“Daca-mi dati voie, in finalul pledoariei mele, doamna presedinta, onorata instanta, sa va citez ceva din Cicero”, s-a rugat ieri avocatul Gheorghe Piperea, de judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti, in cadrul unui proces colectiv pentru eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit ale BCR: “S-a impamantenit credinta, o credinta care este la fel de primejdioasa si daunatoare pentru republica, precum este si pentru dumneavoastra, ca aceste instante de judecata nu vor condamna niciodata vreun om, indiferent cat de vinovat ar fi el, daca el are suficienti bani. Nu aveti decat sa pronuntati verdictul de vinovat impotriva acestui om si veti recastiga respectul care vi se cuvine”.

Replica avocatei BCR, Ana Diculescu Sova, a fost tot un citat, dar dintr-un contract de ipoteca: “La data semnarii contractului, eu, garantul ipotecar, declar ca am luat la cunostinta de contractul de credit bancar”.

Pledoaria sa, pe parcursul unei jumatate de ora alocate de judecatoare, a venit dupa ce initial i s-au refuzat o serie de cereri: interogarea fiecarui reclamant al bancii, prezentarea opiniei unui specialist care sa arate mecanismul de formare a dobanzii variabile, precum si amanarea procesului, din lipsa timpului necesar sustinerii cauzei fiecaruia dintre clientii bancii.

Ce mesaje au vrut sa transmita cei doi avocati prin aceste citate? In cazul lui Piperea, intentia este clara: instanta de judecata nu trebuie sa se lase intimidata de puterea financiara a unei banci. De altfel, pledoaria acestuia in fata judecatorilor a fost imbracata in jurul ideii de baza ca banca a abuzat de puterea sa pentru a-i exploata pe saracii romani, aplicandu-le dobanzi prea mari la credite.

Mai concret, avocatul spune ca dobanda practicata de banca la unele credite, asa-numita dobanda de referinta variabila (DRV), este o clauza abuziva, intrucat modul de calcul al acesteia nu este transparent, nefiind cunoscut de clienti, astfel ca banca a putut sa o modifice dupa bunul plac.

Avocatul grupului de aproximativ 200 de clienti care au dat banca in judecata spune ca BCR nu a redus nivelul DRV, dupa izbucnirea crizei din 2008, cu toate ca indicele EURIBOR, care intra in calculul DRV, scazuse cu 5 puncte procentuale, la aproape 0%.

Ce drept se aplica: cel comun sau cel de protectie a consumatorului?

De cealalta parte, avocata BCR nu a contestat practica abuziva a bancii in ceea ce priveste dobanda, sustinuta de Piperea. Ea a insistat, in schimb, dupa cum se vede si din citatul din contractul de ipoteca, asupra ideii ca un contract de credit trebuie respectat asa cum este, odata ce clientul l-a semnat si s-a declarat constient de prevederile acestuia.

Ana Diculescu Sova a incercat sa convinga judecatorii de faptul ca un contract de credit se supune dreptului civil comun, potrivit caruia un contract odata semnat trebuie respectat, pe cand Piperea se bazeaza pe legile de protectie a consumatorului, care prevad posibilitatea eliminarii unor prevederi din contract, daca acestea sunt abuzive, in virtutea faptului ca o banca (profesionist) are o pozitie de forta, dezechilibrata, fata de un client, obligat sa semneze niste contracte preformulate, fara sa aiba sansa de a le negocia si modifica.

"Daca semnezi la finalul contractului ca l-ai inteles, nu se poate admite o actiune in justitie bazata pe dreptul consumatorului", a spus Sova, aducand ca argument jurisprudenta franceza, abtinandu-se insa sa citeze in franceza, "intr-un mod afectat", ca sa nu mai fie tinta ziaristilor, ca la procesul de la Inalta Curte. “Ai semnat, ai analizat, atunci ai doar calea dreptului comun”, a adaugat ea.

"E gresit sa se aplice in acest caz principiile de drept comun, unde partile se presupune ca sunt egale, si nu legile de protectie a consumatorului", spune insa Piperea, aducand ca argument o decizie a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care spune ca intre profesionist si consumator exista trei tipuri de dezechilibre: juridice, economice si tehnice, motiv pentru care consumatorul porneste dintr-o pozitie dezechilibrata in raport cu banca.

Conform prevederilor legii de protectie a consumatorului, pentru ca o clauza sa fie abuziva, trebuie indeplinite trei criterii: să fie vorba despre o clauză care nu a fost negociată individual, să fie contrară cerinţei de bună credinţă şi să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, evident în detrimentul consumatorului.

„Simpla afirmaţie că o clauză este abuzivă întrucât este prevăzută într-un contract standard preformulat nu este suficientă pentru declararea acesteia ca fiind abuzivă, ci este necesar ca o atare clauză, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, să creeze, în detrimentul consumatorului sau contrar bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile părţilor” , se arata intr-o decizie data de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Piperea a criticat decizia anterioara a Tribunalului Bucuresti in acest caz, care a dat dreptate bancii, stabilind ca dobanda nu este abuziva, din moment ce clientii au avut de ales intre 3 tipuri de credite, asumandu-si astfel dezechilibrul contractual, iar odata semnate, contratele le sunt opozabile, adica obligatorii.

