Cazul Kasler si Káslerné Rábai vs. Otp Bank pe tema unui credit in CHF dezbatut de Curtea de Justitie a Uniunii Europene a dus la aparitia zvonurilor promovate de avocatul Gheorghe Piperea ca romanii ar putea da in judecata bancile pentru a-si plati ratele la creditele in valuta la cursul la care le-au obtinut, nu la cel din ziua platii ratelor. Pentru a vedea daca este posibil asa ceva, am analizat informatiile din acest caz, intr-un mod obiectiv, impreuna cu OTP Bank, cea mai informata banca in aceeasta privinta. Si am ajuns la concluzia ca nu se poate compara cazul creditului din Ungaria cu creditele in valuta din Romania acordate de toate bancile, nu doar de OTP Bank.

Prima diferenta dintre Romania si Ungaria: regimul valutar. In Romania, creditele se primesc in valuta, in Ungaria, doar in forinti, creditele fiind denominate in valuta

Prima diferenta importanta dintre regimul valutar din Ungaria si Romania este aceea ca daca in Ungaria nu sunt permise niciun fel de tranzactii in valuta, ci doar in moneda nationala, forintul, in Romania exista exceptii ale regimului valutar, una dintre acetea fiind chiar plata creditelor bancare in euro sau CHF, ne explica seful OTP Bank Romania, Laszlo Diosi (foto).

In contractele civile din Ungaria, nu doar cele de credit, ci si pentru alte servicii, precum cele de telefonie, pentru vanzarea si cumpararea de imobile sau contractele de inchiriere, nu se pot trece preturi in valuta, indexate la cursul de schimb, cum se intampla in Romania.

Cu alte cuvinte, creditele in valuta in Ungaria se pot obtine doar pe hartie, adica se pot trece in contractele de credite, insa tranzactiile, respectiv tragerea creditului, transferul banilor si rambursarea ratelor se poate face doar in forinti, urmand ca banca sa calculeze echivalentul in valuta.

Mai exact, in cazul in disputa juridica din prezent din Ungaria, a fost vorba de un credit denominat in valuta CHF. Denominat inseamna ca suma creditului si ratele aferente au fost inregistrate si calculate in valuta creditului (CHF), dar treagerea creditului, adica suma efectiva primita de client si plata ratelor s-au facut in moneda nationala, forintul.

In Romania, spre deosebire de Ungaria, clientii bancilor pot transfera valuta obtinuta dintr-un credit in contul personal sau in contul vanzatorului locuintei, in cazul unui credit imobiliar. De asemenea, plata ratelor se poate face direct in valuta creditului, clientii nefiind obligati sa vina cu lei la banca, iar aceasta sa-i schimbe in valuta, la cursul de vanzare a bancii, ca in cazul creditelor din Ungaria.

Romanii pot sa-si achite ratele direct in valuta, cu euro sau CHF obtinuti de oriunde, de la casele de schimb valutar, de la alte banci, de la prieteni, familie etc.

De altfel, din cauza modului in care s-a aplicat cursul valutar la rambursarea creditelor a aparut si plangerea clientilor OTP Bank din Ungaria, acestia fiind nemultumiti ca banca le aplica propriul curs de vanzare la achitarea ratelor, mai mare decat cel de vanzare, aplicat la obtinerea creditului.

De aici a aparut si confuzia si informatiile eronate potrivit carora creditul ar trebui rambursat la cursul in care a fost obtinut, pe cand in realitate, problema dezbatuta de Curtea de Justitie a Uniunii Europene a fost doar tipul cursului, de vanzare sau de cumparare, ce trebuie aplicat la rambursarea ratei, aceasta fiind convertita din forinti in franci la cursul din ziua platii datoriei, si nu din ziua in care a fost luat creditul.

Confuzia a fost sustinuta si de planul mai vechi al guvernului Orban de a-i ajuta pe clientii bancilor, permitandu-le sa-si ramburseze anticipat creditele in franci la un curs mult mai mic decat cel din prezent.

