www.bancherul.ro
Publicatie online stiri bancare



ANAF trebuie sa plateasca BCR Leasing dobanzi fiscale de 6,7 milioane lei, pentru obligatii suplimentare de plata a TVA anulate de justitie

Autor: Bancherul.ro
2020-08-04 11:14

Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) trebuie sa plateasca BCR Leasing dobanzi fiscale de 6,7 milioane lei, pentru obligatii suplimentare de plata a TVA impuse firmei de leasing, dar anulate de justitie printr-o decizie definitiva.


BCR Leasing a platit, la finalul lui 2011, obligatii fiscale suplimentare cu titlu de TVA si majorari de intarziere in valoare de 28,7 milioane lei, constatate in urma unei inspectii fiscale a ANAF, insa firma de leasing a contestat in justitie decizia de impunere si a castigat procesul, definitiv.


In consecinta, BCR Leasing a cerut, printr-un alt proces, sa primeasca de la ANAF dobanzi fiscale pentru perioada scursa din momentul in care a platit sumele suplimentare aferente TVA si decizia definitiva a instantei.


Iata deciziile ICCJ si Curtii de Apel Bucuresti:


Numărul dosarului: 872/2/2017Numărul vechi al dosarului: -Data formării dosarului la ÎCCJ: 09.05.2018Data inițială a dosarului: 01.02.2017Materia juridică din care face parte obiectul dosarului: Contencios administrativ şi fiscalSecție: Secţia de Contencios Administrativ şi FiscalObiectul dosarului: pretentiiObiectele secundare ale dosarului: -Stadiul procesual: RecursStadiul procesual combinat: -Părțile din dosar:
SC BCR LEASING IFN SA - Intimat (Reclamant)
Data emiterii ultimei comunicări (faza prealabilă judecăţii): 25.05.2018


AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECŢIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI - Recurent (Pârât)
Ședințe de judecată:
Dată de ședință Ora de începere a ședinței
06.05.2020 9:00
Complet de judecată: Completul nr.10-NCPC
Numărul documentului de soluționare: -
Data documentului de soluționare: 06.05.2020
Tipul documentului de soluționare: Rezolutie
Soluție: Stare de urgenta
Detalii soluţie: Suspendat de plin drept, în baza art.63 alin.(11) din Anexa nr. 1 la Decretul Preşedintelui României nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură.
22.07.2020 9:00
Complet de judecată: Completul nr.10 NCPC
Numărul documentului de soluționare: 3730/2020
Data documentului de soluționare: 22.07.2020
Tipul documentului de soluționare: Hotarâre
Soluție: Respingere recurs - Nefondat
Detalii soluţie: Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr.832 din 26 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iulie 2020.
Căi de atac:
Data declarării Tip Parte declarantă
02.05.2018 Recurs AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECŢIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI


Nr. unic (nr. format vechi) : 872/2/2017
Data inregistrarii 01.02.2017
Data ultimei modificari: 10.05.2018
Sectie: veche - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Materie: Contencios administrativ şi fiscal
Obiect: pretentii
Stadiu procesual: Fond


Părţi
Nume Calitate parte
SC BCR LEASING IFN SA Reclamant
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECŢIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI Pârât


Şedinţe
26.02.2018
Ora estimata: 09:00
Complet: S8 Completul 20 fond
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Respinge ca nefondate excepţiile autorităţii de lucru judecat şi inadmisibilităţii, invocate de pârâtă. Admite cererea de chemare în judecată. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 6.770.299,09 lei, reprezentând dobândă legală pentru perioada 07.11.2011-09.10.2015, aferentă debitului în sumă de 13.169.226 lei. Admite cererea de majorare a onorariului formulată de expertul contabil Alexe-Padina Alexandru şi obligă reclamanta la plata sumei de 640 lei cu titlu de diferenţă onorariu definitiv cuvenit expertului. Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1940 lei (1640 lei onorariu definitiv expert contabil, 300 lei taxă judiciară de timbru). Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se poate depune la Curtea de Apel Bucureşti. Pronunţată astăzi, 26.02.2018, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei
Document: Hotarâre 832/2018 26.02.2018


Motivarea deciziei Curtii de Apel:


832/2018
26-02-2018
Pretentii
Curtea de Apel BUCURESTI


ROMÂNIA


CURTEA DE APEL BUCUREȘTI


SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV Șl FISCAL


Dosar nr.XXXXXXXXXX


ÎNCHEIERE


Ședința publică de la 12 .0 2 .2018


Curtea constituit ă din:


P_________ - C_____ A______ N_____


GREFIER - C____ A________


 


Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta __________________ SA, în contradictoriu cu pârâta ANAF – Direcția Generală de Admin istrare a Marilor Contribuabili , cauza având ca obiect „pretenții".


