Decizia definitiva a Curtii de Apel Bucuresti in procesul initiat de Autoritatea pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) impotriva First Bank, fosta Piraeus Bank, prin care banca a fost condamnata sa modifice toate contractele care includ clauzele abuzive constatate de instanta de judecata.
2557/2018
18-12-2018
Nulitate act juridic
Curtea de Apel BUCURESTI
D ocument finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2018:046.xxxxxx
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2557/A
Ședința publică de la 18.12.2018
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A__ M____ G___
JUDECĂTOR: M______ C____
JUDECĂTOR: A__ M____ L____ Z______
GREFIER: L_____ F_________ C_______
Pe rol se află pronunțarea în complet de divergență asupra cererii de apel formulate de apelanții-reclamanți S_____ R_____ și S_____ N___, împotriva sentinței civile nr.905/27.03.2018 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă F____ B___ SA , având ca obiect – nulitate act juridic.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.12.2018, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2018, hotărând următoarele:
C U R T E A,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă la data de 21.08.2017 sub nr.XXXXXXXXXXXX reclamații S_____ R_____ și S_____ N___ au chemat în judecată pârâta PIRAEUS B___ ROMÂNIA SA solicitând ca prin hotărâre ce se va pronunța să se dispună constatarea caracterului abuziv și anularea clauzei contractuale privind dobânda revizuibila, clauză prevăzută la Secțiunea 5 -„DOBÂNDA", pct.5.1, sintagma:"dobânda se poate modifica în funcție de .... și a marjei, conform deciziei băncii" precum și sintagma: "banca poate modifica dobânda în consecință, în orice moment, conform deciziei sale" din contractul de credit nr.nr.l001EQ-xxxxx din 01.09.2008 modificată prin notificarea din data de 13.02.2009 și prin actul adițional din data de 01.04.2015; obligarea pârâtei la recalcularea nivelului dobânzii percepute în raport de clauza contractuală prevăzută în art.1.2, din contractul de credit nr.l00EQ137356 din data de 01.09.2008, începând cu 3.02.2009 și până la data încheierii raporturilor contractuale dintre parți, după următoarea formulă de calcul: indicele de referință LIBOR la 3 luni plus Marja de 2,25 puncte procentuale pe an pentru perioada 01.09.xxxxxxxxxxxxx15; indicele de referință LIBOR Ia 3 luni plus Marja de 2,60 puncte procentuale pe an pentru perioada 01.04.2015-finalul raporturilor contractuale; obligarea pârâtei la plata sumelor încasate cu titlu de diferență de dobândă nedatorată, suma perceputa peste marja de 2,25 stabilita potrivit contractului de credit și respectiv, peste marja de 2.60 stabilită potrivit actului adițional din data de 01.04.2015 de la data încasării acestora și până în prezent, în echivalent lei, în funcție de cursul oficial L__-CHF stabilit de B.N.R. la data plații efective, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, dobândă ce urmează să fie calculată de la data perceperii de către pârâtă și până la data achitării efective a acesteia; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței privind plata onorariul de avocat.
I.Hotărârea primei instanțe:
Prin sentința civilă nr.905 din 27.03.2018, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, Tribunalul București Secția a VI a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată și a obligat reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 1639,17 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții au încheiat la data de 01.09.2008 contractul de credit nr.1001 EQ-xxxxx, prin care pârâta a stabilit o rată de dobândă variabilă, calculată după formula de calcul marja de 2,25 puncte procentuale pe an plus LIBOR la 3 luni. La data încheierii contractului de credit, reclamanta STORICA R_____ avea calitatea de salariat al pârâtei și, prin prisma acestei calități, reclamanta a beneficiat de condiții preferențiale, motiv pentru care s-a stabilit o marja de referința a dobânzii de 2,25 puncte procentuale.
Totodată, s-a reținut că la data de 13.02.2009, reclamanta primește notificarea înregistrată sub nr.1831 prin intermediul căreia este informată că începând cu data de 01.02.2009 marja creditului se modifică, urmând să se aplice valoarea de 3,60 puncte procentuale.
S-a evidențiat că, potrivit dispozițiilor art. 1.2 din contractul de credit, limita creditului acordat este de 120.000 CHF; tip dobândă variabilă; indicele de referință LIBOR la 3 luni și Marjă de 2,25 puncte procentuale pe an și Dobânda 4,995 puncte procentuale pe an; durata creditului 20 de ani; număr de rate lunare egale — 240. S-a constatat că reclamanții au contractat acest credit pentru refinanțarea altor două credite acordate anterior de B___ POST SA și TIRIAC B___.
La data de 01.04.2015 părțile au negociat și semnat Actul adițional nr. 1 la Contractul de credit nr. xxxxxxxxx/01.09.2008. În urma negocierii părțile au agreat ca dobânda aplicabilă creditului să fie formată din marja variabilă (LIBOR la 3 luni) și marja fixă în cuantum de 2,60%.
Instanța de fond a avut în vedere reclamanții au solicitat acordarea creditului pentru refinanțarea unor credite de nevoi personale cu garanție reală (art. 2.1 din contract, privind destinația creditului), motiv pentru care a considerat că este rezonabil a reține că reclamanții au făcut o analiză comparativă, prealabilă și atentă, între creditul obținut anterior și ofertele de credit similare existente pe piața financiară, aceștia ajungând la concluzia refinanțării la Piraeus B___ SA.
