Steven van Groningen, Raiffeisen Bank, suntem obligati sa marim dobanda in euro cand creste EURIBOR

Autor: Bancherul.ro
2011-04-05 09:20

Interviu cu Presedintele Raiffeisen Bank Romania, Steven van Groningen, publicat de Fin.ro:

- Azi e ultima zi de recesiune. Cum sarbatoreste Raiffeisen, maine, prima zi de crestere economica?

- Bineinteles ca putem sa fim bucurosi ca avem din nou crestere economica, dar cred ca viata de zi cu zi nu se va schimba cu nimic. E doar un punct pe harta care ne arata ca ne miscam in directia buna, dar care nu ne garanteaza ca avem viitorul asigurat. Este bine ca avem crestere, dar acest lucru nu inseamna ca s-a terminat neaparat si cu o serie de probleme. Vom avea crestere mai ales in industrie, export, dar chiar daca incepe, din experienta altor crize, asta nu inseamna ca s-a terminat si cu somajul sau cu creditele neperformante.

- Cum a reusit Raiffeisen sa urce de pe locul 7 in sistem, unde se plasa la sfarsitul lui septembrie 2010, pe locul 3 la finalul lui decembrie 2010, dupa cota de piata?

- Cred ca situatia e relativ simpla. Am fost dintotdeauna pe locul 3, pana acum doi-trei ani, si atunci am pierdut oarecum cota de piata si cred ca acum se vede clar de ce s-a intamplat. Atunci bancile au fost foarte agresive in a creste cota de piata. Cum poti sa cresti cota de piata ca banca? Sunt doua posibilitati: dai credit ori mai ieftin, ori cu un risc mai mare si aceasta s-a intamplat pe piata. Noi am pastrat cat de mult posibil standardele noastre de creditare. Aceasta inseamna ca astazi avem mai putine credite neperformante si am putut sa continuam mai mult activitatea de creditare si, de la sine, fara un efort mare din partea noastra sau, cum sa spun, prin care sa incercam sa depasim alte banci. Astfel ne-am regasit pe locul 3. Oricum, e foarte usor sa te uiti la activele bancare si sa faci un clasament. Dar sunt si alte lucruri care sunt impor­tante, nu? Cred ca prefer sa am un loc bun intr-un clasament al creditelor performante sau al profitului.

- In afara de programul „Prima casa” in ce alte directii a evoluat creditul neguvernamental acordat de Raiffeisen Bank?

- „Prima casa” este un program important, dar noi am continuat sa dam si destul de multe credite necolateralizate pentru persoane fizice. Si activitatea de creditare a corporatiilor a continuat si acolo avem o crestere relativ mare.

- Conditiile macroeconomice au influentat structura de credite in sensul stimularii unui tip de credite si inhibarii altui tip de credite?

- Daca ne uitam la portofoliu, per ansamblu, atunci vedem ca a crescut creditul guvernamental. Este un lucru care s-a intamplat pe parcursul anului trecut, pentru ca aveam nevoie si de posibilitati de a investi. Stiti ca a existat un angajament sa pastram expunerea pe Romania si posibilitatea cea mai mare a fost cea a creditului guvernamental. Am investit in titluri de stat.

- Doar in titluri de stat?

- Cel mai mult in titluri de stat. Au fost si cateva proiecte ale municipalitatilor.

- Cu cat a crescut expunerea Raiffeisen pe titluri de stat in 2010?

- Nu stiu cu cat a crescut exact, dar, daca ne uitam acum la expunerea pe titluri de stat, aceasta reprezinta aproximativ 20% in totalul bilantului. Daca ne uitam la un randament optim, este probabil o cifra pe care putem sa o reducem putin, ca sa dam credite pentru sectorul privat.

- Cat de mare este volumul creditelor externalizate care au fost platite de clienti si care au fost inlocuite de credite noi pastrate in bilantul bancii din Romania?

