i-a adus fostului premier britanic mai mult de 500.000 de dolari.

Barnett îşi adaptează serviciile în funcţie de priorităţile clientului, făcând pe consilierul de carieră sau pe agentul editorial. Îmbrăcat tot timpul la patru ace - costume croite perfect, cămăşi de marcă, ochelari cu ramă execentrică şi butoni ornaţi cu stil, Barnett pare să se integreze perfect pe coridoarele puterii.

"Mulţi dintre aceşti oameni care au ieşit de la guvernare sunt ofertaţi din toate părţile", spune Robin Barnett. "Primul lucru pe care îl facem este să stăm jos şi să îi întrebăm care le sunt obiectivele, unde doresc să locuiască, dacă vor să facă bani sau să se distreze", explică acesta.

Atunci când Robert Barnett era un tânăr avocat, firma sa avea birouri în Hill Building, la câteva străzi depărtare de Casa Albă. Peste drum de biroul său se afla un restaurant în care zi de zi lua prânzul legendarul Clark Clifford, un om influent în capitala americană. "Dacă voiai să îl vezi, trebuia doar să intri în restaurant", îşi aminteşte Barnett.

Clifford le-a fost consilier preşedinţilor Harry Truman, John Kennedy şi Jimmy Carter, a fost secretar pentru apărare în timpul administraţiei Johnson şi era considerat cel mai influent avocat din Washington - o descriere pe care mulţi oameni o folosesc acum pentru a vorbi despre Barnett, printre ai cărui clienţi se numără Bill şi Hillary Clinton, Laura Bush şi fiica sa Jenna, Dick şi Lynne Cheney şi fiica lor Mary, Paul Wolfowitz, Karl Rove şi Alan Greenspan, dar şi Blair şi Obama.

Barnett nu acceptă această comparaţie. "Clark a deţinut înalte funcţii guvernamentale. Eu nu am făcut aşa ceva niciodată. În plus, Clark Clifford se află undeva peste nivelul meu de plată", spune Barnett.

Bob Woodward, reporterul care a dat demascat scandalul Watergate şi care a fost clientul lui Barnett timp de 20 de ani, îl descrie ca fiind "cea mai bună afacere de la Washington".

În prezent partener la Williams&Connolly, cea mai de temut şi mai bine conectată firmă de avocatură din capitala Americii, Barnett îşi permite să perceapă tarife ridicate: între 750 şi 1.000 de dolari. "Cere mult pe oră", spune Woodward, "dar măcar el nu ia 10 sau 15 % din profiturile aduse de carte, aşa cum fac majoritatea agenţilor. Şi atunci când ai o oră din timpul său, primeşti în schimb toate cunoştinţele şi experienţele pe care le deţine. Plus toate contactele sale", a adăugat Woodward.

De regulă, omul supranumit de The New York Times "cel care face jocurile în domeniul contractelor editoriale la Washington" sau "paznicul" uşilor către lumea bună a culturii din capitala SUA, preferă să rămână în umbră.

Totuşi, la dezbaterea dintre Sarah Palin şi Joe Biden, atenţia presei s-a îndreptat şi spre Barnett, fiind citat de Sky News şi de numeroase siteuri. Chiar dacă majoritatea informaţiilor îl califică pe Barnett ca fiind un consilier dedicat democraţilor, nu se menţionează de obicei că Gwen Ifill, moderatorul emisiunii Washington Week de la PBS şi al dezbaterii, este de asemenea clientul lui Barnett.

Cel mai bun prieten al democraţilor...şi al republicanilor

Toţi avocaţii din Washington sunt implicaţi politic, dar influenţa lui Barnett este deosebită. Cu timpul, Barnett a reuşit să influenţeze semnificaţia cuvântului "politică" - de la un "sport sângeros" aceasta a devenit "pur şi simplu o afacere".

Iarna trecută, când Hillary Clinton se confrunta cu Obama şi cu John Edwards pentru nominalizarea candidatului democrat la preşedinţie, Barnett a negociat contracte editoriale pentru toţi trei. În 2004, când Edwards s-a confruntat cu Dick Cheney în dezbaterea pentru vicepreşedinţie, Barnett a fost consilierul lui Edwards pentru acea dezbatere, jucând rolul lui Cheney în timpul repetiţiilor. Anul acesta, Barnett a "antrenat-o" pe Hillary Clinton. Prietenia lor, care datează încă dinaintea preşedinţiei soţului său, este una trainică, iar Barnett a avut suficient de mult tact, încât să îşi asume responsabilitatea de a o informa despre "prietenia" soţului ei cu Monica Lewsinsky.