A constatat instanța că prevederile contractuale prevăd că dobânda este una variabilă, iar indicele de referință este indicat ca fiind Libor la 3 luni. S-a observat că marja băncii, ca și componentă a dobânzii, este influențată de indicele de referință LIBOR, și este revizuibilă atunci când indicele variază cu minim 0,25 puncte procentuale (în plus/minus) față de valoarea inițială a acestuia. La data de 01.02.2009, banca a modificat marja fixă a dobânzii de la 2,25 puncte procentuale la 3,6 %, în contextul internațional.
Instanța a evidențiat că, potrivit prevederilor contractuale, agreate și semnate de doamna S_____ R_____ cu respectarea prevederilor legale în vigoare, Banca a modificat dobânda ca urmare a fluctuației indicelui de referința LIBOR CHF (informație publică) cu minim 0,25 puncte procentuale, așa cum este menționat in Contractul de credit nr. xxxxxxxxx/01.09.2008. În aceste condiții, instanța a apreciat că reclamanții au fost informați cu privire la clauzele contractuale și aveau posibilitatea să facă propuneri de modificare/înlocuire a unor clauze contractuale pe care le considerau dezavantajoase. Reținând datele particulare ale speței, tribunalul a considerat că banca nu a majorat dobânda aplicabilă creditului în mod arbitrar, ci în mod legitim în funcție de un indicator care nu ține de influența acesteia, ci de evoluția pieței financiare, respectiv LIBOR la 3 luni. S-a subliniat că ulterior părțile au și încheiat un act adițional ce a adus modificări clare sub aspectul formulei dobânzii și care și-au produs efectele, în condiții preferențiale, față de ceilalți clienți ai băncii, și care fac proba derulării negocierilor între părți și a situației speciale de care a beneficiat reclamanta. A concluzionat instanța că, prin prisma calității reclamantei, care este un consumator avizat, reclamanții au avut în clar reprezentarea tipului de credit pe care îl accesează si condițiile acestuia.
În ceea ce privește condițiile actului adițional nr. 1/01.04.2015 , s-a arătat că din cuprinsul acestui act adițional rezultă în clar faptul că modificarea dobânzii aplicabile creditului este condiționată de realizarea condiției ca împrumutata să nu mai fie pe viitor angajata băncii. Or, așa cum rezultă din datele dosarului, în prezent, reclamanta nu mai are calitatea de angajat al pârâtei, sens în care este cert că în cauză a operat condiția agreată explicit la art. 2 din cuprinsul Actului adițional nr. 1/01.04.2015 la Contractul de credit nr. xxxxxxxxx/01.09.2008. s-a concluzionat în sensul că nu se poate vorbi în aceste condiții de vreun dezechilibru și nici de reaua-credință a băncii.
Referitor la petitele formulate de reclamanți în subsidiar, privind aplicarea unor formule de dobândă anume indicate de aceștia, tribunalul constată de asemenea că, pe de o parte, astfel de petite nu pot fi primite. S-a argumentat că astfel de solicitări nu pot fi primite întrucât instanța de judecată nu poate cenzura voința părților sub aspectul caracterului variabil al dobânzii, precum și a modalității concrete de calcul a dobânzii, ci poate doar constata caracterului abuziv al unei clauze, cu consecința înlăturării acesteia din contract, urmând ca părțile, prin același acord de voință exprimat la încheierea contractului să negociere în continuare condițiile de derulare a contractului. În nici un caz însă instanța de judecată nu se poate substitui voinței părților.
S-a făcut referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care în interpretarea dispozițiilor Directivei 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, a pronunțat și Hotărârea din 14.06.2012, în cauz a C-618/10 Banco Espanol de Credito SA împotriva Joaquin Calderon Camino , statuând că „articolul 6 alin. 1 din Directivă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru care permite instanței naționale, atunci când constată nulitatea unei clauze abuzive cuprinse într-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze”.
S-a arătat că impunerea de către instanță a unei formule de calcul a dobânzii către una dintre părțile contractante ar reprezenta o ingerință a instanței în contractul părților, prin luarea în considerare exclusiv a punctului de vedere al consumatorului cu privire la modalitatea în care ar trebui să varieze dobânda. Acesta cu atât mai mult cu cât, astfel cum am menționat și mai sus, părțile au inserat deja prin actul adițional ulterior modalitatea de calcul a dobânzii.
II.Apelul declarat:
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții S_____ R_____ și S_____ N___, prin care au solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii principale.
În motivarea cererii s-a arătat, în legătură cu clauza contractuală privind dobânda revizuibilă, că pârâta a modificat dobânda doar în favoarea sa. Consideră apelanta că modalitatea de exprimare folosită de bancă face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea profesionistului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă este necesară și proporțională scopului urmărit. Apelanții fac trimitere la punctul 1 lit.j din anexa la Directivă, coroborat cu punctul 2 lit.b și d. Consideră apelanții că semnarea actului adițional nu echivalează cu negocierea clauzelor contractuale, sub aspectul dobânzii. Se subliniază că din conținutul actului adițional nr.1 nu se poate identifica în mod transparent motivul întemeiat care să justifice în mod echitabil și fără echivoc creșterea marjei la valoarea de 3,6% puncte procen tuale.
