www.bancherul.ro
Publicatie online stiri bancare



Acordarea premiului Constantin Brâncoveanu în domeniul economic domnului prof.univ.dr. Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României, pentru volumele Capitalul din România postcomunistă

Autor: Bancherul.ro
2019-10-04 19:58

În seara zilei de 1 octombrie 2019, la Ateneul Român, s-a desfășurat ceremonia de decernare a premiilor Constantin Brâncoveanu oferite de către Fundația Alexandrion.


În onoarea valorilor culturii române, membrii juriului, condus de către academicianul Răzvan Theodorescu, reunit pentru acordarea premiilor Constantin Brâncoveanu, au hotărât, cu unanimitate de voturi, decernarea premiului Constantin Brâncoveanu, în domeniul economic, domnului prof.univ.dr. Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul Băncii Naționale a României, pentru analizele excepționale din volumele “Capitalul din România postcomunistă”.


Laudatio a fost prezentat de către domnul prof.univ.dr. Andrei Marga


Nu este cultură modernă fără analize economice. În peisajul ultimului an a apărut o carte care ridică foarte sus ștacheta profesionalismului în materie de economie și care merită din plin omagiul nostru.


Este vorba de lucrarea lui Florin Georgescu Capitalul în România postcomunistă (Editura Academiei Române, București, 2018, 3 volume, 1018 pagini) cea mai temeinic elaborată și mai importantă carte de economie a tranziției din România. Nici o altă scriere nu a dispus de o asemenea bază factuală, de cultură teoretică atât de extinsă, de conceptualizare riguroasă, de simț istoric și integritate. Este o carte care dă seama de un fragment al istoriei din România, dar poate fi socotită oricând, nu doar prin temă, ci și prin performanțe, ca o contribuție de anvergură transnațională în economia timpului nostru.


În Capitalul în România postcomunistă examinarea capitalului fix, a capitalului bancar, a capitalului străin, a dependențelor dintre microeconomie și macroeconomie, a importanței creditării, a fiscalității și a disciplinei de plăți sunt de departe peste ceea ce s-a scris la noi în materie. Acestea sunt analizate pe fondul marilor fenomene din epoca tranziției – privatizarea, opțiunea dereglementării, globalizarea, fondurile europene – și privite în perspectiva relației dintre modernizare și dezvoltare. În fiecare, Florin Georgescu observă că s-a examinat prea puțin ceea ce a ieșit din 1989 și din cele aproape trei decenii care au urmat și dă, înainte de orice, o analiză exactă și cuprinzătoare, în termeni riguros economici, a rezultatelor. Este prima tentativă de acest fel, foarte probabil nu doar în România.


Notoriu ca ministru care stăpânea în detalii domeniul său de responsabilitate, Florin Georgescu a întrunit merite înainte de a fi desemnat în funcții publice. De numele său se leagă analize de situații financiare ale întreprinderilor deja în anii ’80, pe care le-a continuat ulterior. Așa cum atestă cartea sa, astăzi, Florin Georgescu este un economist echipat complet pentru a formula soluții viabile la nivel național.


Autorul Capitalului în România postcomunistă dă o analiză a evoluției economiei pe trei decenii. După ce Thomas Piketty (Le Capital au XXIe-siecle, 2013) a arătat cât de mari sunt virtuțile istoriei bine folosite, Florin Georgescu, la rândul său, consideră abordarea istorică a fi relevantă pentru economie. El este convins că nu se poate evalua echitabil o situație fără a o plasa în istorie și consideră că seriile istorice lungi – în cazul său câteva decenii dinainte și de după 1989 – sunt cele mai lămuritoare. În acest fel, el dă tabloul cel mai verosimil al economiei actuale a României și încurajează investigația calificată, istorică, economică și de orice altă natură.


Cartea Capitalul în România postcomunistă este cea mai profundă lucrare asupra tranziției românești. Ea ar trebui citită de oricine vorbește despre România ultimilor treizeci de ani – ziarist, economist, sociolog, filosof, politician. Cu ea s-ar cuveni să fie relansată dezbaterea calificată din România asupra alternativelor de evoluție, căci cartea Capitalul în România postcomunistă dispune de toate ingredientele factuale, conceptuale, de originalitate, necesare.


Alocuțiunea susținută de către domnul prof.univ.dr. Florin Georgescu cu ocazia primirii premiului


În primul rând, doresc să mulțumesc pentru premiul acordat Fundației Alexandrion, distinșilor membri ai juriului științific al premiilor Constantin Brâncoveanu, condus de către domnul Academician Răzvan Theodorescu, precum și domnului profesor Andrei Marga, pentru susținerea acordată lucrării și pentru generoasa prezentare a acesteia.


Vă mărturisesc că mă simt deosebit de onorat pentru distincția acordată. În această intervenție doresc să subliniez trei idei, cuprinse în carte, pe care le apreciez ca fiind importante.


Prima referire aș vrea să o fac cu privire la tema lucrării, respectiv Capitalul în România postcomunistă.


