Dezvaluirea unei rate de neperformanta a sistemului bancar romanesc mai mare decat aparea pana acum in statisticile BNR (care oricum era cea mai ridicata din regiune), in urma impunerii de catre Banca Centrala Europeana a propriei grile de evaluare a creditelor riscante, produce pagube colaterale cu efecte greu de anticipat: zeci de mii de clienti ai bancilor, cu datorii de 6 miliarde de lei, vor fi aruncati in acest an in ghearele recuperatorilor de credite. Cine si cum va administra aceasta situatie? Si de ce a trebuit sa ajungem aici?

De ce suntem campioni la credite neperformante?

Sistemul bancar romanesc are cea mai ridicata rata a creditelor neperformante dintre tarile din regiune, fapt care a devenit ingrijorator si pentru institutiile creditoare ale Romaniei, precum FMI sau BERD, care au cerut sa se ia masuri in acest sens.

BNR a incercat mai intai sa cosmetizeze situatia: guvernatorul Mugur Isarescu a declarat recent ca, de fapt, aceasta rata este mai ridicata la noi pentru ca BNR a fost mai stricta decat alte tari in dezvaluirea creditelor cu probleme din bilanturile bancilor.

Iata insa ca exercitiul de evaluare a activelor bancare – Asset Quality Review ( AQR) derulat de Banca Centrala Europeana (BCE) obliga BNR si bancile sa-si scoata scheletele din dulap, dezvaluind ca rata de neperformanta a bancilor romanesti este, de fapt, mai mare decat 22% din totalul creditelor, dupa cum s-a dezvaluit in urma anuntului Erste Bank privind constituirea de provizioane suplimentare de 400 milioane euro la BCR.

Se pune insa intrebarea: care este cauza acestui volum urias de neperformante din sistemul bancar romanesc care a iesit la suprafata in ultima perioada si care probabil ca va mai creste, odata cu finalizarea exercitiului AQR derulat inclusiv in sistemul bancar romanesc, pentru a putea fi parte a Uniunii Bancare Europene si supravegheati de BCE?

Cauzele generale sunt evidente: recesiunea puternica in care a intrat Romania dupa izbucnirea crizei, cu o scadere economica abrupta, mai mare decat a altor tari din regiune, intrucat a avut o crestere economica supraincalzita in perioada de euforie dupa aderarea la Uniunea Europeana, mai ales in anii 2007-2008.

In acesti ani s-au acordat cele mai multe credite de catre sistemul bancar romanesc si din aceasta perioada rezulta si cele mai multe credite neperformante. Pentru ca toata lumea s-a repezit in acei ani sa-si cumpere masini si case, sa cheltuiasca mult, in conditiile cresterii rapide a salariilor, astel ca bancile au intrat in hora si au imprumutat populatia si firmele fara prea multe griji.

Dupa izbucnirea crizei, toate au inceput sa dea inapoi. Salariile au scazut sau au fost anulate cu totul, cifrele de afaceri ale firmelor s-au prabusit iar multe au falimentat. Ce poate face o banca in asemenea conditii? Sufera pierderi, pentru ca oamenii si firmele nu-si mai pot rambursa imprumuturile.

Ce solutii au bancile la indemana pentru a-si diminua aceste pierderi? S-au gasit solutii de reducere a ratelor prin prelungirea perioadei de creditare, prin amanarea platii dobanzilor, prin scaderea pretului creditelor.

BNR, bancile si guvernul nu au pus la punct un plan solid de rezolvare a creditelor neperformante

Din pacate, BNR si autoritatile impreuna cu bancile nu au reusit sa puna in picioare un program solid de traversare a perioadei de criza de catre cei imprumutati la banci. In perioade de criza, solutia este ca toti sa coopereze pentru a rezolva o problema din care toata lumea pierde: clientii nu-si puteau plati ratele, bancile sufereau pierderi din neincasarea acestora, statul nu primea impozit nici de la banci nici de la clienti, iar BNR se confruta cu un risc sistemic.

In schimb, a inceput un razboi intre clienti (sprijiniti de politicieni populisti) si banci, intre public si banci, BNR si chiar FMI. Fiecare a inceput sa acuze pe celalalt: clientii ca bancile le-au majorat dobanzile sau ca nu le-au scazut, bancile ca sunt trase pe sfoara si tepuite de clienti prin intrarea in insolventa si refuzul de plata a datoriilor. Guvernul a venit cu o lege (OUG 50) care a bagat si mai mult vrajba in sistemul bancar, iar BNR, in calitate de arbitru, nu a reusit sa rezolve problema.

Asa incat nu e de mirare ca s-a trezit, dupa 5 ani, cu cea mai mare rata de neperformanta din regiune, iar problemele nu s-au terminat.