Sunt citate concluziile avocatului general din cauza INVINTEL, evidențiindu-se că prezintă o importanță esențială în acest scop dacă, pe de o parte, în contract se indică în mod transparent metoda în conformitate cu care variază costurile aferente serviciului care trebuie furnizat și motivele acestei variații, astfel încât consumatorul să poată să prevadă pe baza unor criterii clare și inteligibile eventualele modificări ale acestor costuri, și pe de altă parte dacă acești consumatori dispun de dreptul de a pune capăt contractului în cazul în care aceste costuri ar fi efectiv modificate.
În cadrul celui de al doilea motiv de apel se afirmă că dovada calității de consumator este de necontestat și pe deplin dovedită prin conținutul contractului de credit încheiat de debitor în nume personal și în calitate de persoană fizică.
Se invocă Decizia CJUE C-110/14.
În drept au fost invocate dispozițiile art.468 din Codul de procedură civilă.
III.Apărările formulate în cauză:
La data de 12.09.2018 a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata pârâtă PIRAEUS B___ ROMANIA SA, prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că instanța în mod corect a apreciat că banca nu a impus contractul de credit celor doi consumatori, ci a acționat cu bună credință față de aceștia. S-a subliniat că reclamanții au solicitat acordarea creditului pentru refinanțarea altor credite de nevoi personale cu garanție, așa încât reclamanții nu pot susține că nu au făcut o analiză prealabilă, ei având posibilitatea reală de a influența clauzele ce au făcut obiectul analizei. S-a evidențiat împrejurarea potrivit cu care calitatea reclamantei de angajat al băncii este de natură a atesta că aceasta a cunoscut și înț eles, în concret, modalitatea de percepere a dobânzii.
A argumentat intimata pârâtă că reclamanta a avut calitatea de angajat al băncii de la care a contractat, în funcția de supervizor operațiuni bancare, atribuțiile din fișa postului și calificarea cerută pentru un astfel de post atestând că aceasta avea cunoștințele juridice și economice necesare înțelegerii clauzei referitoare la dobândă. Intimata pârâtă a enumerat atribuțiile cuprinse în fișa postului, arătând că reclamanta deținea atât datele financiare cât și informațiile juridice necesare evaluării în concret a tipului de contract, fiind cert că a cunoscut în amănunt implicațiile financiare prezente și potențiale la momentul contractării creditului.
Se afirmă că în condițiile în care reclamanta a cunoscut în detaliu mecanismul de compunere al dobânzii și nu a reclamat nimic cu privire la acesta, ba mai mult a negociat condiții preferențiale cu privire la marja fixă ca element de compunere a dobânzii, dovedește că atât ea cât și soțul său și-au exprimat consimțământul în deplină cunoștință de cauză.
S-a subliniat că în mod corect a apreciat instanța de fond că în raport de mențiunile concrete ale clauzei, banca nu a majorat abuziv marja de dobândă, ci în funcție de un indicator variabil public, respecti v Libor la 3 luni.
Se arată că sunt corecte aspectele reținute de către instanță în legătură cu negocierea actului adițional și cu faptul că banca a acționat cu bună credință în relația cu consumatorii reclamanți.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, se arată că niciunul dintre considerentele instanței de fond nu converge către reținerea lipsei calității de consumator a reclamantei. Intimata afirmă că nu sunt aplicabile litigiului argumentele CJUE prezentate în cuprinsul hotărârii pronunțate în cauza C_____, întrucât Curtea nu a analizat nivelul mediu de informare în raport de calitatea specială a persoanei consumatorului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.471 alin.5 din Codul de procedură civilă.
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
IV.Măsuri procesuale:
Prin încheierea din data de 13 noiembrie 2018 Curtea a constat că intimata pârâtă solicită valorificarea în apel a înscrisurilor administrate în faza de fond a litigiului, precum și faptul că apelanții reclamanți nu au învederat instanței de control judiciar care sunt înscrisurile noi pe care le solicită a fi administrate în apel.
S-a constatat că intimata pârâtă PIRAEUS B___ ROMÂNIA SA și-a schimbat denumirea în F____ B___ SA.
La data de 27.11.2018 completul de apel a constatat că se află în divergență referitor la motivele de apel ce privesc modul în care prima instanță a dezlegat cererea reclamanților privind solicitarea de constatare a caracterului abuziv și anularea clauzei contractuale prevăzute la Secțiunea 5DOBÂNDA, pct.5.1, sintagma dobânda se poate modifica în funcție de…și a marjei, conform deciziei băncii, precum și sintagma banca poate modifica dobânda în consecință, în orice moment, conform deciziei sale, cuprinse în contractul de credit nr.xxxxxxxxx/01.09.2008 .
Dezbaterile au fost reluate în complet de divergență în ședința publică din data de 11.12.2018.
V.Soluția instanței de apel:
Verificând, în limitele cererii de apel, situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în condițiile art.479 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt care a generat litigiul părților, instanța tribunalului a reținut în mod corect că apelanții reclamanți S_____ R_____ și S_____ N___ au încheiat la data de 01.09.2008 contractul de credit nr.1001 EQ-xxxxx, prin care pârâta a stabilit o rată de dobândă variabilă, calculată după formula de calcul marja de 2,25 puncte procentuale pe an plus LIBOR la 3 luni. La data încheierii contractului de credit, reclamanta STORICA R_____ avea calitatea de salariat al pârâtei și, prin prisma acestei calități, reclamanta a beneficiat de condiții preferențiale, motiv pentru care s-a stabilit o marja de referința a dobânzii de 2,25 puncte procentuale. La data de 13.02.2009 reclamanta a primit notificarea înregistrată sub nr.1831 prin intermediul căreia a fost informată că începând cu data de 01.02.2009 marja creditului se modifică, urmând să se aplice valoarea de 3,60 puncte procentuale.