- Aici sunt doua miscari. Credite noi pe care putem sa le externalizam sau nu si credite platite inapoi, care pot fi credite locale sau externalizate. O influenta a avut faptul ca nu am mai externalizat, toate creditele noi au ramas in Romania. Sigur, o parte din creditele care s-au platit fusese externa­lizata. Dar, pe total activitate pe Romania, ponderea a ceea ce avem acum a crescut, iar ponderea a ceea ce a fost externa­lizat a devenit mai mica. Acest lucru a influentat si cifra de crestere a creditelor, cu 18%, pe parcursul anului trecut.

- Luati in calcul si internalizarea unor credite externa­lizate? Repatrierea?

- Nu. Acesta este un portofoliu care la un anumit moment va disparea, va fi platit inapoi si asta e. Nu e avantajos neaparat sa repatriem.

- Anul trecut a fost unul cu pierderi pentru banci. A fost un an marcat de reforma publica, somaj, reduceri salariale, majorari de TVA, OUG 50 si arierate acumulate in economie. Cand credeti ca se vor stinge efectele acestor factori si, in acest context, cum vedeti 2011 pentru sistemul bancar?

- Cred ca 2011 va ramane un an cam complicat pentru sistemul bancar. Daca ne uitam la anul trecut, jumatate din sistemul bancar e pe pierdere si cealalta jumatate pe profit; in ansamblu, o pierdere de 300 de milioane de lei. Deci nu putem sa ne asteptam ca anul acesta totul sa fie rezolvat. Chiar daca avem acum crestere economica, experienta ne-a aratat ca aceasta nu inseamna ca problemele cu provizioanele au trecut. Provizioanele de obicei cresc dupa ce o economie a revenit pe crestere. Si in 2011 provizioanele pe sistemul bancar vor ramane o problema. Nici nu sunt ferm convins ca nu mai vedem o ordonanta de urgenta sau alte miscari politice care ar putea sa aiba un efect neasteptat. Cred ca suntem inca in asteptare si facem pasi mici, in care vom testa ceea ce se va intampla pe piata.

- Cat vom astepta?

- Cred ca intrebarea este unde gresesti cand faci un plan anual. Ca banca, pot sa am doua abordari. Pot sa fac un buget relativ agresiv in care sa iau in calcul ca s-a terminat criza, ca nu voi mai avea crestere de credite neperformante, iar daca realitatea este altfel, atunci trebuie ma adaptez. Sau pot sa ma pregatesc pentru inca un an greu, dar daca piata merge bine, atunci iar trebuie sa ma adaptez. Cu un buget intotdeauna gresesti, nu este perfect. Trebuie sa alegi o strategie intr-un fel. Cred ca e prea riscant totusi sa spui: „Gata s-a teminat!”. Facem pasi mici. De exemplu, cu produsul „Prima Ta Locuinta”, vrem sa testam daca exista o piata pentru un produs tip „Prima casa” doar pentru clientii care au posibilitatea sa plateasca un avans. Asta este foarte interesant sa vedem ce se intampla pe piata. „Prima casa” este doar un program temporar, foarte bun pe timp de criza, care a sustinut piata imobiliara, activitatea de creditare, dar ramane de vazut daca putem sa avem activitate de creditare si fara „Prima casa”. Daca da, atunci putem sa spunem ca s-a terminat cu criza.

- Care credeti ca este partea de vina a sistemului bancar in ceea ce priveste OUG 50? Dobanzi, comisioane...