Bancile sunt de vina pentru ca nu au scazut dobanzile?

Revenind insa la cauzele volumului ridicat de neperformanta, unii au dat vina pentru aceasta pe banci, pentru ca acestea in loc sa scada dobanzile la credite dupa criza, le-au crescut. Este posibil sa existe situatii particulare de acest fel, dar daca ne uitam la statisticile BNR, aflam ca, de fapt, la nivelul sistemului, dobanzile la credite au scazut dupa criza, iar in unele cazuri scaderile au fost chiar importante.

Intrebarea este, asadar: ar fi putut scadea bancile, si BNR, si mai mult dobanzile, pentru limitarea impactului dezastrului? Raspunsul este cu siguranta: DA. Ar fi putut, iar daca ar fi facut-o, clientii ar fi trecut mai usor peste situatia grea.

Sa vedem insa cum au evoluat dobanzile la credite in ultimii ani.

[1]

Dobanzile la creditele in euro au scazut de la 8% la 5%

Daca nu uitam la creditele in euro, mai multe decat cele in lei, dobanzile au scazut de la o medie de 8% inainte de criza, la niveluri e 5% in prezent, asadar cu 3 puncte, ceea ce nu este putin. La creditele pentru populatie scaderea a fost mai lenta, din cate se poate abserva din grafic, intrucat unele banci aveau formule interne de ajustare a dobanzii si nu cea obisnuita, respectiv marja fixa plus EURIBOR, ca in cazul finantarilor pentru firme.

Motiv pentru care la creditele pentru firme, dobanda a scazut cu 2 puncte, de la 8% la 6% in primul an de criza, iar apoi cu inca 1 punct in urmatorii ani, in timp ce la creditele pentru populatie dobanda a scazut de la 8,5% la peste 8% in 2009 si la peste 7% in 2010, coborand insa la 5,5% in prezent.

[2]

Dobanzile la creditele in lei au crescut puternic dupa criza, dar au scazut ulterior

In privinta creditelor in lei, aici a fost o problema cu adevarat, am putea spune din cauza BNR. Aceasta a fost cea care a majorat dobanda dupa izbucnirea crizei, pentru a face fata devalorizarii puternice a leului. Insa nu aceasta a fost adevarata problema, ci criza de lichiditate din piata bancara, care a dus la urcarea brusca a dobanzilor, inclusiv la creditele ajustate prin indicele ROBOR.

In aceste conditii, dobanzile la credite au urcat de la 14% in 2008 la 18% in 2009, insa au coborat iar la 14% anul urmator, 2010. A urmat apoi o scadere continua pana la 7% in prezent dobanda la creditele firmelor si peste 10% la creditele pentru populatie.

[3]

In privinta tipurilor de credite, vedem ca la creditele ipotecare in euro, care reprezinta cea mai mare parte din volumul acestor imprumuturi, dobanda a scazut de la 8% in 2008 la sub 7% in 2009 iar apoi spre 6% in 2010, in prezent ajungand sub 5%.

Adevarata problema: impactul cursului valutar

Adevaratat problema la creditele in valuta a fost insa impactul cursului valutar, mai ales in cazul creditelor in franci elvetieni, care au dublat ratele de rambursat. Iar aici cu adevarat autoritatile, inclusiv BNR, ar fi trebuit sa gaseasca o solutie la aceasta situatie de care nimeni nu poate fi gasit vinovat, pana la urma, intrucat, de fapt, toata lumea a fost fericita atunci cand s-au acordat aceste credite, iar BNR nu a avut puterea sa le impiedice, desi a emis niste avertismente cu jumatate de gura pe care nimeni nu le-a bagat in seama.

[4]

Si la creditele de consum in valuta, multe luate tot pentru investitii in imobiliare, vedem scaderi de la niveluri de 10-11% inainte de criza la 9-8% in 2009, coborand apoi sub 5%.

In ceea ce priveste creditele in euro pentru firme, aici se vede cel mai evident impactul diminuarii puternice a indicelui EURIBOR, ca efect al scaderii dobanzii de referinta la euro de catre Banca Centrala Europeana (BCE).

In consecinta, imprumuturile pentru firme fiind indexate la EURIBOR, au scazut de la 7-8% inainte de criza la 5-6% in 2009, iar ulterior au coborat sub 5%.

[5]

Consecintele lipsei masurilor preventive

In concluzie, nu se poate spune ca in medie bancile romanesti nu au ajustat dobanzile dupa criza, cu acea exceptie a creditelor in lei, cauzata de criza prin care a trecut BNR. Pentru ca, iata ca tindem sa uitam criza prin care si BNR a trecut in 2009, nu doar bancile. Criza care s-a dovedit paguboasa pentru banci si clienti, intrucat dobanzile la lei s-au majorat semnificativ, cu 4 puncte. De aceea, se poate spune ca si BNR a pus un pic umarul la cresterea neperformantelor in sistem.