Potrivit dispozițiilor art. 1.2 din contractul de credit, limita creditului acordat a fost de 120.000 CHF; tip dobândă variabilă; indicele de referință LIBOR la 3 luni și Marjă de 2,25 puncte procentuale pe an; dobânda 4,995 puncte procentuale pe an; durata creditului 20 de ani; număr de rate lunare egale — 240. S-a constatat că reclamanții au contractat acest credit pentru refinanțarea altor două credite acordate anterior de B___ POST SA și TIRIAC B___. Suplimentar, se constată de către Curte că doar o parte a creditului a avut ca destinație refinanțarea unor credite (xxxxx RON, respectiv xxxxx RON), restul până la valoarea de 120.000 CHF fiind destinat utilizării pentru nevoile personale ale împrumutaților (art.3.1 contract de credit, fila 13 dosar fond).
La data de 01.04.2015 părțile au negociat și semnat Actul adițional nr. 1 la Contractul de credit nr. xxxxxxxxx/01.09.2008. În urma negocierii părțile au agreat ca dobânda aplicabilă creditului să fie formată din marja variabilă (LIBOR la 3 luni) și marja fixă în cuantum de 2,60%.
În verificarea temeiniciei criticilor formulate de către apelanții reclamanți, Curtea înțeles să grupeze cele două motive de apel și să verifice, punctual, clauzele al căror caracter abuziv a fost reclamat de către apelanți, sens în care reține următoarele:
Cu opinie majoritară:
În legătură cu clauza cuprinsă în art.5.1, din contractul inițial al părților, care reglementează modul de variere a dobânzii, Curtea constată că prin aceasta s-a stipulat că Dobânda la CREDITUL acordat este stabilită ca un procent anual și este, la data încheierii CONTRACTULUI, cea menționată la Art.1.2. În cazul tipului de dobândă variabilă, aceasta se revizuiește la fiecare 3 luni în funcție de noua valoare a indicelui de referință și marja băncii, prima modificare având loc la 3 luni de la data tragerii. Dobânda este stabilită în funcție de indicele de referință la care se adaugă marja variabilă a băncii, care la data încheierii contractului este cea menționată la Art.1.2. Dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei băncii. În cazul în care indicele de referință variază cu minim 0,25 puncte procentuale (în plus/minus) față de valoarea inițială a acestora/la cea mai recentă modificare, după caz, Banca poate modifica Dobânda în consecință, în orice moment, conform deciziei sale. Noul procent de dobândă se aplică asupra soldului existent al CREDITULUI la data modificării acesteia.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 193/2000, instanța reține că, potrivit art. 1 alin. 3 din acest act normativ , în varianta în vigoare la data încheierii contractului, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Art. 4 din același act normativ prevede următoarele: (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile gen erale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Din aceste dispoziții legale reies condițiile ce se cer a fi întrunite pentru a constata caracterul abuziv al unei clauze: lipsa negocierii; crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar exigențelor bunei-credințe.
În legătură nemijlocită cu modul în care prima instanță a evaluat incidența acestui text legal cu referire la clauza anterior enunțată, Curtea notează că instanța de fond a justificat soluția de respingere a cererii prin raportare la elementele specifice cauzei, constând în aceea că reclamanții au calitatea de consumatori avizați, au fost informați cu privire la clauzele contractuale, aveau posibilitatea să facă propuneri de modificare ori înlocuire a unor clauze pe care le considerau dezavantajoase. Suplimentar, s-a avut în vedere situația specială de care a beneficiat reclamanta S_____ R_____, dar și faptul că banca nu a procedat la majorarea dobânzii în mod arbitrar, ci în funcție de un indicator care nu ține de influența acestuia.
În opinia Curții, premisele valorificate de către instanța de fond nu sunt de natură a determina concluzia potrivit cu care, în cauză, în legătură cu această clauză, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art.4 din Legea nr.193/2000.
În primul rând, contrar celor afirmate de către intimata pârâtă, deși judecătorul nu afirmă în mod punctual că între cele două părți ale contractului încheiat la 1.09.2008 a existat o negociere, din cuprinsul paragrafului 10 pag.10 a sentinței se lasă să se înțeleagă că cei doi reclamanți s-au aflat în situația de a negocia, având posibilitatea să facă propuneri de modificare ori înlocuire a unor clauze pe care le considerau dezavantajoase .