La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat A______ F____ cu împuternicire avocațială la dosar , lipsind pârâta .


Procedura de citare este legal îndeplinită.


S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că prin Serviciul R egistratură, la data de 18.12 .2017 s-au depus de către pârâtă precizări cu privire la cererea de recuzare a expertului, la data de 23.01.2018 s-a depus raportul de expertiză, iar la data de 09.02.2018 pârâta a depus obiecțiuni la raportul de expertiză.


Curtea procedează la comunicarea către reclamantă a raportului de expertiză și a obiecțiunilor la raportul de expertiză și dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a da posibilitatea reclamantei să ia cunoștință de conținutul acestora.


La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă reclamanta prin același reprezentant, lipsind pârâții.


Curtea acordă cuvântul pe obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de pârâtă.


Reclamanta, prin avocat, arată că în conținutul obiecțiunilor la raportul de expertiză nu există critici pe modul de calcul ci vizează aspecte de interpretare a legii, expertul aplicând calculul procentului aplicabil în perioada 2011-2014, iar pârâta se raportează la procentul din prezent.


Curtea deliberând asupra obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză de către pârâtă, față de conținutul acestora, le califică ca fiind apărări de fond și urmează a le analiza odată cu soluționarea fondului.


Reclamanta, prin avocat, arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.


Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond, pe excepțiile unite cu fondul, precum și pe cererea expertului de majorare a onorariului de expertiză


Reclamanta, prin avocat, solicită respingerea excepțiilor inadmisibilității și a autorității de lucru judecat, nefiind antamat fondul, ca neîntemeiate. Pe fond solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, față de motivele și argumentele expuse pe larg în conținutul cererii de chemare în judecată, în raport de probatoriul administrat în cauză, urmând a se valida suma solicitată conform raportului de expertiză efectuat în cauză, fiind de acord cu majorarea onorariului de expertiză, cererea expertului fiind justificată. Invocă decizia ÎCCJ, RIL nr.14/2015 și jurisprudența CE. Solicită obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces, conform dovezilor atașate la dosar.


Curtea în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare.


C U R T E A,


Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 coroborat cu art.394 alin.2 C.pr.civ.,


D I S P U N E


Amână pronunțarea la data de 26 . 02 .201 8 .


Pronunțată în ședință publică, azi, 12 .0 2 .2018.


 


P_________ GREFIER


C_____ A______ N_____ C____ APACHITEI


ROMÂNIA


CURTEA DE APEL BUCUREȘTI


SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV Șl FISCAL


Dosar nr.XXXXXXXXXX


SENTINȚA CIVILĂ NR.


Ședința publică de la 26 .0 2 .2018


Curtea constituit ă din:


P_________ - C_____ A______ N_____


GREFIER - C____ A________


Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta __________________ SA, în contradictoriu cu pârâta ANAF – Direcția Generală de Admin istrare a Marilor Contribuabili , cauza având ca obiect „pretenții".


Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 12.02 .201 8 , fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 26 . 02 .201 8 .


 


C U R T E A,


 


Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:


1.Obiectul cererii de chemare în judecată


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01 .0 2 .201 7 , reclamanta __________________ SA a solicitat obligarea pârâtei ANAF – Direcția Generală de A___________ a Marilor Contribuabili la plata dobânzii legale in materie fiscala in cuantum de 6.770,299.09 lei pentru perioada 07. 11. 2 xxxxxxxxxxxxxx 15 .


În motivare, reclamanta a învederat în esență că a formulat o cerere in temeiul OG 1899/2004 solicitând organului fiscal competent sa dispună plata acestei dobânzi fiscale , sens în care a trimis adresa nr. 2589/03.10.2016 recepționată de către parata i n 05.10.2016 , la care nu a primit nici un răspuns in termenul de 45 de zile , ce s-ar fi împlinit î n data de 19.11.2016 .


