www.bancherul.ro
Publicatie online stiri bancare



Drept la replica pentru articolul "Piperea, haiducul clientilor bancilor, nu se lupta cinstit in batalia conversiei creditelor din CHF in RON"

Autor: Bancherul.ro
2014-10-05 10:30

Publicam mai jos un drept la replica solicitat pentru articolul "Piperea, haiducul clientilor bancilor, nu se lupta cinstit in batalia conversiei creditelor din CHF in RON":


DOMNULE REDACTOR SEF,


Subscrisa ZIARUL BURSA cu sediul social in Bucuresti, Str. Popa Tatu nr. 71, sector 1, reprezentanta de Societatea Civila de Avocati DELEANU VASILE- AVOCATI,


urmare publicarii pe site-ul Bancherul.ro din 1 Octombrie 2014 a articolului intitulat
“Piperea, haiducul clientilor bancilor, nu se lupta cinstit in batalia conversiei creditelor din CHF in RON”
articol care contine afirmatii neadevarate, defaimatoare la adresa noastra, de natura a ne vatama grav imaginea si prestigiul pe piata, provocandu-ne imense prejudicii,


va solicitam, in virtutea dreptului la replica instituit prin dispozitiile art. 72 si urm. din Legea presei nr. 3/1974, sa publicati, in termenul prevazut de lege si acordand acelasi spatiu, raspunsul nostru sub forma de replica, anexat.


ZIARUL BURSA 


Prin avocat, 03.10.2014


REPLICA


SUPRATITLU
CAZUL CONVERSIEI CREDITELOR DIN FRANCI ELVEŢIENI, ACORDATE DE RAIFFEISEN BANK


TITLU
Acuzat de manipulare, mi se fâlfâie mâinile


Acuzaţii de manipulare la adresa ziarului BURSA (în subiectul declaraţiilor avocatului Gheorghe Piperea că Raiffeisen Bank a acceptat conversia în lei a creditelor în franci elveţieni, la cursul din data acordării creditului) au fost formulate pe un site Internet intitulat “Bancherul.ro”, în cuprinsul unui text afişat alaltăieri şi semnat “Bancherul.ro”, cum, la o examinare fugară, par să fie semnate toate textele afişate acolo.


Textul, care fără să am vreo dovadă, pare să fie ecoul nemulţumirii băncii, porneşte de la premisa falsă că avocatul Gheorghe Piperea are o relaţie specială cu ziarul BURSA, ca să conchidă că am fi complici la dezinformările puse la cale de avocat, astfel că BURSA manipulează opinia publică.
Premisa falsă că am avea o “relaţie specială” nu este argumentată.
Este pur şi simplu asertată.
Bănuiesc că, acum, când atrag atenţia că aserţiunea nu se sprijină pe nimic, autorul ascuns după numele “Bancherul.ro” se va strădui să-şi facă minima documentare.


Îl scutesc de efort, explicându-i că nu-i nimic “special” între BURSA şi Piperea, ci relaţia este una normală, structurată natural, astfel:
1. Avocatul Piperea este unul dintre avocaţii la care apelează ziariştii de la BURSA, pentru opinii în subiecte de natură juridică, aşa cum ei apelează la un număr de alţi avocaţi, care şi-au făcut renume - nimic special;
2. Casa de avocatură Piperea este cea care, pe baze comerciale normale, îl reprezintă juridic pe preşedintele Grupului de presă BURSA Florian Goldstein (MAKE) - dar ca persoană particulară - în procesul intentat lui Cristian Sima, societăţilor de brokeraj “WBS”, fostului CNVM (actualmente ASF), Bursei de Valori Bucureşti şi Sibex, în ceea ce s-a numit “scandalul Sima”; alte procese, în care sunt implicate entităţi ale Grupului de presă BURSA, sunt reprezentate juridic de alte case de avocatură - nimic special.
3. Casa de avocatură Piperea este partener la unele dintre conferinţele organizate de BURSA, aşa cum sunt şi alte case de avocatură şi societăţi comerciale din alte domenii de activitate - nimic special.
Asta este tot - nu spun că este puţin, dimpotrivă, preţuim relaţiile cu casa de avocatură, cum le preţuim cu toţi clienţii noştri şi cu toţi furnizorii noştri - dar spun că nu-i nimic special.
Desigur, dacă numim “specială” cordialitatea relaţiilor dintre Piperea şi ziariştii BURSA, atunci redefinim “normalul” drept “special”, dar asta mai înseamnă şi că avem aproape numai relaţii “speciale”.
Prin urmare, textul porneşte de la o premisă falsă şi bineînţeles, concluzia sa că BURSA ar fi complicele avocatului Piperea la manipularea opiniei publice devine falsă.