- Cred ca au fost mai multe elemente aici. Un element era ca anumite banci din sistem au fost concentrate foarte mult pe crestere si nu au fost intotdeauna transparente sau nu intotdeauna au facut un efort destul de mare sa educe sau sa explice clientului anumite lucruri. Iar acesta a fost un factor exploatat de factorii politici. Sensul Directivei transpuse prin OUG 50 era indreptat catre transparenta pe piata internatio­nala, pentru ca posibilii clienti dintr-o tara sa faca comparatii cu un credit dintr-o alta tara. Dar sensul Ordonantei 50 a fost total mutilat si folosit pentru alte scopuri. Niciodata Directiva nu a avut drept scop sa se ajunga la un credit mai ieftin. Poate, indirect, printr-o competitie mai acerba. Dar nu trebuie sa dam vina doar pe banci. Noi am pastrat un standard de creditare, dar sunt convins ca, in foarte multe cazuri, cineva s-a dus la o banca si a intrebat: „Cati bani imi dai? 50. S-a dus la alta banca: 60. Apoi la alta banca: 65. Asta e cea mai buna banca, si-a spus. Ma duc acolo”. Nimeni nu si-a pus problema ca, daca o banca are o expunere mai mare, asta spune ceva despre sanatatea financiara a unei familii. Acest lucru a fost gestionat total gresit. Nu a fost niciun fel de comunicare, nicio consul­tare, nicio analiza de impact. Sper doar sa invatam din ceea ce s-a intamplat cu OUG 50 si sa nu mai repetam o situatie in care sa ne trezim cu decizii luate si apoi sa ne dam seama ca are si efecte nedorite. Acum unul dintre efectele nedorite este ca dobanda in euro creste si pentru banci este foarte clar: noi suntem obligati sa marim dobanda in euro cand creste EURIBOR. Nu am nicio posibilitate sa internalizez asta.

- In prezent, bancile promoveaza foarte agresiv car­durile de credit. Credeti ca un astfel de instrument are pute­rea de a impinge economia pe crestere?

- Un card de credit este un produs complementar. Daca ai un cont de salarii si ai si un card de credit, asta e foarte bine. Un card de credit este un credit scump si atunci ar trebui sa fie folosit pentru situatii temporare. Este ceva de oportunitate: vrei sa faci o cheltuiala, nu ai toti banii in cont, platesti mai tarziu sau platesti in rate. Dar nu trebuie vandut ca instru­ment pentru obtinerea unui credit permanent. Cardul de credit cred ca este important pentru tranzactionare. In acest moment o serie de clienti au un singur produs. Au luat o data un credit si atat. Ca banca sa aiba o relatie mai completa cu un client trebuie sa existe si produse de tranzactionare, carduri de credit sau debit.
Cardul de credit nu poate inlocui plata salariilor la timp

- Intr-un context macroeconomic caracterizat prin arierate, cardul de credit poate ajuta la fluidizarea decon­tarilor, la usurarea decontarilor?

- Cred ca arieratele sunt mai ales pe nivelul guvernamental sau la firmele de stat. Nu cred ca la nivelul persoanelor fizice sunt cele mai multe probleme. Noi avem astfel de probleme cel mai mult la firme - mici, mari, care asteapta bani de la stat, nu primesc, ei nu pot plati si asa se creeaza un lant. De obicei, salariile sunt totusi platite, dar un card de credit nu ar trebui sa fie un instrument care sa inlocuiasca plata salariilor la timp.

- Credeti ca noul Cod al muncii va avea un impact asupra disponibilitatii de credite oferite de banci clientilor care lucreaza pe baza de contracte pe perioada determinata?

- Nu cred. Cred ca important este ca cineva are de lucru. Oricum, s-a dovedit ca poti sa ai un contract pe termen lung, dar acest lucru nu garanteaza ca salariul tau nu va fi redus. Poti sa ai un contract pe termen scurt care este prelungit o perioada lunga.

- Cuiva care are un contract pe termen de trei ani i se poate da un credit ipotecar pe 20 de ani?

- In principiu se poate, da.

- Si in practica?

- Ideea este sa te convingi, ca banca, ca ai pe cineva care poate genera venituri pe baza carora sa poata plati creditele inapoi. Daca cineva are un contract pe trei ani sau pe 20 de ani sau pe o perioada nedeterminata nu-mi spune mult despre capacitatea de rambursare. Firma la care lucreaza poate da faliment sau poate intra in dificultati. Din acest motiv e important sa existe intotdeauna un fel un tampon cand vorbim despre credite ipotecare; fiindca daca vorbim de credite pe 20 de ani vorbim despre credite ipotecare. Si in 20 de ani e greu de anticipat ca cineva nu-si va schimba locul de munca, ca nu va avea o crestere de salariu sau ca va ramane o perioada fara job. Asta e un lucru care s-a vazut si in criza. Daca vrei sa faci o restructurare este mult mai usor cand cineva nu este la limita cu rata in venit sau la limita cu valoarea colateralului. De aceea este bine sa nu te intinzi pana la maximum. Exista un risc mai mare.