În opinia instanței de apel, a tunci când legiuitorul a reglementat condiția ca o clauză contractuală să nu fi fost negociată direct cu consumatorul a avut în vedere dezideratul protecției consumatorului în fața unor contracte preformulate, cu privire la care acesta nu a avut posibilitatea de a le determina conținutul. Simpla semnare și acceptare a clauzelor contractuale, chiar fără afectarea liberei voințe, nu echivalează cu negocierea contractului. Prin ipoteză, problema clauzelor abuzive se pune doar cu privire la contracte încheiate, respectiv semnate și acceptate de către consumator. Negocierea presupune existența unor discuții între părți și posibilitatea efectivă a acestora, inclusiv a consumatorului, de a determina conținutul contractului. Or, în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada negocierii clauzei contractuale contestate, sarcina probei revenind pârâtei, conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000. Pentru a aprecia un contract ca fiind negociat, este necesară existența unor negocieri efective, iar nu doar posibilitatea teoretică în acest sens, astfel cum reiese din art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000, care face vorbire expresă de „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul”, iar nu de o clauză care nu ar fi putut fi negociată cu consumatorul. Prin urmare, pentru a considera negociată o clauză contractuală nu este suficientă inexistența unei contraoferte din partea consumatorului, ci este necesară dovedirea unei negocieri efective între părțile contractante. Desigur, nu poate fi imputată băncii pasivitatea consumatorului, acesta fiin d și motivul pentru care simpla lipsă a negocierii nu este suficientă pentru declararea unor clauze contractuale ca abuzive. Într-o astfel de situație, băncii nu i se impun obligații excesive, precum determinarea consumatorului să negocieze contractul, ci obligații concrete, respectiv inserarea unor clauze cu bună-credință, care să nu determine un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Cu alte cuvinte, dacă nu este imputabilă băncii lipsa de inițiativă a consumatorului în negocierea clauzelor contractuale, banca este totuși ținută a răspunde în ipoteza în care, profitând de această situație, inserează în contracte clauze care determină un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar exigențelor bunei-credințe.
Nu în ultimul rând, lipsa negocierii poate coexista cu deplina informare a consumatorului, aceste două situații neexcluzându-se reciproc. Prin urmare, chiar dacă apelanții reclamanți au avut cunoștință de clauzele contractuale, asumându-și-le, ele rămân în continuare preformulate, atât timp cât nu s-a făcut dovada negocierii lor individuale. Chiar și faptul că o parte din credit a fost folosită în scopul refinanțării altor credite, deși conferă apelanților reclamanți calitatea de consumatori care nu accesau un contract de credit pentru prima dată, nu este de natură a atrage concluzia că această clauză a fost negociată sub aspectul modului de variere a dobânzii.
D____ urmare, în cauză nu se poate reține caracterul negociat al acestei clauze.
În același context, instanța de apel, în opinie majoritară, arată că, în relațiile cu consumatorii, profesioniștii au posibilitatea de a utiliza clauze preformulate, însă acestea trebuie să aibă un conținut clar și inteligibil și să nu creeze, contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Așadar, lipsa negocierii unei clauze nu este în sine abuzivă, ci reprezintă doar o condiție pentru constatarea caracterului abuziv. Pe de altă parte, instanța apreciază îndeplinite și celelalte condiții impuse de lege. Astfel, prin clauzele contractuale contestate, banca are dreptul să modifice unilateral dobânda, nu doar în funcție de un indice obiectiv (LIBOR), ci și de un criteriu nedeterminat, marja sa, potrivit propriei decizii. În contract nu este stipulat un criteriu verificabil în funcție de care poate varia marja băncii, existând doar mențiunea că banca va acționa conform deciziei sale ( dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei sale ). Instanța reține că, în mod evident, banca are dreptul de a stipula în contracte o dobândă variabilă, însă, în cadrul acestui demers, trebuie să respecte dispozițiile imperative din materia drepturilor consumatorului. Or, stipularea unei dobânzi variabile, fără indicarea unui criteriu obiectiv și verificabil, (în cazul de față elemente obiective față de care marja băncii variază) nu îndeplinește exigențele dispozițiilor legale din această materie, față de prevederile exprese ale art. 4 din Legea nr. 193/2000. Împrejurarea că, în varianta în vigoare la data încheierii contractului, lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 prevedea că sunt considerate abuzive clauzele contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica, în mod unilateral, clauzele contractuale, fără a avea un motiv specificat în contract și acceptat de consumator prin semnarea acestuia, nu este de natură a înlătura incidența celor mai sus expuse, având în vedere faptul că, pe de o parte, lista cuprinsă la Anexa Legii nr. 193/2000 este doar exemplificativă, iar pe de altă parte, chiar lit. a prevede necesitatea unui motiv specificat în contract. Or, aceasta presupune o detaliere suficientă, astfel încât consumatorul să cunoască încă de la momentul încheierii contractului condițiile concrete care se constituie într-un astfel de motiv care, pentru a nu crea un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, contrar exigențelor bunei-credințe, trebuie să fie verificabil atât pentru consumator, cât și pentru instanța de judecată. Or, se remarcă lipsa menționării oricăror criterii în funcție de care poate varia marja băncii.
Notează Curtea că, dealtfel, chiar Curtea de Justiție a Uniunii Europene a menționat în cauza C-26/13 A____ Kasler H_______ Rabai vs OTP Jelzalogbank Zrt că, pentru ca o clauză să fie considerată inteligibilă, este necesar ca în contract să se expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului, astfel încât consumatorul să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește. Deși modificarea dobânzii poate fi justificată, această modificare trebuie să respecte exigențele legislației din materia drepturilor consumatorilor, respectiv să se realizeze în funcție de criterii clare, transparente, verificabile. În caz contrar, li s-ar permite băncilor să abuzeze de acest drept, situație în care nici consumatorii și nici instanțele nu ar fi în măsură să aprecieze caracterul justificat al modificărilor operate. Faptul că pârâta a comunicat reclamanților modificarea marjei sale nu este de natură a înlătura viciile clauzei contractuale menționate, având în vedere lipsa de transparență a acesteia. Stipularea unor clauze clare, inteligibile, este o obligație distinctă de cea privind comunicarea noii dobânzi, astfel încât îndeplinirea acesteia din urmă nu semnifică, automat, și îndeplinirea celeilalte.