Mandy Grunwald, şefa relaţiilor cu media al campaniei lui Clinton, atrage atenţia că într-un mediu ofensiv Barnett "se înţelegea cu toată lumea, el nu este un personaj care să polarizeze". Relaţiile de afaceri ale lui Barnett cu Edwards şi Obama nu au provocat campaniei Clinton vreo îngrijorare, a spus Grunwald. "John şi Barack nu se îndoiau că puteau avea încredere în el şi nici noi nu aveam vreo nesigurnţă în legătură cu el", a spus ea.

Carieră construită pas cu pas

Născut în Waukegan, Illinois, fiul unui funcţionar public, Barnett a absolvit Universitatea din Wisconsin şi a studiat apoi dreptul la Universitatea din Chicago. Acolo a dobândit un post de editorialist la Law Review. Dup absolvire a devenit asistentul unui judecător federal în New Orleans şi apoi al lui Byron White la Curtea Supremă. Postul de consilier juridic al senatorului de Minnesota Walter Mondale i-a permis lui Barnett să rămână la Washington, unde a început să lucreze din 1975 la William & Connolly. Când Jimmy Carter l-a ales pe Mondale drept candidat la vicepreşedinţie, Barnett a făcut o pauză de un an pentru a lucra la campania lui Mondale. Bineînţeles că a câştigat.

Opt ani mai târziu, când Mondale a ales-o pe Geraldine Ferraro drept candidata la vicepreşedinţie, aceasta l-a rugat pe Barnett să o pregătească pentru dezbaterile din campanie. Dacă democraţii ar fi câştigat în 1984, poate că Barnett ar fi fost tentat să se alăture administraţiei. Dar s-a întors înapoi la Drept şi atunci a avut loc o schimbare în cariera sa.

"Soţia mea era producătorul lui Fred Graham, corespondentul CBS pentru afaceri juridice, iar acesta a vrut să aibă un avocat, nu un agent. Apoi am lucrat pentru o femeie pe nume Susan Mercandetti, producătorul lui Ted Koppel, care avea emisiunea Nightline la ABC. Apoi am fost reprezentantul corespondentul NBC în America Centrală. Aşa că aveam pe cineva la fiecare televiziune", povesteşte Barnett.

Între timp, a gestionat problema cărţii lui Geraldine Ferraro. Ea nu a reuşit să se impună pe plan politic, dar ca autor controversele care i-au afectat campania - refuzul soţului de a face publice actele sale financiare, arestarea fiului ei pentru consum de cocaină - au făcut-o tot mai atractivă. "Toată lumea îşi dorea ca Gerry să scrie o carte", îşi aminteşte Barnett. "Aşa că am angajat un agent şi am lucrat alături de ea. Împreună am obţinut prima autobiografie de la Washington cu o valoare de şapte cifre".

Barnett şi-a dat atunci seama că poate să facă acest lucru pe cont propriu. În anul următor, David Stockman, care a fost directorul financiar al lui Ronald Reagen, a vrut să scrie o carte. "M-am dus la interviu şi m-a ales pe mine. I-a plăcut modelul după care se făcea plata şi faptul că nu era implicat niciun agent. Aşa că am avut pe listă un republican şi un democrat".

Lansarea unei mode - cartea autobiografică

Cartea de un milion de dolari a lui Ferraro nu a fost numai începutul unei noi cariere. A marcat, de asemenea, modul în care publicul percepea politicienii - şi modul în care politicienii puteau să facă bani.

"Atunci s-a încetăţenit ideea că orice personalitate din serviciul public este îndreptăţită să îşi vândă memoriile la un preţ foarte mare. Acest lucru are un efect întrucâtva corupător. Serviciul public ar trebui să fie răsplata în sine, dar a devenit o oportunitate de a obţine un venit după ce predai funcţia", spune Peter Osnos.

Chiar dacă este o opinie radicală, publicul a părut să fie de acord, cel puţin la început. În 1994, când Newt Gingrich, preşedintele Camerei Reprezentanţilor, a semnat un contract de 4,5 milioane de dolari cu HarperCollins, publicul a fost atunci atât de indignat, încât Gingrich a trebuit să returneze banii. Dar indignarea nu a părut să afecteze vânzările. Iar în prezent, Joe Biden, care nu are în vedere publicarea unor memorii, pare să fie excepţia. Obama şi McCain şi-au văzut deja cărţile pe lista bestseller-urilor.

Impactul lui Barnett în zona publicistică ar putea fi mai mare decât impactul său asupra politicii. Stephen Rubin, şeful Doubbleday/Braodway din New York, editura care a publicat cartea "Codul lui Da Vinci" în SUA, este un expert în domeniu şi se miră că Barnett nu este angajat de mai mulţi autori. Autorii ar evita astfel agentul, pentru că dacă se fac calculele, atunci această variantă este mult mai profitabilă.