In realitate, a adaugat avocatul, contractele de credit sunt contracte impuse in prealabil si aprobate de BNR, deci nenegociabile. In plus, chiar daca sunt contracte diferite, clientul nu poate alege un anumit tip de contract, banca fiind cea care impune tipul de contract pentru fiecare client, in functie de analiza de scoring, care stabileste pentru ce tip de credit se califica un client.

Ce vor clientii? Dobanda 0! acuza Sova. Ba nu, dobanda de 2%! raspunde Piperea

Piperea a insistat asupra dobanzii BCR, pe care o considera netransparenta, astfel ca face contractul de credit aleatoriu, care depinde de hazard. “Nici noi nu am inteles, si nici macar banca nu a reusit sa demonstreze vreodata ce este acest DRV. Ea contine Euribor si marja fixa, dar mai contine si ceva inefabil, precum costul de lichiditate si o rezerva minima obligatorie, care este 0 la creditele ipotecare din 2011”, a spus avocatul, repezit si cam balbait, deloc in apele sale. 

El a citat si din cazurile Munteanu si Mateescu, procese asemanatoare judecate de Inalta Curte, in care se spune ca banca a exclus referinta internationala din elementul de formare a dobanzii, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare, dand posibilitatea bancii ca, indiferent de evoutia Euribor, dobanda sa nu scada niciodata.

Avocata BCR a acuzat clientii bancii care au dat-o in judecata ca adevaratul scop al acestora este sa scape de plata dobanzii la credit, in conditiile in care instanta ar constata ca este abuziva si in consecinta ar elimina-o din contract, ceea ce este impotriva prevederilor legale care interzic judecatorilor sa intervina in pretul unui contract.

Piperea a combatut aceasta acuzatie recurgand la o chichita, si anume marja fixa a dobanzii existenta pe langa DRV, pe care nu o contesta. Numai ca marjele fixe sunt foarte reduse, intre 0 si 2%, ceea ce inseamna ca haidicul Piperea arunca si bancii niste firimituri din propriul cozonac.

“Noi nu contestam marja fixa, ci aceasta DRV, despre care stiam ca ar fi trebuit sa fie Euribor, acesta fiind in 2007 de peste 5%, o dobanda pe care ne-am asumat-o, stiind ca la un moment dat ar putea sa scada. Numai ca, surpriza! In 2010, cand s-a instalat cu furie criza economica, DRV nu a scazut, desi Euribor a ajuns aproape de 0. Asta este ceea ce contestam noi. Ar trebui lasat contractul cu Euribor si marja din contract si eliminat DRV-ul, ca fiind abuziv, un mecanism abuziv si insidios de modificare a dobanzii in timp”, a adaugat Piperea.

Ana Diculescu Sova a acuzat, in schimb, reclamantii, ca au refuzat modificarea contractelor, in 2010, dupa aparitia OUG 50 care impunea transparentizarea dobanzii prin inlocuirea DRV cu Euribor, intrucat acestia considera ca prin eliminarea clauzei privind dobanda, va ramane si contractul fara costuri. “A fost prima idee care in mod gresit s-a crezut ca va fi admisa de judecatori”.

Daca ar fi intrebat, banca le-ar fi spus cum se modifica dobanda

In privinta acuzatiilor privind lipsa de transparenta a DRV, ea a precizat ca banca a afisat lunar modificarile nivelului DRV si a fost disponibila pentru a oferi explicatii privind modificarea nivelului dobanzii, insa clientii nu i-au cerut acest lucru. “Nu au cerut sa facem proba transparentei dobanzii niciodata timp de 3 ani cat au platit contractele”, a spus avocata.

Ea s-a concentrat apoi asupra comisioanelor din contractele de credit, despre care a spus ca nu pot fi contestate din simplul motiv ca sunt prea mari, fiind clar stabilite in contract si acceptate de clienti, spre deosebire de dobanda.

“In privinta unui comision la un credit, nu se mai pune problema lipsei transparentei, ca la dobanda, intrucat in spatele lui nu mai sta industria financiara a imprumuturilor interbancare la nivel global si regional, cu suisuri si coborasuri, nu se afla riscul de tara care influenteaza aceste costuri ale bancii”, a spus Ana Diculescu Sova.

Contestarea comisioanelor, a adaugat ea, tine de modificarea pretului contractului, care nu se face in baza legilor de protectie a consumatorului ci a dreptului comun.

Avocata BCR a sustinut, de asemenea, ca respectivele comisioane sunt negociate, intrucat unii clienti au comision 0, iar altii fix, de 3 euro pe luna, in timp ce unii au procent din imprumut.

Procesul se rejudeca la Curtea de Apel Bucuresti, dupa cum a stabilit Inalta Curte, dupa ce banca a avut castig de cauza initial.