Judecatorii ar trebui sa declare abuzive creditele in CHF si sa oblige bancile sa imparta cu clientii povara cursului valutar

Autor: Bancherul.ro
2016-07-14 21:23

Asa cum Bancherul.ro a sugerat ca problema clauzelor abuzive din contractele de credit, respectiv dobanzile si comisioanele majorate nejustificat de catre banci dupa aparitia OUG 50 din 2010, ar trebui sa fie rezolvata de instantele de judecata in favoarea clientilor, dar nu aprobandu-le dobanzi de 0% cum cereau ei, ci o dobanda corecta, la nivelul pietei, ceea ce s-a intamplat in final, prin deciziile Inaltei Curti de Casatie in cazul BCR, la fel ar trebui solutionat si scandalul creditelor in CHF, care se prelungeste la nesfarsit, spre disperarea tuturor.

Cu alte cuvinte, judecatorii ar trebui sa renunte la decizii radicale in favoarea clientilor, precum conversia creditelor la cursul din data acordarii, sau a bancilor, prin respingerea cererilor clientilor impovarati de cresterea ratelor, alegand sa faca ceea ce le este menit, adica dreptate, respectiv o impartire echitabila a poverii cursului de schimb intre banci si clienti.

In acest fel, judecatorii ar impaca ambele parti: atat bancile, care pe buna dreptate sustin ca sufera pierderi pe nedrept in cazul in care conversia se face la cursul istoric, cat si clientii, care au si ei dreptatea lor, invocand dublarea ratelor lunare din cauza aprecierii francului fata de leu cu aproape 100%.

De altfel, impartirea poverii intre banci si clienti a fost recomandata si de catre guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, inca de la inceputul anului trecut, dupa o noua rabufnire a monedei elvetiene, odata cu lasarea ei libera de catre banca centrala a Elvetiei.

El a sugerat insa ca solutiile de conversie a creditelor din franci in lei sa fie negociate intre banci si clieti la nivel individual, nu la fel pentru toata lumea, pentru a se evita hazardul moral, ceea ce s-a dovedit insa o strategie ineficienta, in contextul in care Parlamentul discuta o lege de conversie a tuturor creditelor in CHF in favoarea clientilor, iar avocatii asaltau bancile cu procese.

O singura banca, OTP Bank, a lansat un program de conversie a tuturor creditelor in CHF, cu un discount de peste 20%, dupa modelul de succes al Volksbank, initiat in contextul preluarii cu un profit urias al bancii austriece falimentare. Restul, precum Bancpost, Piraeus Bank, Banca Romaneasca, Credit Europe Bank, in frunte cu Raiffeisen Bank, preferand sa nu faca rabat de la profituri, sfidand oprobiul public si un potential risc operational.

Raiffeisen a lansat o oferta de conversie a creditelor in CHF abia la finalul anului trecut, dar cu un discount mai mic, de 10% in prima faza, urmat de inca 10% ulterior, insa deocamdata putini clienti au apelat la aceasta.

Intre timp, insa, tensiunea s-a acumulat: desi pana acum lobby-ul bancar a reusit sa intarzie adoptarea unei legi de conversie a creditelor in CHF, in discutie inca din 2014, interesul pecuniar al avocatilor a determinat inmultirea rapida a proceselor in justitie privind conversia la cursul istoric si aparitia tot mai multor hotarari in favoarea clientilor, care, desi mult mai putine decat cele castigate de banci, au un impact mult mai mare, datorita mediatizarii.

Suieratul oalei CHF sub presiune l-a determinat pe seful Raiffeisen Bank, Steven van Groningen, sa trimita judecatorilor, in calitate de presedinte al CPBR, o asociatie care reuneste cinci mari bannci (BCR, Raiffeisen, Bancpost, UniCredit si ING), infiintata in 2014 de van Groningen in special pentru problema creditelor in franci, un memorandum in care le cere sa rezolve problema practicii neuitare in speta conversiei creditelor in franci, aducand totodata explicatii detaliate si argumente ample in favoarea bancilor.

Un memorandum util, dar anacronic

Gestul bancherului olandez cu resedinta in Romania, un fost sportiv de performanta, casatorit cu campioana noastra olimpica la canotaj, Valeria Racila, este nu numai tardiv si arogant, dupa cum il acuza clientii, dar si anacronic.