Î n fapt, prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare de plata a TVA nr. F-MC emisa in 30.08.2011 in baza raportului de inspecție fiscala nr. F-MC 147 din 30.08.2011, Agenția Naționala de A___________ Fiscala a stabilit in sarcina reclamantei :


- obligații fiscale suplimentare cu titlu de TVA in suma de 19.266.551 RON


- majorări de întârziere de 9.502.774,00 lei


Total 28.769.325.00 lei, sume pe care le-a achitat efectiv in data de 07.11.2011 prin doua ordine de plata conform extrasului de cont atașat.


S ocietatea reclamantă a contestat in temeiul art. 205 din Codul de procedura Fiscala decizia de impunere in ca uza, considerând acest act nelegal, însă organul emitent a respins in esența contestația formulata prin Decizia nr. 453/23.11.2011 (fiind admisa doar intr-o foarte mica parte cu privire la suma de 13.505 lei, in ceea ce privește majorările de intarizere), fiind realizata la momentul respectiv o compensare _______________,00 lei si 13.505 lei, ramanand o diferența de restituit de 9.489.269.00 lei.


In aceste condiții, s -a adresat instanței de judecata fiind constituit dosarul nr. XXXXXXXXXXX pe rolul Curții de Apel București, care in ședința din 22.09.2014 a admis acțiunea si a anulat Decizia de impunere F-MC emisa in 30.08.2011 si raportul de inspecție fiscala in ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare de plata in suma de 28.755.820 lei, instanța de judecata apreciind ca actul de impunere este nelegal, suma fiind prelevată in mod neîntemeiat.


F___ de soluția pronunțata in fond de către Curtea de Apel Bucuresit, ANAF a formulat recurs care a fost respins de înalta Curte de Casație si Justiție in data de 02.10.2015 fiind astfel anulata irevocabil deciz i a de impunere, context in care există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește nelegalitatea prelevării sumei de 28.755.820 lei cu titlu de TVA + accesorii.


Î n ceea ce privește suma de 1 3.960.967 l ei societatea reclamantă a realizat o compensare , fiind recuperata de la organul fiscal in perioada 2011- 2014, valoare care nu face obiectul disputei dintre cele doua parti.


Preciz e a ză ca tot ca urmare a controlului efectuat in cursul anului 2015, organele de control au mai stabilit in sarcina societății o obligație suplimentara de plata a TVA pentru suma de 522.093,00 lei după cum este detaliat la pagina 13 din raportul fiscal .


Prin urmare, din suma de 19.48.060 lei achitata inițial in 07.11.2011 s-a realizat o recuperare parțiala si treptata pentru suma de 14.483.060 lei (13.960.967 lei + 522.093,00) lei , râmând o suma excedentara cu titlu de TVA in deținerea ANAF de 4.783.491 lei .


Dar pentru suma de 522.093 l ei organul fiscal a mai stabilit cu titlu de accesorii si următoarele sume : 613.413 lei – dobanda , 490.1 21 lei - majorări de intarziere, t otal 1.103.534 lei, după cum se observa din pagina 15 din același raport - aspect necontestat de societatea reclamantă .


Prin urmare, din suma de 9.489.269 lei achit ata de B__ L______ cu titlu de penalitati si majorări de întârziere si pe care trebuia s a o restituie ANAF, după compensa rea sum ei de 1.103.534 lei raman e o diferența de restituit (penalitati) din partea ANAF de 8.385.735 lei.


În consecință, reclamanta solicită dobândă doar pentru suma totală rămasă de restituit de către pârâtă de 13.169.226 lei, compusă din 4.783.491 lei TVA și 8.385.735 lei penalități, pentru perioada cuprinsă între ziua plății (07.11.2011) și ziua finalizării controlului fiscal (09.10.20 15).


T emeiul juridic al pretinderii acestor daune interese se regăsește in norma de procedura fiscala - art. 182 alin 2 din Codul de Procedura fiscala, dar si in legislația comunitara , iar cuantumul dobânzii pretinse se determin ă prin raportare la procentul de dobânda in vigoare in perioada cuprinsa de la data plații pana la data stingerii obligației, mai exact a interveniri compensării in cazul reclamantei , in lumina principiului curgerii de drept a daunelor moratorii, edictat de art. 1.535 alin. (1) din C odul civil .