- Daca guvernul creste taxele, nu e firesc ca si Banca Nationala sa stimuleze o majorare a dobanzilor pentru a preintampina decapitalizarea economiei prin intermediul stimularii economisirii?

- Da, este un trade-off, sa spunem. Inflatia influenteaza cel mai mult politica de dobanzi a Bancii Nationale. Cand creste inflatia sau este presiune pe inflatie, atunci va fi greu pentru Banca Nationala sa micsoreze dobanzile de referinta. Totusi cred ca ne trebuie o dobanda mai mica pentru a stimula economia. Un alt element este totusi creditul in valuta. Sunt si pe plan international destul de multe voci care spun ca nu e bine sa continuam cu credite in valuta. Si atunci, cu cat se ajunge cu dobanda in lei mai aproape de cea in euro, cu atat va fi mai usor sa se acorde si credite in lei.

- Cu alte cuvinte, explicati ca nu dobanda la lei este mare, ci, de fapt, ca inflatia este mare in Romania.

- Intr-un fel cred ca asta este punctul de plecare, da. Oricum, presiune pe inflatie exista si in Vest. Este cea mai mare discutie care are loc acum si in zona euro. Acest lucru, probabil, va duce la o crestere a ratelor in euro cu un procent pana la sfarsitul anului, in comparatie cu inceputul anului.

- Ce parere aveti despre impactul deprecierii garantiilor imobiliare si de efectul acestei deprecieri asupra portofoliului de credite?

- In primul rand, este destul de greu sa-ti dai seama, in timp de criza, care este valoarea reala, fiindca nu sunt multe tranzactii si nici nu exista un sistem transparent, foarte bine pus la punct, in care sa avem acces exact la tot ceea ce se intampla pe piata tranzactiilor, la un istoric. Pentru proiecte mari, cladiri mari sau terenuri este foarte greu sa-ti dai seama care este o valoare reala pentru ca nu prea sunt tranzactii. Este clar ca, de exemplu, valoarea apartamentelor a scazut. Tocmai de aceea, cand dai un credit, este destul de important sa existe o plata in avans, ca un fel de tampon. Inainte de criza, bancile au dat credite bazandu-se pe o crestere a valorii ipotecii. Ceva de genul: „Astazi valoarea imobilului nu se incadreaza, este putin mai mica, dar anul viitor va creste cu 25% si o sa fim OK”. Si s-a dovedit ca a fost o abordare gresita. Speram sa ajungem din nou la crestere, dar sunt si foarte multi cei care totusi asteapta ca pretul apartamentelor, de exemplu, sa scada in continuare. In clipa in care preturile vor creste, cred ca dinamica pietei poate sa se schimbe foarte repede. Fiindca in clipa in care chiar esti dispus sa cumperi ceva si astepti cel mai bun pret, in momentul in care vezi ca pretul incepe sa creasca, evident ca ai un alt comportament decat atunci cand gandesti ca pretul scade.

- Dar ce parere aveti de faptul ca, pe de o parte, o majorare a taxe­lor poate sa accentueze aceasta depreciere a valorii imobi­lelor, iar pe de alta parte se incearca cu programul „Prima casa” sa se conserve pretul activelor imobiliare? Ambele sunt masuri guvernamentale. Nu credeti ca se bat cap in cap?