Dezechilibrul semnificativ rezultă din faptul că banca are dreptul discreționar, necondiționat de elemente obiective, de a modifica în mod unilateral cuantumul dobânzii ceea ce, în mod evident, încalcă exigențele bunei-credințe. Instanța de apel dezvoltă aceste considerente strict cu privire la varierea marjei, ca act de voință cu caracter unilateral, variere care poate opera, față de modul în care clauza a fost formulată, chiar independent de varierea indicelui Libor.
În ceea ce privește argumentele aduse de către intimata pârâtă F____ B___ SA și valorificate, în parte, de către instanța de fond, cu referire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.4 prin prisma faptului că reclamanta S_____ R_____ avea calitatea de angajat al băncii, în funcția de supervizor operațiuni bancare, aceasta cunoscând și înțelegând, în concret, modalitatea de percepere a dobânzii, raportat la atribuțiile cuprinse în fișa postului, Curtea arată că aceste caracteristici particulare ale cauzei nu pot determina concluzia că, prin raportare la funcția deținută, apelanta reclamantă ar fi putut anticipa, în concret, evoluția ulterioară a marjei Băncii, componentă a dobânzii percepute.
Chiar acceptând că apelanta reclamantă a beneficiat inițial de o marjă care se situa, valoric, sub nivelul celei stipulate în contractele încheiate cu persoane care nu erau angajați ai băncii, activitatea sa în cadrul unității bancare nu poate susține ideea că reclamanta ar fi putut avea reprezentarea consecințelor economice care rezultă din aceasta, nefiind descris un mecanism clar și inteligibil de modificare a marjei și, implicit, a dobânzii. În acest sens Curtea arată că jurisprudența CJUE (cauza B_____) a evidențiat că verificarea instanței naționale trebuie să se facă prin raportare la modelul consumatorului mediu, și nu în funcție de însușirile consumatorului concret din cauza respectivă ( revine instanței de trimitere sarcina de a stabili dacă un consumator mediu, și anume un consumator normal informat și suficient de atent și de avizat, poate evalua, pornind de la modalitățile de calcul al dobânzilor anuale care îi sunt comunicate, consecințele economice ale aplicării lor pentru calculul scadențelor pe care acest consumator le va datora în cele din urmă și, prin urmare, costul total al împrumutului ). Totodată, instanța de apel are în vedere că atribuțiile cuprinse în fișa postului nu erau de natură a conferi reclamantei împrumutate o previziune rezonabilă în legătură cu deciziile ce urmau a fi luate de către Bancă, în următorii 20 de ani, cu referire la cuantumul marjei și nici nu puteau influența în nici un mod evoluția ulterioară a marjei. Din această perspectivă, calitatea de angajat, supervizor operațiuni bancare, chiar dacă implica cunoașterea în amănunt a produselor oferite de bancă, nu oferea nici un fel de protecție reclamantei întrucât aceasta nu avea cum să identifice la momentul contractării întinderea costurilor creditului; pe de altă parte, intimata pârâtă și-a asigurat, prin clauza în analiză, dreptul de a opera modificări ale dobânzii potrivit propriei sale voințe.
Concluzionând, instanța reține că în lipsa menționării în contract a unui mecanism clar în funcție de care poate varia dobânda, prin varierea marjei inițiale convenite inițial la 2,25, clauza stipulată la art.5.1, în partea privind caracterul variabil al marjei, respectiv sintagma „conform deciziei băncii”, este abuzivă, motiv pentru care, în privința acestui capăt de cerere se impunea admiterea acțiunii. În consecință, Curtea constată că sub acest aspect apelul reclamanților este fondat, motiv pentru care va admite apelul, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și a constatării caracterului abuziv și nulității absolute ale clauzei cuprinse în art.5.1 din contractul de credit nr.xxxxxxxxx/01.09.2008, partea privind caracterul variabil al marjei, respectiv sintagma conform deciziei băncii .
Având în vedere constatarea nulității clauzei contractuale amintite, Curtea apreciază că se justifică obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate în temeiul ei. Aceasta întrucât efectul nulității absolute este unul retroactiv, astfel încât pârâta nu mai are niciun temei să rețină sumele încasate în plus prin perceperea nejustificată a unei dobânzi suplimentare. Pe de altă parte, această măsură se justifică și din prisma atingerii scopului legislației consumatorului, care este acela de a asigura repararea prejudiciului suferit de consumator, respectiv prevenirea inserării în continuare de către profesionist a clauzelor abuzive în contracte. În consecință, Curtea va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de diferență de dobândă nedatorată în perioada 01.02.xxxxxxxxxxxxx15, ca urmare a deciziei băncii de majorare a marjei inițiale de 2,25, sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data perceperii sumelor respective și până la data achitării efective a diferenței.
În ceea ce privește solicitarea apelanților reclamanți de admitere a cererii și cu referire la clauza contractuală cuprinsă în contract, astfel cum a fost modificată prin actul adițional din data de 01.04.2015, Curtea, cu unanimitate , constată că nu poate fi primită.
Astfel, Curtea observă că actul adițional încheiat la data de 1.04.2015 cuprinde doar patru articole, dintre care doar două au natura de a modifica clauze anterioare. Prin acest act părțile au convenit, explicit, cu privire la un singur element al convenției de credit, și anume rata dobânzii, agreând ca rata să fie formată din indice de referință LIBOR la 3 luni și Marja fixă de 2,60%. Efectele clauzei sunt, în mod evident, în beneficul consumatorului, căruia i s-a stipulat o marjă cu caracter fix, iar nu variabil, cu o valoare diminuată față de cea care era aplicată la acel moment (3,60%). Totodată, părțile au stipulat că marja fixă de 2,60% se aplică doar pe durata raporturilor de muncă ale Deținătorului cu banca sau societăți înrudite, iar de la data încetării acestor raporturi marja aplicabilă este 5,00%.