P entru perioada 07.11.xxxxxxxxxxxxxxx15 avem doua procente de dobanda stabilite de procedura fiscala , respectiv 0,04 % pe fiecare zi de întârz i ere - in vigoare la data de 07.11.2011 conform art 120 alin 7 din Codul de procedura fiscala și 0.03 % pe fiecare zi de întârziere aplicabil începând cu 01.03.2014 , fiind modificat art. 120 alin. 7 prin art. III pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 .


2. Poziția procesuală a pârâte i


Prin întâmpinare (f. 104 ), pârâta Direcția Generală de A___________ a Marilor Contribuabili a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.


În apărare, s-a arătat, în esență, că există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.


Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate. Sub aspectul elementelor autorității de lucru judecat, rezultă că pentru existența ei este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză.


Identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, cauza vizează fundamentul raportului juridic dedus judecății, în timp ce obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat.


Î n acest sens, pe rolul Curții de Apel București s-a aflat dosarul nr. XXXXXXXXXXX, având ca reclamantă __________________ SA, pârâtă Direcția Generală de A___________ a Marilor Contribuabili și ca obiect: „Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie f______ în cuantum de 6,770,299.09 lei pentru perioada 07.11.2011-9.10.2015” , soluționat prin Sentința civilă nr. 2795/29.11.2016 pronunțată de C___ ea de Apel București, în sensul admiterii excepți ei inadmisibilității acțiunii.


În prezentul dosar au calitatea de părți __________________ SA, în calitate de reclamantă, Direcția Generală de A___________ a Marilor Contribu abili, în calitate de pârâtă, iar obiect ul este : „Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie f______ în cuantum de 6,770, 299.09 lei pentru perioada 07.1 1.2011-9.10.2015 ”, astfel că în prezenta cauză există autoritate de lucru judecat provizorie.


În ceea ce privește neîndeplinirea procedurii administrative de restituire la cerere și de r ambursare a sumelor de la buget, deși r ec l amanta a depus o cerere de restituire a sumelor solicitate în plus, în conformitate cu prevederile Cap. I alin 2 din Ordinului 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, această cerere este complexă fiind necesare formularea unor puncte de vedere din partea direcțiilor de specialitate.


Sub aspe ctul cuantumului dobânzii, înveder e a ză ca potrivit cap. 2 pct. 3 din Anexa nr. 1 la OMFP nr.1899/2004, dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fo st aprobată a fi restituită, or în speța de față nu a fost emisă până la momentul prezentei un răspuns la cererea de restituire formulată de reclamantă, motivat de complexitatea speței.


De asemenea, potrivit prevederilor art. 168 Legea 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, coroborate cu cele ale O.M.F.P. nr. 1899/2004, est e reglementata o procedura sp eciala de acordare a dobânzilor și numai organul fiscal competent poate calcula dobânzile în mod corect și legal și doar în baza documentației complete depusă de contribuabil la organul fiscal .


Pe fondul cauzei , după redarea situației de fapt, pârât a a învederat că cererea de restituire a prezentelor sume vizează aspecte complexe, iar pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare pent ru luarea deciziei, motiv pentru care solicit ă instanței de ju decata respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B__ L______ I__ S.A.


3. Aspecte procesuale


Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu 300 de lei, conform dovezii aflate la fila 3 .


Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, fiind depuse de reclamantă raportul de inspecție fiscala nr. FMC 147/30.08.2011 , decizia de impunere FMC 323/30.08.2011 , OP nr. 3098/07.11.2011 pentru suma de 19.266.551 lei , OP nr. 3099/07.11.2011 pentru suma de 9.502.774 lei , Sentința ci vila nr. 2439/22.09.2014 , Decizia civila nr. 2992/02.10.2015 , Raportul de inspecție fiscala nr. F-MC 289/09.10.2015 , Decizia de impunere F-MC 2263/09.10.2015 , cerere nr. 2589/03.10.2016 + confirmare de primire , plângere contestație prealabila dosar nr. 303 3/28.11.2016 .


Pentru partea reclamantă, a fost încuviințată și proba cu expertiză în specialitatea contabilitate-fiscalitate, cu obiectivele stabilite prin încheierea din 22 .05.201 7 (f. 129), raportul de expertiză fiind atașat la dosar (f. 159 ) .


Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, iar reclamantului și proba cu expertiza specialitatea contabilitate-fiscalitate.