Pentru ca, desi argumentele in favoarea bancilor din cele 16 pagini ale memorandumului nu pot fi negate, el ignora noua tendinta atat la nivel european, cat si local, privind o mai mare atentie pentru consumatorii abuzati de puterea dominanta a corporatiilor.

Se pare ca bancherii inca nu sunt constienti ca autoritatile si publicul cer bancilor nu doar o tot mai mare transparenta si corectitudine in serviciile oferite clientilor, ci si o mai mare atentie pentru clienti, mai ales atunci cand acestia sunt pagubiti in urma unor practici discutabile sau abuzive.

Astfel, desi in memorandumul semnat de Stevan van Groningen se prezinta pe larg prevederile noii Directive 17 privind creditele ipotecare, ce trebuia transpusa in Romania din 21 martie 2016, potrivit careia conversia se face la cursul zilei si doar creditelor noi, nu si celor in derulare, comisarul european Jonathan Hill a declarat recent, in Parlamentul European, ca trebuie gasita o solutie si pentru rezolvarea creditelor vechi in CHF, o solutie care sa ofere un echilibru potrivit, in acord cu legislatia UE, care sa protejeze consumatorii, investitiile si piata unica. Cu alte cuvinte, o impartire a poverii intre banci si clienti. (vezi aici detalii)

O abordare rigida, fara concesii, precum cea a lui Steven van Groningen, nu poate avea succes intr-o problema atat de delicata precum cea a creditelor in CHF, in ciuda tuturor argumentelor legale si financiare ce pot fi aduse, iar singura cale de rezolvare a problemei este gasirea unei solutii de compromis.

Cu atat mai mult cu cat chiar si acum, dupa atatea dezbateri despre problema creditelor in CHF, nu doar publicul, dar nici macar cei implicati nu cunosc mecanismul de acordare a acestor credite si riscurile aferente. Si nu e de mirare, din moment ce aceste elemente de baza ale educatiei financiare, precum problema creditelor in valuta, nu se regasesc pe niciun site al bancilor sau asociatiilor acestora (ARB si CPBR). In schimb, concertele si alte manifestari mai mult sau mai putin culturale si sportive nu lipsesc din activitatea de comunicare si promovare a bancilor, intrucat sunt foarte usor de facut.

Nici acum nu stim cum se acorda creditele in valuta

Astfel, desi in memorandumul CPBR se explica faptul ca bancile nu au de castigat de pe urma creditelor in CHF, grupul clientilor cu aceste credite continua sa acuze bancile, intr-un comunicat, ca acestea au profituri uriase in urma cursului de schimb, intrucat bancile nu dispuneau de franci elvetieni in mod fizic atunci cand au acordat creditele, ci doar virtual, in contracte si in conturile bancare.

De fapt, dupa cum au explicat si reprezentantii BNR, precum si ai Raiffeisen, pentru Bancherul.ro, chiar daca bancile nu au acordat clientilor in realitate franci elvetieni, ci euro, operatiunile financiare, inclusiv finantarea in aceasta moneda, au avut la baza francul elvetian, iar respectivele operatiuni au costurile si riscurile aferente.

Pe intelesul tuturor, bancile nu puteau acorda credite in CHF pur si simplu din resurse in euro sau lei, mentionand doar pe hartii ca ar fi vorba de credite in franci, cum naiv cred reprezentantii clientilor. Aceasta ar fi o ilegalitate.

In realitate, bancile fie au contractat finantari in franci, cu o anumita dobanda si pe un anumit termen, fie au efectuat operatiuni derivate pe curs valutar, adica au schimba euro sau lei in franci, la cursul din acel moment, al acordarii creditelor.

In consecinta, nici bancile nu au vazut, fizic, francii elvetieni, ci doar scriptic, insa au platit pentru acestia lei sau euro la cursul din acel moment, sau dobanzi pentru finantarile obtinute in franci.

De asemenea, bancile ramburseaza, la randul lor, finantarile in franci obtinute de la banci straine in vederea acordarii creditelor in Romania, la cursul de la data scadentei, nu la cel din momentul finantarii, precum si cu dobanda aferenta.