Ulterior insa, dobanzile si-au revenit destul de rapid, iar cei care au reusit sa iasa nevatamati din socul anului 2009 au mai primit niste oxigen.

Ar fi avut nevoie mai mult, cu siguranta, mai ales pentru a contrabalansa socul cursului de schimb. Pentru a se preveni aparititia unui cutremur, asa cum s-a intamplat mai tarziu, cand a izbucnit scandalul dintre clienti si bancile care aveau credite in franci elvetieni, cutremur care s-a resimtit la nivelul intregului sistem bancar.

Cutremur care inca produce replici, si vedem ce se intampla in Ungaria, a carei guvern a adoptat masuri radicale pentru a atenua socul cursului de schimb asupra creditelor in franci, prin rambursarea acestor imprumuturi la un curs mai mic si eliminarea dobanzilor abuzive si marjei practicata la calcularea ratelor.

La noi, Volksbank, care avea cele mai multe credite in franci, a fost nevoita sa se descurce singura cu procesele cu clientii si pierderile uriase suferite, astfel ca in final a fost nevoita sa vanda cea mai mare parte a portofoliului de credite neperformante, in valoare de peste 2 miliarde de lei, catre recuperatorii de credite.

Pagubele colaterale?

Asadar, in lipsa unui plan eficient de rezolvare a problemei neperformantelor, ba chiar confruntate cu oprobiul public si mii de procese in justitie, bancile au trebuit sa se descurce singure, cum au putut, incasand pierderile uriase aferente neperformantelor.

Iar clientii bancilor sufera, la randul lor, fiind acum executati silit sau aruncati pe mana recuperatorilor de credite, care fac astfel afaceri banoase in Romania, ca o consecinta a neputintei sistemului bancar de a-si rezolva singur problemele.

La aceeasi solutie recurge acum si BCR, confruntata la randul ei cu un volum mare de neperformante istorice, banca anuntand ca va vinde in acest an recuperatorilor doua pachete de credite neperformante in valoare de 4 miliarde de lei.

Alte banci mari au vandut recent volume uriase de neperformante recuperatorilor. Este cazul CEC Bank, care a vandut anul trecut catre Kruk un pachet de neperformante in valoare de 200 de milioane de lei, ceea ce inseamna in jur de 10.000 de clienti dati pe mana recuperatorilor. (Vezi aici detalii)

Zeci de mii de romani aruncati in ghearele recuperatorilor de credite

Daca adunam cele 2 miliarde de lei de la Volksbank si cele 4 miliarde de la BCR, rezulta credite de 6 miliarde de lei, adica in jur de 1,3 miliarde euro. Daca luam in considerare un credit mediu de 30.000 de lei, inseamna ca vorbim de 45.000 de clienti.

Cifra este insa aproximativa, intrucat o parte din neperformante apartin si firmelor, iar acestea au credite de valori mult mai mari, asadar o cifra mai exacta ar putea fi in jurul a 30.000 de persoane fizice, la care se adauga cei 10.000 de clienti ai CEC Bank si sute sau chiar mii de firme mici.

Iar la acestia se vor adauga, probabil, si clienti ai altor banci mari cu volume ridicate de neperformante, precum BRD sau Bancpost, dupa cum rezulta din topul bancilor cele mai multe credite neperformante.

Asadar, tot mai multi clienti ai bancilor sunt aruncati, pana la urma, pe mana unor firme private din afara sistemului bancar. Aceasta a fost ultima solutie, si cea mai rea posibila, la care bancile si autoritatile, BNR, au fost fortate sa recurga, dupa ce tot strainii au trebuit sa puna piciorul in prag: BCE a spus ca e momentul sa se faca curatenie, inainte de a prelua direct supravegherea bancilor, astfel ca a venit cu propria evaluare a activelor riscante (AQR), aplicata si la noi, pentru ca vrem sa fim partea a Uniunii Bancare Europene.

Oricum, e pacat ca s-a ajuns la ultima si cea mai rea solutie posibila, ca zeci de mii de romani sa ajunga pe mana recuperatorior de credite, in loc sa fie reintegrati in sistemul bancar.

Care va fi soarta acestor oameni ce urmeaza a fi haituti de recuperatori? Ce incredere vor mai avea ei de acum incolo in banci, in a lua un nou credit cand vor veni vremuri mai bune? Si-a pus cineva, care pretinde care are grija de piata bancara, aceasta intrebare? Noi credem ca nu, dupa cum am vazut ca nu s-au ingrijit nici pana acum sa previna o astfel de situatie.