Având în vedere complexitatea expertizei și munca depusă de expert, conform devizului depus la dosar (f. 172 ), va admite cererea de majorare a onorariului formulată de dl. expert A____-P_____ A________ și va dispune majorarea onorariului până la totalul de 1640 de lei. Va pune în vedere reclamant e i __________________ SA să facă dovada achitării onorariului pentru expert, în completare, în cuantum de 640 de lei.


4. Asupra excepției autorității de lucru judecat


Potrivit art. 430 alin.1 C.proc.civ. Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.


Prin s entința civilă nr. 2795/29.11.2016 pronunțată de C___ ea de Apel București în dosarul nr. XXXXXXXXXXX , chi ar dacă a avut același obiect și aceleași părți cu prezenta cauză, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii față de împrejurarea că reclamanta nu a sesizat în prealabil organul fiscal cu o cerere de acordare a dobânzilor . O atare soluție nu poate avea autoritate de lucru judecat în prezenta cauză atât timp cât împrejurările de fapt s-au schimbat, iar reclamanta a urmat procedura administrativă, astfel cum reiese din cerere a nr. 2589/03.10.2016 (fila 88 din dosar).


Prin urmare este nefondată excepția autorității de lucru judecat.


5. Asupra excepției inadmisibilității


Curtea constată că în susținerea acestei excepții pârâta nu a negat formularea unei cereri de restituire de către reclamantă, potrivit procedurii instituite de OMFP nr.1899/2004 , însă își invocă propria culpă în ceea ce privește nesoluționarea cererii de acordare a dobânzilor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal , invocând pretinse aspecte complexe ale cauzei (neindicate în concret), deși cererea de restituire a fost transmisă pârâtei în data de 05.10.2016, deci în urmă cu peste 2 ani.


Această soluție se încadrează în categoria nesoluționării în termen legal a unei cereri, care în baza art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 este asimilat ă actelor administrative unilaterale.


În cauză, autoritatea publică nu a soluționat până în prezent cererea reclamantei de acordare a dobânzilor , astfel că actul respectiv are caracter de act administrativ asimilat, situație în care nu mai este necesară plângerea prealabilă.


Procedura prealabilă reglementată de art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004 privește formularea recursului grațios sau ierarhic, care are ca scop revocarea în tot sau în parte a actului administrativ, iar în cazul nesoluționării cererii o nouă procedură este inutilă și contrară scopului pentru care a fost legiferată.


De altfel, potrivit art.7 alin.(5) teza finală din Legea nr.554/2004, în cazurile prevăzute la art.2 alin.2, plângerea prealabilă nu este obligatorie .


Cu privire la dreptul organului fiscal de a calcula dobânzile pentru sumele nerambursate în termen, se constată că în principiu dreptul aparține acestui organ.


Dar, în cazul în care organul fiscal refuză acordarea dobânzilor, instanța investită cu soluționarea acțiunii este competentă să analizeze legalitatea refuzului și dacă constată că acesta este nelegal, atunci se procedează la cuantificarea sumei de restituit, controlul de legalitate instituit prin Legea nr.554/2004 fiind un control de plină jurisdicție, care implică atât anularea actului vătămător, recunoașterea dreptului pretins, cât și repararea pagubei.


Ca urmare, instanța nu se substituie organului fiscal, ci exercită prerogativele conferite de lege, respectiv controlul de legalitate al actului și repararea prejudiciului provocat prin emiterea unui act administrativ nelegal sau prin ne soluționa rea unei cerer i în termenul legal .


În consecință, și această excepție este nefondată.


6. Starea de fapt


Prin OP nr. 3098/07.11.2011 reclamanta a achitat suma de 19.266.551 lei , reprezentând TVA rezultat din raportul de inspecție f______ încheiat la data de 30.08.2011, iar prin OP nr. 3099/07.11.2011 a achitat suma de 9.502.774 lei , reprezentând majorări de întârziere corespunzătoare aceluiași RIF.


Prin sentința civilă nr. 2439/22.09.2014 pronunțată de C___ ea de Apel București în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 2992/2.10.2015 a ICCJ, s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. F-MC 323/30.08.2011 și a raportului de inspecție f______ nr. F-MC 147/30.08.2011 în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 28.755.820 lei, reprezentând 19.266.551 lei TVA și 9.489.269 lei dobânzi și penalități de întârziere aferente.