Iata ce spune Raiffeisen Bank in privinta finantarii creditelor in CHF: “In perioada in care am acordat credite in franci, finantarea lor a fost facuta din resurse (credite de la institutii financiare/ depozite) in Euro, pe care le-am utilizat pentru a imprumuta franci, prin derivate pe curs valutar (FX swap-uri). Incepand cu anul 2009, finantarea portofoliului CHF a fost facuta cu credite de la institutii financiare (subordoante si nesubordonate) si FX swap. Banca a rambursat o parte din finantari, pe masura ce portofoliul de credite in CHF s-a diminuat.”

In momorandumul CPBR se mai precizeaza urmatoarele:

"Chiar daca in prezent restituirea imprumutului in moneda creditului, in special cand vorbim despre credite acordate in moneda CHF, poate fi considerata impovaratoare pentru consumatori, ea nu reprezinta un castig pentru institutia de credit, caci aceasta trebuie sa restituie finantatorilor sai, tot pe baza principiului nominalismului monetar, aceeasi cantitate si tip de valuta ca cea in care clientii s-au obligat sa ramburseze creditul. In schimb “inghetarea” cursului de schimb la valoarea de la momentul incheierii contractului este de natura a genera o pierdere imediata pentru institutia de credit – aceasta trebuind sa procure, pe costul sau si din alte surse, sumele necesare a acoperi diferenta dintre sumele – mai mici – achitate in lei de catre client si suma exacta – in moneda straina – pe care banca trebuie sa o restituie, la randul sau, propriilor finantatori."

Un paragraf care recunoaste cu cinism problema clientilor impovarati de credite, carora insa nu li se poate acorda nicio sansa in fata pierderilor cu care se poate confrunta banca.

Ar fi cazul unui gest de onoare?

Bancile ar trebui sa accepte impartirea poverii cu clientii chiar si ca gest de onoare pentru modul in care au acodat aceste credite in CHF, in perioada de euforie dinaintea crizei. Chiar daca in memorandum se argumenteaza, cu o tenta cinica, faptul ca oamenii ar fi fost constienti de riscul valutar si de faptul ca trebuie sa-l suporte, atat Raiffeisen Bank, cat si alte banci, recomandau clientilor aceste credite chiar cu argumente privind stabilitatea monedei elvetiene, in ciuda faptului ca istoricul evolutiei CHF arata contrariul, aceasta fiind o moneda de refugiu, deci cu mari fluctuatii in perioade de criza.

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 9119

Taguri: Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ)  Curtea de Apel Bucuresti  credite ipotecare  curs BNR  Easy Credit  Mugur Isarescu  OTP Bank  Raiffeisen Bank  cont online  Banca Transilvania  Consiliul Patronatelor Bancare din Romania (CPBR)  BT Pay  Credit Europe Bank  banca  clauze abuzive  Vista Bank  

Comentarii

dacuma
cfr euro dolar
pai si am credit e ca asa m-am încadrat în suma. ca eu i-am schimbat ron nu e trtreaba băncii. am avut grad de îndatorire de 90% acum am de 19% si a scazut din 2 motive . salariul mai mare si dobândă mai mica. oricand ppoți sa faci conversia în ton daca te încadreze în parametri de risc. ps. în orice contract care se respecta scrie Monedă creditului este cfr euro dolar. asta inseamna ca valută ti a dat valută duci.. nu contează de unde cumperi ci doar valuta

cosming
mda
după logica din articol si creditele în euro ar trebui declarate abuzive pentru că și cursul euro leu a crescut destul de mult din anii 2000 ...

Interesant
Te contrazic si nu sunt de acord
Impartierea poverii de aproape 10 ani este suportata doar de clienti nu si de banci, iar daca judecatorii au constatat ca e clar clauza abuziva de ce vreti voi acum sa fiti de partea bancilor. Asat intelegeti voi dreptate. Dreptatea este sa stabilim cat am dat bancii pana acum in plus si sa impartim pierderile nu domnilor ..... asa ati invatat voi la scoala .... tragem linie acum ca doar prostii au platit.. Cu alte cuvinte, judecatorii ar trebui sa renunte la decizii radicale in favoarea clientilor, precum conversia creditelor la cursul din data acordarii, sau a bancilor, prin respingerea cererilor clientilor impovarati de cresterea ratelor, alegand sa faca ceea ce le este menit, adica dreptate, respectiv o impartire echitabila a poverii cursului de schimb intre banci si clienti.