Subliniem că procesul realizării capitalismului după prăbușirea socialismului este unic în istorie.


La rândul său, conceptul de capital, prin conținut, prezintă o încărcătură complexă de natură politică, economică, socială și culturală, reflectând noile relații dintre operatorii care acționează în economia de piață.


Referindu-se la capital, Benjamin Constant, avocat și membru al Adunării Naționale a Franței afirma în 1819 că “democrația actuală, spre deosebire de cea antică, bazată pe sclavie și războaie perpetue, se fundamentează pe capital”; deci, altfel spus, nu poate exista o democrație autentică fără capital.


A doua idee pe care doresc să o reliefez constă în faptul că volumul, calitatea, originea și comportamentul capitalului condiționează soliditatea democrației și eficiența funcționarii economiei de piață în orice țară.


În România, ca și în alte state fost comuniste, cu intensități diferite însă, capitalul a fost construit, în mod accelerat, în numai un sfert de secol, sub acțiunea factorilor subiectivi și, precumpănitor, prin redistribuirea proprietății de stat, care a presupus muncă și economisire anterioare anului 1990.


Aceasta spre deosebire de capitalul clasic, care s-a format în timp îndelungat, de câteva sute de ani, printr-un proces natural de creștere organică, pe baza acumulării, de la o perioadă la alta, având ca fundament munca și economisirea.


Dacă în anul 1989 statul era unic proprietar în economie, în anul 2018 statul mai deținea 12% din capital, iar sectorul privat 88%, din care 47% aparține investitorilor străini, iar 41% celor autohtoni.


Din analiza efectuată am constatat că volumul, structura pe ramuri și comportamentul capitalului în economia românească prezintă multe rezerve de îmbunătățire. Aceasta deoarece construirea capitalului, în principal prin redistribuirea proprietății de stat, s-a realizat ca efect al asimetriei dintre libertate și răspundere, promovate în legislația românească după 1990.


Referindu-se la acest tandem de valori, George Bernard Shaw menționa, la începutul secolului XX, că „libertatea înseamnă răspundere, iar de aceea, majoritatea oamenilor se tem de ea”.


În acest sens, trebuie precizat că utilizarea capitalului în economia de piață presupune, pe lângă oportunitatea obținerii profitului, ca manifestare a libertății în general, a celei privind inițiativa economică, în special, și asumarea riscului pierderii parțiale sau totale a capitalului ca expresie a răspunderii. Dacă nu se asigură un echilibru just între libertate și răspundere, rezultă un sistem politico-economic artificial, caracterizat printr-o combinație anormală între liberalismul politic, respectiv libertăți individuale neîngrădite, și un tip de comunism adaptat parțial cerințelor economiei de piață, caracterizat prin socializarea răspunderilor, ceea ce parțial se întâlnește și în România de azi. Deci, în fapt, este vorba de privatizarea libertății și socializarea răspunderii, asimetrie care erodează fundamentele democrației și ale țesutului economiei de piață.


A treia idee pe care vreau să o subliniez se referă la corecțiile necesar a fi aplicate, raportat la situația economiei românești din prezent.


Practic, pe lângă recapitalizarea marii majorități a firmelor din economia reală, cu sume substanțiale, pentru a se atinge nivelurile stabilite de lege, se impune și reformarea sectorului finanțelor publice, care este foarte tensionat și funcționează pe baze profund inechitabile.


După 30 de ani de la abolirea societății comuniste egalitariste este necesară evidențierea distribuției veniturilor și avuției individuale, realizate în noua societate capitalistă, pentru a se putea stabili, conform principiilor în materie, sarcina fiscală în raport cu puterea contributivă a fiecărui cetățean. Se asigură astfel, echilibrul necesar între cuantumul impozitelor și taxelor plătite la buget, pe de o parte și setul de bunuri și servicii publice (educație, sănătate, cultură, infrastructură etc.) de care beneficiază membrii societății, pe de altă parte, mecanisme care, în prezent, nu funcționează în România spre deosebire de țările dezvoltate și chiar raportat la unele țări din regiune, foste comuniste.


În încheiere, doresc să subliniez că, în opinia mea, în aceste momente se impune ca decidenții, la toate nivelurile, să dea dovadă de înțelepciune și să se aplice așa cum susținea, cu deplin temei, academicianul Ioan-Aurel Pop cugetarea latină: “est modus in rebus”, respectiv “există o măsură în toate”, adică nu poți face orice vrei, ci numai ce se cuvine în raport cu normele legale și morale ale societății, cu binele individual și cel public.


Pe fondul adoptării reformelor menționate se obține creșterea încrederii între cetățeni și a acestora în instituțiile statului, precum și realizarea reconcilierii naționale, deziderat subliniat, într-o recentă lucrare, de profesorul Andrei Marga, ca fundamente ale bunăstării durabile a populației și păcii sociale.


Vă mulțumesc pentru atenție!


Sursa: BNR.ro