Or, în condițiile în care modificarea purta asupra unui singur element, și a valorificat, punctual, calitatea de salariat a împrumutatului S_____ R_____, în opinia Curții actul nu are natura unui contract preformulat și se raportează la elemente particulare privind pe împrumutatul din prezentul litigiu. D____ urmare, în acord cu cele reținute de către prima instanță, Curtea concluzionează că actul adițional a făcut obiectul negocierii.
Totodată, contrar argumentelor aduse pe calea apelului, Curtea reține că modalitatea de exprimare a clauzelor este clară, neechivocă, oferă toate reperele necesare individualizării costurilor ce vor fi suportate de către împrumutat și a fost însușită explicit de către împrumutați. Faptul că marja fixă convenită are o valoare diferită, după cum împrumutatul se află sau nu în raporturi de muncă cu banca, nu este de natură a determina concluzia că respectiva clauză are caracter abuziv. Acesta reprezintă o chestiune strâns legată de raporturile angajat-angajator, este un beneficiu decurgând din această relație, consumatorul având toate elementele necesare preconizării efectelor derulării convenției.
În consecință, în ceea ce privește această solicitare a apelanților, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de prevederile art.4 din Legea nr.193/2000, astfel încât sub acest aspect nu se impune schimbarea soluției pronunțate de către prima instanță.
Pentru toate motivele expuse Curtea, cu majoritate, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă va admite apelul formulat de apelanții-reclamanți, va schimba în parte sentința atacată în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată, va constata constata caracterul abuziv și nulitatea absolută ale clauzei cuprinse în art.5.1 din contractul de credit nr.xxxxxxxxx/01.09.2008, partea privind caracterul variabil al marjei, respectiv sintagma conform deciziei băncii . Va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de diferență de dobândă nedatorată în perioada 01.02.xxxxxxxxxxxxx15, ca urmare a deciziei băncii de majorare a marjei inițiale de 2,25, sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data perceperii sumelor respective și până la data achitării efective a diferenței.
În condițiile art.451 și art.453 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că cererea reclamanților este întemeiată doar în parte, fiind primite și valorificate o parte din apărările pârâtei. În aceste condiții, ambele părți se află în culpă procesuală; întrucât reclamanții, cu ocazia dezbaterilor pe fond, au arătat că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, instanța va da eficiență doar cererii pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, al căror cuantum va fi diminuat la 1000 lei, în raport de culpa procesuală parțială a reclamanților.
În unanimitate , Curtea constată că se impun a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți S_____ R_____ (CNP xxxxxxxxxxxxx) și S_____ N___, (CNP xxxxxxxxxxxxx), ambii cu domiciliul în B____, Car. D________ 2, ____________, ________________ și domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat P____ E____ L__________ în B____, ______________________.A1, _________________________________ civile nr.905/27.03.2018 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă F____ B___ SA , înregistrată în registrul comerțului sub nr.JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, cu sediul în București, sector 1, _________________________.29-31 și cu sediul ales la IK Rokas & Partners - C_____________, R___ și I______ SPARL în București, _________________, ______________ 1.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată.
Constată caracterul abuziv și nulitatea absolută ale clauzei cuprinse în art.5.1 din contractul de credit nr.xxxxxxxxx/01.09.2008, partea privind caracterul variabil al marjei, respectiv sintagma conform deciziei băncii .
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de diferență de dobândă nedatorată în perioada 01.02.xxxxxxxxxxxxx15, ca urmare a deciziei băncii de majorare a marjei inițiale de 2,25, sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data perceperii sumelor respective și până la data achitării efective a diferenței.
Admite în parte cererea pârâtei de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat și obligă reclamanții să plătească pârâtei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu unanimitate:
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu opinia separată a d-nei judecător M______ C____ în sensul că:
Respinge apelul ca nefondat.
Cu drept de recurs în 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel București Secția a VI a Civilă, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 decembrie 2018.
Președinte, Judecător, Judecător,
A__ M____ G___ M______ C____ A__ M____ L____ Z______
Grefier,
L_____ F_________ C_______
Red.AMG/5 ex/5 martie 2019
Jud. fond D_____ M______
Tribunalul București Secția a VI a Civilă
Dosar nr.XXXXXXXXXXXX
Opinie separată
Contrar opiniei majoritare, apreciez că în prezenta cauză se impunea respingerea apelului formulat de reclamanți ca nefondat , pentru următoarele considerente:
Prioritar, se impune a fi subliniat că opinia separată are în vedere doar soluția pronunțată în apel cu privire la cererea de constatare a caracterul abuziv și constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute de art.5.1 din contractul încheiat de părți, partea privind caracterul variabil al marjei și cererile accesorii acesteia, cu privire la celelalte cereri invocate în apel soluția fiind adoptată în unanimitate.
Conform opiniei majoritare, clauza prevăzută de art.5.1 din contractul încheiat de părți, partea privind caracterul variabil al marjei, are caracter abuziv, fiind lovită de nulitate absolută, astfel încât se impune obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumelor încasate cu titlu de diferență de dobândă nedatorată în perioada 01.02.xxxxxxxxxxxxx15, ca urmare a deciziei băncii de majorare a marjei inițiale de 2,25, sume la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data perceperii sumelor respective și până la data achitării efective a diferenței, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente.