Ce s-ar intampla daca preturile caselor, masinilor, abonamentelor de telefonie, ar reveni la cursul dinainte de 2008?

„Sa ne gandim insa ce s-ar intampla daca toata lumea, nu doar clientii bancilor, ci si cei care a contaracte de vanzare-cumparare sau inchiriere de case, masini sau alte bunuri la preturi indexate in valuta, sau cei care au contracte de telefonie, la preturi de asemenea stabilite de euro, sa ceara acum sa se recalculeze contractele la cursul dinainte de criza din 2008?” intreaba retoric seful OTP Bank, Laszlo Diosi.

El crede ca aceasta euroizare a economiei romanesti, spre deosebire de cea din Ungaria, unde contractele si preturile se stabilesc doar in forinti, a facut ca romanii sa fie mult mai constienti cu privire la riscul valutar si sa accepte realitatea ca trebuie sa-l suporte.

„Trebuie sa ne gandim si la faptul ca in Romania au intrat in jur de 8 miliarde de euro, valuta forte, de la cei care lucreaza in strainatate, cu alte cuvinte romanii chiar au avut venituri in valuta, fiind astfel protejati de riscul valutar”, precizeaza Diosi.

De altfel, trebuie sa ne gandim si la faptul ca au fost perioade si probabil vor fi din nou, in care leul s-a apreciat in raport cu euro sau francul.

De asemenea, precizeaza Diosi, creditele in valuta contractate inainte de izbucnirea crizei, in 2007, sunt inca, in medie, mai avantajoase decat cele in lei, in privinta costurilor, datorita dobanzii mult mai mici la creditele in valuta, iar deprecierea leului nu a reusit sa anuleze acest avantaj al dobanzii mici. Cu alte cuvinte, cei care au luat credite in euro platesc in continuare rate mai mici decat cei care au luat credite in lei, inainte de criza. Fireste ca acum, cand dobanzile la lei au scazut foarte mult, nu se mai pune aceasta problema.

Problema riscului valutar: sunt clientii informati clar si corect?

O alta problema dezbatuta de Curtea de Justitie Europeana a fost daca cei care au luat credite in valuta au fost suficient de bine si clar informati cu privire la riscul valutar aferent rambursari imprumutului. Cu alte cuvinte, daca ei au fost constienti ca ratele ar putea creste in cazul cresterii cursului valutar.

Pentru aceasta, ne-am uitat ce scrie in contractele de credit ale OTP Bank Romania in aceasta privita. Iata ce scrie in contractele ipotecare din 2007:

„Clientul declara si garanteaza, pe propria raspundere, ca a luat la cunostinta faptul ca exista o fluctuatie permamenta a cursurilor de schimb valutar intre monede, fluctuatie determinata de conditiile pietei, banca neavand niciun control asupra acesteia.

Prin urmare, clientul accepta toate riscurile aferente cursului de schimb asociate contractarii unui imprumut intr-o moneda diferita de cea in care isi incaseaza venitul. Clientul exonereaza banca de orice pretentie in legatura cu efectele nefavorabile ale fluctuatiilor cursului de schimb valutar”.

De asemenea, in graficul de scandentare a creditului, se mentioneaza urmatoarele:

„Va aducem la cunostinta ca exista posibilitatea modificarii, in sensul majorarii, a sumelor datorate, in cazul materializarii riscului valutar si a riscului de rata a dobanzii, in situatia in care ati contractat un credit in alta valuta decat cea in care va incasati veniturile”.

Sunt aceste prevederi suficient de clar exprimate, pentru a fi intelese de client?

OTP Bank: „Apreciem ca aceasta clauza este cat se poate de clara si neechivoca pentru un consumator de (sub) nivel mediu, asa cum este definit de art.2 din Legea 363 din 2007 (consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent si precaut, tinand seama de factorii sociali, culturali si lingvistic.)"