Aceste grafice a fost in fata bancherilor comerciali si supraveghetorilor BNR in anii 2007-2008, cand cele 11 banci romanesti, in frunte cu Volksbank, s-au repezit sa acorde credite in franci elvetieni. “Stabilitatea” francului este evidenta, asadar, reflectand ceea ce toata lume stia, si anume ca in perioadele de crize economice, moneda exotica a tarii cantoanelor se apreciaza puternic.

Iar aprecierile si deprecierile francului in raport cu monedele de referinta ale lumii (dolarul american si euro) nu sunt deloc mici. Dimpotriva, sunt destul de abrupte, ceea ce ar fi trebuit sa-i puna pe ganduri pe supraveghetorii bancii centrale, mai ales ca, dupa cum repeta guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, bancile comerciale actioneaza intotdeaua prociclic, adica se uita la profitul imediat si nu la riscurile pe termen lung.

Sa vedem insa istoria cursului euro/franc si USD/franc din 1985 pana in 2008, in momentul marii crize financiare.

Criza bancara si bursiera din SUA in 1985-1987

Vedem ca prima apreciere importanta a francului fata de euro a avut loc dupa 1985, an in care a izbucnit prima mare criza a bancilor din SUA dupa “Black Thursday” din 1929, ca efect al dereglementarii bancare din America anilor 80. Drept urmare, cooperativele locale de economii s-au implicat in produse financiare mai complexe, incercand sa concureze marile banci americane, consecinta fiind ca incepand din 1985 multe au intrat in faliment.

Doi ani mai tarziu, in 1987, a urmat o noua criza pe Wall Street, cand in 19 octombrie 1987 indicele Dow Jones Industrial si actiunile celor mai mari companii americane s-au prabusit cu 22%, cu efecte si pe bursele din Europa si Japonia.

Consecinta acestor crize se vede in evolutia cursului francului: daca ne uitam la grafic, vedem ca francul a coborat de la 1,85 pentru 1 euro in 1985 la 1,65 euro in 1988.

Insa impactul a fost mult mai mare, cum este si firesc, asupra dolarului american (vezi graficul de mai jos): de la 2,9 CHF pentru 1 dolar in 1985, cursul a coborat dramatic, la doar 1,3 CHF in doar trei ani, pana in 1988.

[1]

A fost, cu alte cuvinte, o criza a cursului CHF/USD, dar si o deprecere a euro, si in perioada 1985-1988, din care economistii si bancherii ar fi trebuit sa invete.

Criza din Asia, Rusia si Brazilia din 1997-1998

Francul elvetian a ramas intarit in urma crizei anilor 80 din America, fluctuand in jurul a 1,5 CHF pentru 1 dolar in urmatorii 10 ani, dupa care s-a intarit si mai mult in perioada crizei din Asia din 1997, raspandita in Rusia si Brazilia in 1998, coborand sub 1,2 CHF pentru un dolar in 1997-1998.

Criza din Asia, Rusia si Brazilia a avut impact la fel de mare si asupra cursului CHF/EUR, care a scazut de la 1,9 CHF pentru 1 euro in 1992 la 1,55 CHF/1 euro in 1997, in plina criza.

In urmatorii 5 ani a urmat o depreciere importanta a francului, care a urcat de la 1,2 la 1,8 CHF pentru un dolar, iar fata de euro a urcat la 1,7, de la 1,5.

Criza dot.com din 2000

In 2000-2002 a izbucnit insa o noua criza, cea denumita dot.com avand ca efect o scaderea indicelui Nasdaq cu 78% in 2002.

A urmat, previzibil, si o noua intarire importanta a francului: cursul a coborat de la 1,8 la 1,1 franci pentru 1 dolar in 2006.

In cazul cursului euro/CHF, acesta a scazut de la 1,6 in 2000 la 1,4 franci in 2003.

In urmatorii ani a urmat o noua depreciere a francului, odata cu stabilizarea economiei, cursul fata de euro urcand de la 1,4 spre 1,7 franci in 2008, inaintea izbucnirii crizei financiare, cand, dupa cum stim, a urmat o noua apreciere abrupta.

[2]

O istorie de apriecere a francului

Daca ne uitam la graficul cu evolutia istorica a francului in raport cu euro, vedem ca din 1952 si pan ain 2015 a avut loc o apreciere constanta a monedei tarii cantoanelor cu statut de tara nebeligeranta, un safe heaven pentru cei care fug de crize, dar si pentru cei bogati.