Omul care nu se grăbeşte niciodată

Dar modelul de afaceri al lui Barnett nu este însă potrivit pentru toţi autorii. Barnett spune că primeşte circa 50 de propuneri pe an, dar că nu acceptă oferta oricărui debutant, serviciile sale fiind mult mai potrivite pentru oameni ca Bill Clinton sau Tony Blair.

Barnett este un om care oferă ajutor în toate modurile posibile, având avantajul că este şi avocat. El pregăteşte contractele, ia deciziile profitabile şi, dacă clientul doreşte, poate să editeze şi cartea. Când a licitat memoriile lui Ted Kennedy - s-a vehiculat că suma pentru care ar fi fost vândute a fost de opt milioane de dolari - i-a spus senatorului să nu se obosească să scrie o cerere de ofertă. El l-a sfătuit pe Kennedy să invite editurile interesate la prânzuri elegante. "Nu e vorba de prostii. Nu se grăbeşte niciodată", explică Stephen Rubin.

Gail Rebuck, cea care a cumpărat memoriile lui Tony Blair pentru Random House, spune că "lucrul uimitor la Bob este modul în care reuşeşte să gestioneze afaceri majore. El este implicat în politică şi mai are şi grijă de o listă selectă de clienţi. Are o ablitate incredibilă să îşi întindă tentaculele şi să fie în mijlocul tuturor negocierilor complexe. În plus, are şi o atenţie deosebită pentru detalii", spune ea.

Atunci când cartea vede lumina tiparului, Barnett supraveghează şi desfăşurarea acestui aspect. Pentru memoriile lui Hillary Clinton a planificat toate apariţiile televizate, de exemplu, servicii pe care alţi agenţi nu le oferă.

O nouă "recoltă" de clienţi, odată cu schimbarea administraţiei

Ca persoană, Barnett este extrem de binevoitor, dar avertizează că această amabilitate este o armă împotriva oricăror critici care ar sugera că el s-ar afla în conflict de interese atunci când deserveşte ambele tabere politice. "Când mergi la doctor nu te întrebi ce culoare politică are. Te interesează doar să ştii dacă este un doctor bun", spune Barnett în replică.

Întrebat dacă ar refuza să lucreze pentru cineva, Barnett răspunde ca a şi făcut acest lucru, dar a refuzat să dea exemple concrete. "Sunt oameni cunoscuţi pe care îi consider instigatori la ură şi pe care i-am refuzat. Sunt oameni de succes şi le doresc noroc, dar eu nu vreau să am nimic de-a face cu ei", a explicat el.

Barnett ştie exact cum trebuie să gestioneze situaţii dificile. Fără să spună niciun cuvânt nimănui, Woodward, jurnalistul care a dezvăluit Watergate, a mai scris o carte ce detalia relaţia sa cu Mark Felt, sursa care i-a oferit informaţii şi a cărei identitate fusese păstrată secretă timp de mai bine de 30 de ani.

Barnett a insistat ca Woodward să obţină înainte de apariţia cărţii aprobarea scrisă a lui Felt, a familiei sale şi a doctorilor. "Când l-am întâlnit pe Mark Felt pentru a obţine aprobarea, era clar că nu era în deplinătatea facultăţilor mintale", spune Woodward, adăugând că reacţia lui Branett a fost fermă. "Nu vrei să pară că profţi de cineva care nu este în deplinătatea facultăţilor", i-a spus acesta. El şi Ben Bradlee l-au convins pe Woodward să nu publice cartea până când nu moare Felt. Numai după ce Felt, în vârstă de 91 de ani şi suferind de demenţă, s-a sinucis, a apărut cartea "The Secret Man", care-i confirma identitatea.

Ce l-ar sfătui Barnett pe premierul britanic Gordon Brown? Chiar dacă întrebarea este mai mult retorică, răspunsul lui Barnett are esenţă. "Nu mi-a vorbit niciodată de vreo carte. El şi Alan Greenspan sunt prieteni buni. L-am întâlnit de două sau trei ori, dar nu a spus niciodată că ar vrea să scrie o carte", spune Barnett.

Bineînţeles, dacă ar dori, atunci Barnett se declară bucuros să-l ajute. El şi soţia sa călătoresc o dată la două luni la Londra şi sunt clienţi fideli ai hotelului Strafford din St. James.

Pentru moment însă, Barnett anticipează în noiembrie "o nouă recoltă" de clienţi la Washington. "După fiecare schimbare de administraţie răsar oameni care vor să scrie o carte", spune Robert Barnett, călăuza politicienilor prin hăţişul puterii.

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 1038

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)