- Da, intr-un fel. Cred intr-adevar ca e important sa stim ce se vrea de fapt prin „Prima casa”. Eu o apreciez drept o masura care sa tina piata pe linia de plutire si, mai ales, ca sa-i sprijine pe cei care nu au bani pentru avans, pentru cei carora le este foarte greu sa obtina un credit la un pret mic de la o banca. Oricum, acesta este un program care este spre sfarsit. Un anumit conflict probabil exista, dar sa nu uitam ca „Prima casa” este doar un program pentru apartamentele cu o valoare de pana in 60.000 de euro sau pentru un anumit segment de piata. Cel mai important, mult mai important dupa parerea mea, va fi increderea consumatorului sau sentimentul de pe piata. Daca cineva are incredere in viitorul lui - ca are de lucru, ca salariul lui va fi platit la timp si firma pentru care lucreaza merge bine si piata se va dezvolta, atunci probabil va face pasul sa obtina un credit, sa cumpere o casa sau un apartament mai mare sau sa se mute dintr-o garsoniera intr-un apartament. Cred ca taxele sau dobanda devin mai putin importante decat situatia din acest moment, cand cineva trebuie stimulat, trebuie impins din spate, ca sa tranzactioneze.

- De ce credeti ca la noi nu s-au putut dezvolta produse de economisire pe o perioada mai mare de un an? Am vazut in alte state UE produse pe perioade de 5 ani, chiar si de 20 de ani.

- Chiar si noi ne punem intrebarea asta - daca tine de cultura poporului, daca tine de mediul economic. Economi­si­rea este concentrata pe termen scurt. Instrumente pe ter­men lung nu prea exista. Poate acum, prin intermediul pensi­ilor private sau al produselor dezvoltate de banca pentru locuinte sa duca la o economisire pe termen lung. Poate exista si o anumita reticenta pentru un angajament pe termen lung. Dar este clar ca avem nevoie de economisire pe termen lung, ca sa dam si credite pe termen lung si sa dezvoltam o piata de capital prin inter­mediul careia firmele sa se finanteze. In Romania, aproxi­mativ 95% din finantari provin din sistemul bancar si doar 5%, de pe piata de capital. Sunt tari in care ra­por­tul este exact invers. Totul tine, intr-adevar, de econo­mi­sirea pe termen lung. Si va dati seama ca este greu sa dai cre­dite in lei pe 20 de ani, dar economisirea este la maximum 3 luni. E mismatch de maturitare. Si nici guvernul nu a iesit pe termen lung in lei si nu avem un punct de referinta. Ce pla­teste statul este punctul de referinta, benchmark, si nu avem un flux constant pe termen mediu si lung.

- Exista supralichiditate in lei in depozitele populatiei? Bancile au nevoie de mai multe depozite in euro?

- Da, cred ca intr-adevar in lei exista o anumita lichiditate sau supralichiditate. Depinde de la banca la banca. La noi se economiseste foarte mult in lei, pentru ca dobanda este mai mare la lei, dar cum se dau credite in valuta, ai un anumit mis-match si asta e problema, intr-adevar. Daca vrei sa dai credite in euro, iar economisirile in euro in Romania sunt mici, atunci trebuie sa te adresezi pietei internationale. Si nu le obtii la pretul de piata din Germania, pentru ca trebuie sa platesti un pret in plus. De aici vine si discutia pe OUG 50, unde nu s-a luat in seama principiul respectiv. Cat timp ai acces la piata intenationala nu e o problema. Acum insa, pe timp de criza, cand brusc se intrerupe accesul sau creste foarte mult riscul de tara, atunci ai o problema, ca banca.

- Si atunci, cum vedeti in acest an dobanzile la depozite?

- Important este ca dobanzile in lei sa ramana real pozitive, sa fie mai mari decat inflatia. Dar acum sunt cateva banci, cativa jucatori care au mare nevoie de lichiditate si care ofera foarte mult pentru depozite, iar acest lucru mareste costul si pentru celelalte. Nu este un lucru bun in contextul in care vrei sa stimulezi creditarea si vrei sa ai un credit mai ieftin. In principiu, vreau sa fiu in stare sa ofer cea mai buna dobanda celor care depun bani la mine si cea mai joasa dobanda celor care iau credite de la mine si sa gestionez diferenta. Si asta e si impus de piata. In euro, depinde si ce se intampla cu riscul de tara, sa spunem - daca riscul de tara se duce in jos si dobanzile in euro se duc in sus, poate putem sa micsoram putin dobanzile la depozite in euro. In lei, depinde de inflatie si de politica Bancii Nationale.