Andreea
Cinism sau escrocherie
Foarte buna observatia despre cinismul olandezului conducator de banca austriaca. Eu i-as spune tupeu. Pentru ca dupa ca ai promovat, in deplina cunostinta de cauza, o moneda de refugiu, cu cele mai mari fluctuatii de-a lungul timpului, drept una stabila in care sa te imprumuti pe 40 de ani, ca mai apoi sa afirmi ca imprumutatii erau pe deplin informati asupra riscurilor la care se expun, nu poti fi catalogat decat escroc. Imi doresc ca macar actualii potentiali clienti ai acestor banci sa fie mai atenti cu cine intra in astfel de "parteneriate"

Emma Dima
povara chf
Timp de 9 ani, povara chf-ului am impartit-o doar eu cu mine, plus acele comisioane aberante.Din 500 de chf/luna, 420 reprezinta profitul bancii. Ne-am cam saturat de manipularile unora si de calcatul in picioare a noastra, a celor impovarati cu chf prin manipulare. Bancile si-au facut de cap in Romania si-au obtinut profituri uriase cum n-au facut nici intr-o tara. Cu ajutorul altor institutii isi bat joc de noi in continuare. Pana cand asta ?

ANTON PAUL
cateva precizari
Clientul a intrat in banca sa cumpere niste bani. Nu a intrat in banca sa faca speculatii bursiere (FX swap-uri). Asa ca, alaturi de celebrul RMO, tranzactiile de finantare ale bancii nu reprezinta o povara a imprumutatului ci a bancii. Exista in acest sens o decizie a Curtii Supreme Spaniole. Astia, nehabarnisti, au si spus ca acesta este scopul bancii, de a acorda credite si de a primi bani sub forma de depozite. Restul actiunilor priveste banca in sine si nu clientul. In acest scop, banca calculeaza toate cheltuielile si profiturile astfel incat sa puna la dispozitie spre vanzare sau cumparare bani, sub forma marjei de dobanda. Sursa banilor nu este relevanta pentru un imprumutat. Deci si riscul aferent sursei de finantare este in totalitate al bancii. Daca un client dorea sa se finanteze de pe piata de tip FX se ducea la bursa, de exemplu. Dar sistemul bancar este atat de fals si de impostor incat, chiar daca ai dori sa dai de capatul firului, Ariadna ar face plangere de furt calificat, in forma continuata :) Nu exista credite ipotecare, exista numai credite ipotecare PANA LA INDESTULAREA CREDITORULUI. Riscul valutar este suportat numai de catre client/debitor/imprumutat. Asa ca partea nominalismului monetar nu se sustine. Codul Civil, in oricare dintre variantele sale, are prevederi privitoare la distorsonarea exagerata a pretului banilor (sau a pretului contractelor). Insa prevederea care exista in toate contractele de cumparare de bani in valuta au aceasta blocare ce limiteaza aplicarea Codului Civil in dorinta de a armoniza pretul. Cine a inserat-o? Nu clientii. Bancile. Asa ca si acest mod "amiabil" a fost pus in umbra, autoasumat de catre sistemul bancar. Si, pentru ca exista principiul unitatii de masura, instantele nu pot avea o alta unitate de masura fata de prevederile contractuale abuzive: daca este abuziv ca un client sa suporte singur riscul dar si din cauza existentei clauzei abuzive care limiteaza folosirea principiului nominalismului monetar, instanta nu mai are decat un singur reper: cel de la data acordarii creditului. Ca este corect sau nu, asta este o alta problema. Dar pentru a o putea lua in consideratie, banca trebuie sa faca primul pas. Nu cred ca este un singur client care sa nu fi incercat macar o discutie cu banca in acest sens. Raspunsul este cu certitudine acelasi cu cel primit de mine: Avem un contract semnat. Asa ca nu vad de ce sa nu elimin un abuz cu doua efecte... si sa obtin, pe baza unitatii de masura, un alt abuz? :) Stiu ca suntem intr-o lume a surzilor. Asa ca sistemul bancar poate tipa cat doreste. Si eu am riscuri. Si sistemul bancar trebuie sa-si asume riscuri. M-a anuntat banca de faptul ca ea nu a avut banii si ca a accesat bani prin FX swap-uri? NU. De ce m-ar interesa pe mine ce plateste banca pentru aceasta sursa de finantare? Aaaa, banca nu vrea sa dea faliment? Nu ma intereseaza atata vreme cat banca nu este interesata de client daca ajunge in faliment... Ceea ce este evident in acest moment privitor la sistemul bancar (tot sistemul bancar european) este ca aceleasi cuvinte sunt folosite antagonic in situatii diferite... O data este corect sa combati un principiu (cand iti vine la mana) si alta data sa sustii acelasi principiu (cand nu iti convine) cu exact aceleasi cuvinte. Grupul clientilor cu credite in chf a observat ca aceleasi minciuni au functionat in foarte multe tari europene: Franta, Germania, Austria, Spania, Marea Britanie, Irlanda, Portugalia, Italia, Grecia, Polonia, Slovenia, Croatia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Romania. Daca in Romania fenomenul CHF a fost ascuns cu dibacie de catre aresponsabilii BNR si acolitii lor din sistemul bancar, in Ungaria si Croatia s-au luat masuri ferme. Banca lui Steven s-a plans ca pleaca din aceste tari. Si, daca ne uitam cu atentie, continua afacerile. Dar ce spune Steven de acuzatiile penale aduse bancii mama in Austria in problema CHF? :)) Aaa, si acolo judecatorii sunt neinstruiti? Pai sa vorbeasca cu aresponsabilul Guvernator BNR si sa faca un congres de instruire internationala a judecatorilor la Sinaia. Sa iesim si noi in fata cu ceva bun, un vin, ceva... Si, pentru ca nu este cazul unui compendiu de minciuni scoase de acest sistem bancar, inchei...

