Bancherul - BANCI / Interviu / Interviu cu Dominic Bruynseels, preşedinte executiv al BCR

Absolvent al Universită-ţii Durham, Dominic Bruynseels şi-a construit cariera timp de 27 de ani în cadrul Barclays Bank. În 1989 a devenit membru al echipei responsabile cu marii clienţi corporativi, în 1999 a fost numit preşedinte executiv al Barclays Africa şi Orientul Mijlociu. Dominic Bruynseels este CEO al BCR din vara anului 2008. Sub conducerea sa, banca şi-a consolidat poziţia de lider, alimentând piaţa cu produse din ce în ce mai inovative şi sofisticate.
În interviul acordat revistei „Săptămâna Financiară”, Bruynseels recomandă oamenilor să folosească banca în mod inteligent: să facă economii pe termen lung, să-şi plătească facturile prin canalele electronice, să investească în funcţie de apetitul lor de risc şi de perspective. Ceea ce contează „cu adevărat”, subliniază Bruynseels, „este ca oamenii să nu folosească salteaua drept bancă şi ca băncile să combată folosirea numerarului”.

La BCR există încă divergenţe între patronat şi sindicate privind majorările salariale şi unele bonusuri. Credeţi că schimbarea atitudinii conducerii BCR faţă de angajaţii săi va fi adoptată şi de alte bănci din sistem? Ne puteţi explica motivul care a determinat această schimbare?
Este firesc oriunde în lume ca sindicatele să reprezinte drepturile angajaţilor şi să negocieze condiţii mai bune pentru forţa de muncă. Obiectivele sindicatului trebuie să ţină cont însă de realităţile economice. Acestea fiind spuse, trebuie să subliniez faptul că forţa de muncă din sectorul bancar s-a bucurat de o situaţie relativ stabilă şi de pachete salariale mai mari decât salariul mediu din alte sectoare ale economiei. Mai mult, performanţele individuale sunt şi vor continua să fie recompensate, indiferent de negocierile purtate pentru contractul colectiv de muncă. De aceea nu aş putea numi poziţia noastră faţă de negocierile cu sindicatele drept o schimbare de atitudine, ci mai degrabă o opinie echilibrată, bazată pe situaţia economică actuală. Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că situaţia economică actuală afectează şi performanţele băncilor. Încă nu am depăşit criza şi este mai bine să rămânem prudenţi. Numai aşa băncile îşi pot reface forţele şi pot susţine revenirea economică.

Ce părere aveţi despre declaraţia guvernatorului BNR privind posibilitatea includerii creditorilor comerciali în acţionariatul clienţilor care înregistrează credite neperformante, chiar şi în situaţii în care aceştia deţin mai puţin de 60% din datoriile restante ale acestor companii?

Credeţi că ar putea duce la îmbunătăţiri ale portofoliului de credite?
Înainte ca un credit să devină neperformant, cea mai bună soluţie pentru client este aceea de a discuta cu banca şi de a identifica împreună soluţii. Interesul nostru e întotdeauna să le oferim sprijin clienţilor atunci când se confruntă cu dificultăţi, să-i ajutăm să îşi reorganizeze creditele (oferindu-le scadenţe mai lungi, acordându-le perioade de graţie în privinţa plăţii ratelor etc). Banca îşi doreşte să fie o instituţie de creditare, nu un administrator de active pentru garanţiile sau capitalul clienţilor.
În plus, structura portofoliilor băncilor este un factor determinant important. E foarte logic să iei în calcul conversia datoriei în capital în cazul companiilor mari, datorită amplorii activităţii lor. În cazul întreprinderilor mici şi mijlocii sau al microîntreprinderilor, cel mai important aspect este reluarea cererii pentru produsele lor. Probabil că băncile ar trebui să se gândească la soluţii care să ajute companiile cu probleme să devină mai competitive. Nu există o reţetă miraculoasă pentru companiile care nu reuşesc să aibă cerere pentru produsele şi serviciile pe care le oferă, nici măcar conversia datoriei în capital. De aceea conversia ar trebui să se producă doar în situaţii excepţionale, să nu devină o regulă.

Cum ar fi afectaţi creditorii comerciali de faptul că deţin participaţii în companii ale căror performanţe scăzute sunt determinate de arierate ale statului către companie?

Impactul asupra băncii diferă de la companie la companie. Nu cred că se poate vorbi la modul general. Din cauza recesiunii, companiile s-au confruntat cu lipsa cererii şi a lichidităţilor. A fost o situaţie critică pentru multe dintre ele care, deşi solvabile, nu dispuneau de lichidităţi. Practic, acesta a fost motivul pentru care am promovat, prin Consiliul Investitorilor Străini, implementarea unui Registru transparent de creanţe asupra bugetului statului în cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Majoritatea băncilor din sistem plătesc dobânzi mai mari decât rata de referinţă a politicii monetare de 6,25% la cea mai mare parte a produselor de economisire. Cum explicaţi această situaţie?