În urma inspecției fiscale desfășurate în perioada 16.06.xxxxxxxxxxxxx15 pârâta a constatat în sarcina reclamantei obligații fiscale de plată în sumă de 14.483.060 lei reprezentând TVA, 613.413 lei dobânzi/majorări de întârziere și penalități în cuantum de 490.121 lei, corespunzătoare acestei sume, fiind emis raportul de inspecție f______ din data de 9.10.2015, necontestat de către reclamantă.


Astfel, la data emiterii ultimului raport de inspecție f______ (9.10.2015) a operat compensarea pentru suma de 15.586.594 lei, pârâta având de restituit suma de 13.169.226 lei, rămasă din debitul total de 28.755.820 lei rezultat conform raportului de inspecție f______ nr. F-MC 147/30.08.2011, anulat definitiv de instanța de judecată.


Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie f______ aferentă creanței de 13.169.226 lei, nerestituită de pârâtă, de la data plății (7.11.2011) și până la data ultimei inspecții fiscale (9.10.2015).


7. Asupra fondului cererii


Potrivit dispozițiilor art. 124 din O.G. nr. 92/2003, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.


Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate (art. 70 din O.G. nr. 92/2003).


Instanța va înlătura apărările pârâtei referitoare la existența unor aspecte complexe în privința cererii de față, acestea nefiind dovedite ori indicate în concret. De altfel, pârâta nu a negat situația de fapt expusă mai sus, recunoscând că la data de 26.10.2015 reclamanta figura cu sume achitate în plus în valoare totală de 28.755.820 lei, recunoscând astfel că nu a procedat la restituirea sumelor încasate necuvenit la data de 7.11.2011.


Instanța reține incidența în cauză a principiului rezultat din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Steaua Română C- 431/12, hotărârea din 24 octombrie 2013):


„Articolul 183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că se opune ca o persoană impozabilă care a solicitat rambursarea excedentului de taxă pe valoarea adăugată achitată în amonte din taxa pe valoarea adăugată pe care o datorează să nu poată obține din partea administrației fiscale a unui stat membru dobânzi de întârziere aferente rambursării efectuate tardiv de această administrație pentru o perioadă în care erau în vigoare acte administrative care excludeau rambursarea și care au fost anulate ulterior printr-o decizie judecătorească”.


Pentru stabilirea efectelor pe care normele naționale privind suspendarea sau prelungirea inspecției fiscale le produc asupra întinderii dreptului contribuabilului la dobânzi, se impune însă ca aceste prevederi să fie interpretate și aplicate într-un sens care să concorde jurisprudenței în materie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, din care se degajă principiului potrivit căruia, deși statele membre dispun de o anumită libertate în stabilirea condițiilor de rambursare a excedentului de TVA, aceste condiții nu pot aduce atingere principiului neutralității fiscale, făcând ca persoana impozabilă să suporte, în tot sau în parte, sarcina acestei taxe.


Astfel, prin hotărârea preliminară pronunțată la data de 12 mai 2011, în cauza C – 107/10 Enel Maritsa Iztok 3 AD, CJUE a stabilit că, în lumina principiului neutralității fiscale, articolul 183 din Directiva 2006/112, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei reportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care acesta a apărut. În schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 de zile nu încalcă această prevedere.


În motivarea hotărârii, CJUE a reținut, printre altele, că, potrivit jurisprudenței Curții, calculul dobânzilor datorate de Trezoreria statului care nu ia în considerare ca punct de plecare ziua în care excedentul de TVA trebuia în mod normal să fie restituit conform Directivei privind TVA-ul este, în principiu, contrar articolului 183 din această directivă (a se vedea în acest sens hotărârea Molenheide și alții, pct. 63 și 64). Fiecare stat membru are obligația să adopte toate măsurile cu caracter legislativ și administrativ corespunzătoare pentru a asigura colectarea în integralitate a TVA-ului datorat pe teritoriul său, iar în această privință, statele membre sunt obligate să verifice declarațiile persoanelor impozabile, conturile acestora și celelalte documente pertinente, precum și să calculeze și să colecteze taxele datorate (hotărârea din 29 iulie 2010, Profaktor Kulesza, Frankowski, Jozwiak, Ortowski, C-188/09). Termenul de rambursare a excedentului de TVA poate fi, în principiu, prelungit în vederea efectuării unui control fiscal, fără ca o astfel de prelungire să trebuiască să fie considerată nerezonabilă, în măsura în care această prelungire nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea controlului (a se vedea prin analogie hotărârea Sosnowska). Cu toate acestea, dacă persoana impozabilă nu poate dispune temporar de sume echivalente cu excedentul de TVA, aceasta suportă un dezavantaj economic care poate fi compensat prin plata dobânzilor, garantându-se astfel respectarea principiului neutralității fiscale (pct. 51 – 53).