petru
Marja bancii este problema
Bupa cum se spunea in articolul de mai jus, banca a imprumutat o moneda pe care a imprumuitat-o clientilor si accestia trebuie sa o ramburseze bancii pentru a fi platita catre creditorii initiali. Pana aici totate mi se par ok si logice Banca atrage niste sume cu o anumita dobanda( LIBOR, Euribor, Robor, etc)si ofera clientilor sai aceste sume cu o dobanda mai mare din diferenta celor doua dobanzi rezultand profitul bancii. Pe scurt, acest aspect este urmatorul: Dobanda bancii= Libor, Euribor, Robor+marja bancii. De ce trebuie ca aceasta marja a bancii sa fie platitta in moneda creditului(asta este dilema mea). Ca am imprtumutat o suma intr-o moneda este problema mea. Imi asum riscul ca acea moneda sa se devalorizeze . Dar sa platesc MARJA BANCII(profitul ei) in moneda creditului , nu cred ca este ok. In cazul meu profitul bancii s-a dublat odata cu deprecierea leului in rtapor cu CHF. Aici cred ca trebuie umblat si schimbata moneda sau cursul pentru marja bancii. Marja bancilor in cazul CHF este cuprinsa intre 3 si 6% Eu nu pricep de ce

Dan Stancu
Bancp(ro)st
DA. Sa imparta povara, dar sa dea si banii incasati ILEGAL inapoi ! Cand am cerut refinantare in 2014 banca a spus ca nu poate ca apartamentul nu mai face cat este soldul (care crescuse intre timp), dar acum ma roaga sa fac refinantare (soldul a mai crescut intre timp). De ce? Ca sa stearga cu buretele TOT CE AU FURAT PANA ACUM !!!! In 2010 i-am rugat sa calculeze dobanda scazand din 6,85 cat era atunci liborul din 2007, adica 2,85 de unde rezulta marja de 4. NUUUUUUUUUUUUUU, banca a calculat o marja de 6,74 (dobanda de 6,85 minus lidor din 2010 adica 0,11). De ce? PENTRU CA SUNT LACOMI !!!!



Adauga un comentariu

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)  

Adauga un comentariu folosind contul de Facebook