Apreciez că nu poate fi reținut caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art.5.1 din contract, astfel încât cererea apelanților reclamanți de constatare a caracterului abuziv și a nulității absolute a acestei clauze, precum și cererile accesorii acesteia se impuneau a fi respinse.
În motivarea cererii de constatare a caracterului abuziv al acestei clauze reclamanții au invocat faptul că expresia „decizia băncii” nu este definită în contract, nefiind o valoare cunoscută și transparentă, întrucât ține de confidențialitatea datelor băncii pârâte și, pe cale de consecință, nu le poate fi opozabilă consumatorilor. Apelanții reclamanți au invocat prevederile art.1 lit.a din anexa la Legea nr.193/2000, lege ce asigură transpunerea Directivei 93/13/CEE.
Dispoziția legală invocată avea, la data încheierii contractului, următorul cuprins:
„Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condițiile în care comerciantul are obligația de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul”.
În prezenta cauză părțile au prevăzut în contract dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei băncii.
Este adevărat că, în concret, în cuprinsul clauzei contestate nu este prevăzut exact mecanismul în funcție de care poate evolua dobânda, în partea ei variabilă, ceea ce ar putea pune probleme legate de caracterul clar și inteligibil al clauzei în cazul unui consumator mediu, dar în prezenta cauză consumatorul putea prevedea consecințele economice ale contractului semnat, în condițiile în care acesta avea la data încheierii contractului calitatea de angajat al intimatei pârâte, având funcția de „banking operations supervisor”. Conform fișei postului, apelanta reclamantă avea printre cunoștințele și competențele specifice: cunoștințe în domeniul economic/financiar, cunoștințe de legislație generală și specifică ariei sale de activitate, cunoașterea în detaliu a reglementărilor interne ale băncii.
Apelanta avea posibilitatea, și chiar obligația, de a cunoaște în detaliu toate instrumentele de creditare ale pârâtei, modalitatea în care funcționează și se aplică clauzele contractuale din cuprinsul acestora, având acces la toate informațiile pârâtei ce aveau influență asupra mecanismului de variație a dobânzii.
Faptul că apelanta reclamantă a încheiat contractul în calitate de persoană fizică nu justifică susținerea acesteia de a fi tratată ca un consumator obișnuit, căruia nu îi sunt la îndemână informațiile deținute de apelanta reclamantă.
Chiar dacă apelanta reclamantă are calitatea de consumator în relația cu intimata, în ceea ce privește contractul de credit încheiat, nu poate fi ignorată poziția sa privilegiată în raport de consumatorii medii cu care intimata a încheiat contracte de credit, consumatori cărora apelanta, în baza fișei postului, le prezenta oferta de produse și servicii a băncii.
Dimpotrivă, calitatea apelantei de angajat al băncii a fost avută în vedere la încheierea contractului contestat în prezenta cauză, în considerarea acestei calități apelanta beneficiind de condiții de creditare mult mai avantajoase față de un consumator obișnuit.
Aceste aspecte au fost avute în vedere de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor care, în urma a două sesizări ale apelantei reclamante, care a reclamat inserarea unor clauze abuzive în contractul încheiat cu intimata pârâtă, a apreciat că nu se impune sancționarea intimatei, având în vedere că apelanta, fiind angajata intimatei, a beneficiat de condiții de favoare, printre care o dobândă preferențială, care a fluctuat în funcție de contextul internațional, dar care nu a depășit marja standard a băncii, iar contractul nu a cuprins comisioanele standard privind produsele de creditare.
În instituirea protecției acordate consumatorilor, atât în legislația națională, cât și în jurisprudența CJUE este avut în vedere consumatorul mediu, definit ca o persoană cu „un nivel de informare rezonabil, care este rezonabil de atentă și circumspectă”, luându-se în considerare factorii sociali, culturali și lingvistici.
Apelanta reclamantă nu este un astfel de consumator ci, în calitate de angajat al băncii de la care a contractat creditul și având în vedere responsabilitățile cuprinse în fișa postului (printre care se remarcă „cunoaște în detaliu produsele și serviciile oferite de bancă” ), aceasta se prezintă ca fiind unul dintre cei mai informați consumatori în privința drepturilor și obligațiilor asumate. Apelanta cunoștea sau trebuia să cunoască toate produsele de creditare ale băncii, inclusiv mecanismele contractuale privind evoluția dobânzilor, deținea informații suficiente și adecvate pentru a încheia un contract în condițiile dorite, a înțeles sau trebuia să înțeleagă toate clauzele contractului și consecințele acestora, dispozițiile legale aplicabile, și a încheiat contractul în aceste condiții, asumându-și în cunoștință de cauză obligațiile contractuale.
Prin urmare, apreciez că nu se poate reține caracterul abuziv al clauzei analizate în raport de prevederile art.1 lit.a din anexa la Legea nr.193/2000, astfel cum au invocat apelanții reclamanți, impunându-se respingerea cererii de constatare a caracterului abuziv și a nulității absolute a acestei clauze și a cererilor accesorii acesteia.
Pe cale de consecință, în baza art.480 C.proc.civ., apelul formulat de apelanții reclamanți trebuia respins ca nefondat.
Judecător M______ C____
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
