Rata dobânzii pe termen lung pentru România a crescut la 2,96% în luna martie 2021, de la 2,65% în luna precedentă, potrivit datelor publicate de Banca Centrală Europeană. Acest indicator critic pentru plățile la datoria externă scăzuse anterior timp de șapte luni consecutiv dar a revenit peste valoarea din decembrie 2020.
Nivelul dobânzilor pe termen lung s-a majorat în aproape toate țările membre UE (cu excepția Croației) urmare a înrăutățirii percepției piețelor internaționale.
Trendul de creștere a fost mai pronunțat la nivelul regiunii din care facem parte decât în cazul statelor din Zona Euro. România a înregistrat cea mai mare majorare în puncte procentuale (+0,31 pp), după Cehia (+0,38 pp).
Pentru referință, menționăm că dobânzile cele mai reduse au fost consemnate de Luxemburg (-0,40%), Germania (-0,36%) și Olanda (-0,33%). De reținut, Letonia a prins locul patru în topul celor mai mici dobânzi și s-a finanțat cu o dobândă anuală negativă, de -0,20%, adică ceva mai bine decât Finlanda (-0,13%) și Austria (-0,09%).
[1]
În acest context, România a păstrat primul loc în topul celor mai scumpe împrumuturi ce pot fi luate de un stat membru al Uniunii deși diferența s-a diminuat față de plutonul țărilor central-europene cu regim valutar de flotare a monedei naționale.
Majorarea costurilor de împrumut ar trebui să ne dea de gândit din perspectiva evoluției datoriei publice, care se îndreaptă spre pragul de 50% din PIB.
Ecartul costurilor de împrumut s-a menținut la circa 10% în raport cu următoarea clasată, Ungaria. Totodată, deși pe o tendință de apropiere, a rămas încă destul de ridicat față de Cehia (+58%) sau față de Polonia (+93%), economia cea mai apropiată ca structură și nivel dezvoltare de cea românească.
Rata dobânzii pe termen lung este calculată ca medie lunară (fără a fi ajustată sezonier) și se referă la randamentul titlurilor guvernamentale tranzacționate pe piața secundară, inclusiv taxele, cu o maturitate reziduală de circa zece ani.
Titlurile urmărite în coșul de tranzacționare trebuie înlocuite periodic pentru a evita schimbarea maturității de referință. Definiția utilizată este în acord cu criteriile de convergență, în concordanță cu art.121 al Tratatului de la Amsterdam.
Criteriul Maastricht pentru adoptarea euro cere un nivel maxim de cel mult două puncte procentuale peste media celor mai performante trei state iar România nu mai îndeplinește în present acest criteriu.