- Cele mai multe banci bonifica, la majoritatea instru­mentelor de economisire, dobanzi peste dobanda de politica monetara. Cum va explicati acest lucru?

- Sunt mai multe elemente. Unul este acela ca daca vrei sa mentii o relatie cu un client si o alta banca ii ofera o dobanda mai mare si nu vrei sa-l lasi sa plece, fiindca ai de obicei cu acesta si alte tranzactii, ii oferi o dobanda mai buna. O banca are un anumit mix de instrumente pentru finantare. Poate ca obtine credite de la banca- mama sau foloseste instrumente de tip swap ori are depozite pe termen lung sau alte facilitati. Pe baza acestor elemente se calculeaza un fel de dobanda interna de referinta. Noi, de exemplu, nu avem, probabil, cea mai buna oferta de dobanda din piata la depozite, dar totusi am reusit, anul trecut, sa crestem semnificativ cota noastra de piata. Aceasta inseamna ca sunt si alte lucruri care sunt importante intr-o relatie cu un client, nu doar dobanda. Cu dobanda de referinta de obicei facem legatura cu ceea ce se intampla pe piata monetara. Acolo vorbim de obicei despre o situatie temporara, in care, pentru o perioada scurta, bancile plaseaza depozite pentru o zi, pentru cateva zile, o saptamana, o luna maxim. Si, in multe cazuri, acesta este un punct de referinta pentru depozite.

- De ce bancile autohtone nu folosesc pe scara larga bursa autohtona pentru a-si majora capitalul asa cum o fac bancile austriece? Si prin intermediul obligatiunilor si prin emisiunea de actiuni?

- Bursa este inca mica, cu o capitalizare cam mica. In afara de asta nu e cel mai eficient din punct de vedere al costurilor. Cred ca, recent, o banca mare a anuntat un program de medium term notes. Si noi o sa facem acelasi lucru, dar le vom tranzactiona prin piata din Luxemburg, pentru ca este mult mai eficienta, mai ieftina, mai permisiva; e mult mai transparent sa le listam decat sa le privatizam pe baza unor negocieri bilaterale. Ideea este ca piata de capital trebuie dezvoltata. Listarea intreprinderilor de stat ar fi ideala. Cred ca intr-adevar e esential sa crestem volumul tranzactiilor pe piata de capital. Atunci ar putea sa devina o alternativa. Acum piata este relativ mica, iar la banci vorbim de sume foarte mari, cand este necesara o marire de capital.

- Ati paria un cent pe adoptarea de catre Romania a monedei euro in 2015?

- E greu de spus. Cred ca e destul de ambitios, iar in zona euro situatia este destul de complicata. Si intrebarea nu este daca vrem noi, ci daca…

- Deci n-ati paria.

- Un cent, probabil, da.

* Steven van Groningen este a cincea generatie de bancheri din familia sa.
* Dupa terminarea studiilor de drept ale Universitatii Leyden din Olanda a considerat sistemul bancar un punct bun de plecare in cariera.
* Este un foarte bun cunoscator al pietei bancare din Europa Centrala si de Est, in ultimii 13 ani ocupand pozitii de varf in conducerea subsidiarelor unor banci vest-europene in Romania, Ungaria si Rusia.
* Din iunie 2001 a fost vicepresedinte al Bancii Agricole Raiffeisen, iar din februarie 2002 este presedintele bancii.
* Cele mai mari provocari in cariera le considera a fi criza financiara din Rusia, din 1998-1999, perioada in care conducea operatiunile ABN Amro Rusia, si inceputul proiectului de fuziune Banca Agricola - Raiffeisen Bank, in 2002.

• Tipareste detalii
• Trimite pe mail
• Facebook
• Twitter
• Google
• Vizualizari: 1029

Comentarii

Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:



Tastati codul din imagine (doar cifre)