Pe de o parte, avem presiunea exercitată de băncile mai mici, care au o mare nevoie de lichidităţi. Pe de altă parte, jucătorii mai mari vor să îşi consolideze poziţia pentru a putea profita de revenirea preconizată. De asemenea, trebuie să luăm în considerare şi faptul că o parte din creşterea depozitelor înregistrată în 2010 (4% anual) a fost constituită din dobânda capitalizată la depozitele existente. Competiţia dintre bănci pentru a oferi dobânzi cât mai competitive la depozite face parte şi din lupta pentru a atrage clienţi - oferind dobânzi mai mari pentru depozite, băncile speră să vândă şi alte servicii după aceea. Urmează să vedem dacă aceasta este o strategie care funcţionează.

Rata dobânzii de politică monetară a scăzut cu peste 60% în doi ani, dar activitatea de creditare se află în continuare la un nivel scăzut. Care
credeţi că ar fi nivelul ratei de referinţă care ar duce la revigorarea creditării sau cel puţin la revenirea la niveluri normale?

Creditarea depinde în special de gradul de încredere şi de garanţii. Dobânda are şi ea rolul ei, dar, înainte de a se gândi la dobândă, persoanele interesate să achiziţioneze o casă sau companiile se gân-desc dacă îşi vor permite să returneze creditul sau dacă va exista cerere pentru produsele lor. Aceşti factori sunt esenţiali mai ales pentru companiile mici şi mijlocii, care au o contribuţie decisivă la PIB şi la gradul de ocupare a forţei de muncă. Este foarte important să ne gândim la soluţii de înlăturare a acestor obstacole. Una dintre soluţiile la care a recurs BCR este garanţia JEREMIE pentru credite. Am cola-borat cu Fondul European de In-vestiţii care a pus la dispoziţie garanţii de 65 de milioane de euro pentru credite noi destinate IMM-urilor, credite cu o valoare totală de 300 de milioane de euro.

Credeţi că noul Cod al Muncii va avea vreun impact asupra disponibilităţii creditelor oferite de bănci angajaţilor care lucrează pe bază de contracte de muncă pe perioadă determinată?

În opinia noastră, prevederile noului Cod al Muncii încurajează ocuparea forţei de muncă. Orice formă de încadrare în câmpul muncii este mai bună decât să fii şomer, şi cu atât mai mult din perspectiva contractării unui credit bancar.

Având în vedere condiţiile macroeconomice actuale, credeţi că se impune o dezvoltare mai puternică (în sensul creşterii lichidităţilor) a pieţei de produse derivate, în special a instrumentelor pe bază de dobândă (IRS, FRA, OIS)?

Clienţii români au apetit mai mare pentru investiţii cu risc scăzut, iar cererea pentru risc şi produse mai sofisticate evoluează în tandem cu stadiul de dezvoltare a pie-ţei respective şi cu creşterea veniturilor clienţilor. Observăm o preferinţă mai mare pentru produse caracterizate de dobânzi foarte scăzute şi o volatilitate ridicată a cursului. De aceea ne aşteptăm ca cererea de astfel de produse să crească, iar BCR are oferte potrivite.

În ce măsură credeţi că majorarea taxelor poate accelera procesul de executare a garanţiilor imobiliare aferente creditelor?

Nicio bancă nu se va grăbi să-şi crească vânzările pe o piaţă încă slabă. Şi asta fără a lua în considerare efectul impozitelor, costul administrării activelor, cheltuielile de marketing. Trebuie să ne gândim la optimizarea protofoliului pentru a evita clienţii doar aparent solvabili, dar nu îi vom elimina pe cei slabi. Credem că susţinerea clienţilor care au perspective realiste de a reveni pe piaţa funcţională este logică şi oportună.

Având în vedere condiţiile economice actuale, ce importanţă acordaţi dezvoltării cardurilor de credit?

În mod clar, piaţa cardurilor de credit din România este încă subdezvoltată. Însă trebuie să facem o diferenţiere între încurajarea consumului prin folosirea cardului de credit şi promovarea utilizării eficiente a cardurilor de credit. Am lansat recent un program de rate egale pe un card de credit, program pe care îl considerăm benefic pentru consumatorii care vor să îşi optimizeze fluxul de numerar şi pentru comercianţii care vor să preia cererea nerealizată pentru produ-sele pe care le oferă.

Din punctul de vedere al varietăţii şi diversităţii, credeţi că instrumentele oferite de bănci în prezent răspund nevoilor clienţilor?

În România există încă un potenţial foarte mare de dezvoltare a serviciilor şi produselor bancare. Dar această dezvoltare va avea loc treptat. Trebuie să educăm oamenii să folosească banca în mod inteligent: să facă economii pe termen lung, să îşi plătească facturile prin canalele electronice, să investească în funcţie de apetitul lor de risc şi de perspective. Produsele bancare există (de la depozite structurate la asigurări de viaţă, administrare de active şi certificate de investiţii în petrol, aur sau indicele DAX), dar clienţii trebuie să se obişnuiască să le folosească. Ceea ce contează cu adevărat este ca oamenii să nu folosească salteaua drept bancă şi ca băncile să combată folosirea numerarului.

Consideraţi că există vreo şansă ca SIF-urile să iasă din acţionariatul BCR înainte de listarea acesteia la Bursă?

Acest lucru depinde de strategiile lor de investiţii.