În hotărârea preliminară pronunțată în cauza Steaua Română, citată anterior, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a făcut ample referiri la hotărârea Enel Maritsa Iztok 3 și a subliniat că, din punctul de vedere al persoanei impozabile, motivul pentru care rambursarea excedentului de TVA a intervenit cu întârziere este lipsit de importanță (pct. 25), atunci când rambursarea excedentului de TVA intervine după trecerea unui termen rezonabil, principiul neutralității sistemului fiscal al TVA impunând ca pierderile financiare astfel generate persoanei impozabile prin indisponibilizarea sumelor de bani în cauză să fie compensate prin plata unor dobânzi de întârziere (pct. 23).


Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor art. 79 alin. 2 și art. 124 C.pr.fisc., ale Ordinului MFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal și, respectiv, ale Ordinului MEF nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, s-ar încălca prevederile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, trebuie să asigure aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României.


Revine fiecărui stat sarcina de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor sale pozitive (a se vedea, în acest sens, cauzele CEDO C____ c. României sau Ruianu c. României). Esențială este însă împrejurarea că, din situația de fapt reținută, nu a rezultat o culpă a reclamantei care să fi determinat întârzierea soluționării deconturilor TVA.


Neacordarea dobânzilor de la data încasării lor în mod nelegal de pârâtă ar fi de natură să afecteze neutralitatea taxei, impunând reclamantei să suporte o parte din sarcina f______, ca urmare a nerecunoașterii drepturilor sale de către organele fiscale.


În temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța, soluționând acțiunea, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ contestat, ori să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, iar conform alin. (3), instanța poate acorda despăgubiri pentru daunele materiale sau morale, dacă reclamantul le-a solicitat.


Reclamanta a solicitat acordarea dobânzilor prin cererea nr. 2589/03.10.2016, iar pârâta nu a răspuns solicitării, astfel că, în aplicarea acestor dispoziții legale, instanța va admite cerere a și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 6.770.299,09 lei, reprezentând dobânzi datorate pentru restituirea cu întârziere a TVA de rambursat, cuantum confirmat prin expertiza judici ară administrată în cauză (f. 19 4 și u rm) în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, reținând că partea pârâtă nu a formulat obiecțiuni cu privire la modul concret de calcul.


Curtea va avea în vedere, potrivit principiului disponibilității, dobânda solicitată prin cererea introductivă, reclamanta înțelegând să solicite plata dobânzii datorate pentru creanța în sumă de 13.169.226 lei.


În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța constată că pârâta a căzut în pretenții, motiv pentru care se va face aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. 1 raportat la art. 451 alin. 1 C.pr.civ. și va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată c ătre reclamantă, în valoare de 1940 lei , reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul definitiv cuvenit expertului judiciar.


PENTRU ACESTE MOTIVE


ÎN NUMELE LEGII


HOTĂRĂȘTE


 


Respinge ca nefondate excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității, invocate de pârâtă.


Admite cererea formulată de reclamant a __________________ SA, cu sediul în București, Piața A___ I____ nr.8, _____________, în contradictoriu cu pârâta ANAF – Direcția Generală de A___________ a Marilor Contribuabili , cu sediul în București, ___________________________.10, sect.3


Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 6.770.299,09 lei, reprezentând dobândă legală pentru perioada 07.11.xxxxxxxxxxxxx15, aferentă debitului în sumă de 13.169.226 lei.


Admite cererea de majorare a onorariului formulată de expertul contabil A____-P_____ A________ și obligă reclamanta la plata sumei de 640 lei cu titlu de diferență onorariu definitiv cuvenit expertului.


Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1940 lei (1640 lei onorariu definitiv expert contabil, 300 lei taxă judiciară de timbru).


Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se poate depune la Curtea de Apel București.


Pronunțată astăzi, 2 6 .02.2018, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.


Warning: mysql_free_result() expects parameter 1 to be resource, null given in /home2/bancherul/public_html/print.php on line 104