Reluarea creditării nu depinde, decât din punct de vedere contabil, de scoaterea în afara bilanțului a creditelor neperformante, ci va fi determinată de nevoia băncilor de a face profit, a declarat marți viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, în cadrul unei conferințe de profil.

"Am sugerat băncilor că ar fi bine să scoată în afara bilanțului acele credite neperformante fără speranță de recuperare și care sunt provizionate pentru a-și ușura din punct de vedere contabil capacitatea de relansare a creditării în noile circumstanțe în care accesul la fonduri nu mai este o dificultate și nivelul dobânzilor la lei a făcut pentru prima dată extrem de atractivă creditarea în monedă națională. (...)

Curățirea bilanțului poate fi mai degrabă o premisă contabilă, dar premisa reală va fi dată de presiunea economiei reale, nu neapărat o presiune a cererii de credite, cât de nevoia băncilor de a face profit", a explicat Bogdan Olteanu.

El a precizat că resursele potențiale de profit ale băncilor s-au îngustat, având în vedere că randamentele tuturor titlurilor de stat au scăzut semnificativ în acești ani, deci este posibil ca băncile să se întoarcă către activitatea tradițională de banking, care e aceea de acordare de credite pe baza depozitelor atrase.

Oficialul BNR a adăugat că activitatea de creditare va fi însoțită de dificultăți, dar reprezintă și șansa de a derula o serie de politici publice, în special în zona garantării creditelor pentru IMM-uri.

Referitor la reducerea rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei ale băncilor, viceguvernatorul BNR a spus că banca centrală își menține această intenție, mai degrabă pe termen mediu. El a precizat că, în prezent, există încă surplus de lichiditate în monedă națională pe piață.

"Având acest obiectiv al aderării la zona euro pe termen mediu, e clar că va trebui să ajungem acolo cu un nivel al RMO, printre altele, compatibil cu cel din zona euro, care este de ordinul zecimalelor", a mai spus viceguvernatorul. El admite că nivelul rezervelor minime obligatorii, de 18% pentru euro și 12% pentru lei, este un cost suplimentar pentru bănci, care se regăsește în costul creditării, însă consideră că nu reprezintă un impediment semnificativ al creditării în lei.