Rămâne cealaltă posibilitate, ca BURSA să fie ea însăşi victima inocentă a manipulării practicate de Piperea şi să se facă, astfel, vehicul al acesteia către opinia publică, omiţând, nedeontologic, opinia Raiffeisen Bank.
Ceea ce este, din nou, fals.
Datele spetei: Polemica legata de conversia contractului de credit într-o monedă alternativă, care a generat o serie de litigii existente deja pe rolul instantelor romane, este urmarea DIRECTIVEI 2014/17/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI, din 4 februarie 2014, privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, care la Capitolul 9 - Împrumuturi în monedă străină și împrumuturi cu rată variabilă a dobânzii, Articolul 23 - Împrumuturile în monedă străină, prevede ca:
(1) Statele membre se asigură că, în cazul în care un contract de credit se referă la un împrumut în monedă străină, un cadru de reglementare corespunzător este instituit la momentul în care contractul de credit este încheiat, pentru a asigura cel puțin că:
(a) consumatorul are dreptul de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă,
în condiții specificate; sau
(b) sunt în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar căruia i
se expune consumatorul în temeiul contractului de credit.:


iar la alin. 3 se mentioneaza ca:
- in cazul în care un consumator are dreptul să convertească un contract de credit într-o monedă alternativă în conformitate cu alineatul (1) litera (a), statul membru se asigură că cursul de schimb la care se efectuează conversia este rata de schimb a pieței aplicabilă în ziua aplicării conversiei, dacă contractul de credit nu specifică altfel.


Revenind la articolul in sine, BURSA a publicat opiniile în caz, transmise de Direcţia de comunicare Raiffeisen Bank, care s-a străduit să infirme declaraţiile lui Piperea, dar a făcut-o prost şi, de fapt, i le-a confirmat.
Reproduc, din nou, paragraful semnificativ din reacţia Raiffeisen, publicată în ziarul BURSA din 30 septembrie:


“Dacă vorbim strict de conversia creditelor în CHF, banca o poate face la cursul de la data conversiei, cu dobânda aferentă noii monede la aceeaşi dată, acesta fiind lucrul pe care banca l-a afirmat întotdeauna.
În cazul la care se face referire în articol, avocatul Piperea a cerut instanţei conversia unui credit în CHF la cursul istoric, fără să precizeze nimic de costul creditului în lei la acea dată. Banca a informat instanţa că pentru conversia în lei trebuie aplicate condiţiile de creditare pentru creditele în lei de la acea dată. Într-o astfel de situaţie clientul ar avea de rambursat sume foarte mari în lei din urmă (uneori aproape duble), dat fiind că dobânda la creditele în lei era în 2007-2008 de 11-17% şi nu 6-7% cât era la un credit în CHF".


Între “banca o poate face” şi “banca a acceptat”, eu, unul, nu văd nicio diferenţă.
Precizările băncii despre costul creditului la această operaţiune (pe care, în principiu, se vede că a acceptat-o “întotdeauna”), sunt pretenţii ale uneia dintre părţile implicate în proces, pretenţii asupra cărora avocatul Piperea, reprezentantul celeilalte părţi, a afirmat că sunt negociabile - adică, nimic fals.
În acest punct al analizei, dacă m-aş afla faţă în faţă cu persoana virtuală autointitulată “Bancherul.ro”, m-aş opri din vorbit, l-aş privi în ochi, aş ridica din sprâncene şi mi-aş clătina capul, într-o întrebare mută, timp în care aş fâlfâi din mâini, exasperat.
În cuvinte, asta ar suna cam aşa: “Ce mama dracului?!”
Sau: “Cine pe cine manipulează, aici?!”
Sau: “Eu sunt cel care are relaţii <<speciale>>, sau tu?!"
Dar fâlfâitul din mâini şi restul mimicii înseamnă mai mult şi mai exact decât pot formula în cuvinte.
După ce am atras atenţia băncii că se exprimă prost, Raiffeisen i-a transmis necunoscutului autor virtual un text similar cu replica pe care i-am publicat-o în BURSA, dar cu unele modificări, despe ceea ce numesc ei “cerere reconvenţională”, ca să dreagă busuiocul:
“Avocatul Piperea a cerut instanţei conversia unui credit în CHF la cursul istoric, fără să precizeze nimic de costul creditului în lei la acea dată. Banca a răspuns prin cerere reconvenţională [sublinierea noastră] şi a informat instanţa că pentru conversia în lei la curs istoric trebuie aplicate condiţiile de creditare pentru creditele în lei de la acea dată. Într-o astfel de situaţie clientul ar avea de rambursat sume foarte mari în lei din urmă (uneori aproape duble), dat fiind că dobânda la creditele în lei era în 2007-2008 de 11-17% şi nu 6-7% cât era la un credit în CHF. “
De câte ori să mi se fâlfâie mâinile?!
Îmi dai un răspuns, îţi atrag atenţia că-i prost formulat, îl schimbi şi-l dai altuia ca să spună că eu manipulez?
Cum să-ţi răspund, în cuvinte, la asta?
Ce înseamnă “cerere reconvenţională” raportat si la sustinerile bancii: că, adică, dacă care cumva instanţa judecătorească ar decide că banca este obligată să covertească moneda creditului, atunci operaţiunea să se facă în condiţiile formulate de bancă; este o contra-acţiune (sau contra-atac, daca vreţi) în care pârâtul cere ca reclamantul însuşi să fie cel obligat la ceva anume, ca să-i descurajeze...
Dacă a făcut o cerere reconvenţională, atunci Raiffeisen a dat semne ca nu-şi prea iubeşte clienţii, ci incearcă să-i intimideze, ca sa nu ceară convertirea creditelor.
Prin urmare, Raiffeisen nu mai afirmă, cum a afirmat, că ea acceptă dintotdeauna să convertească creditul din franci elveţieni, în lei, la cursul din data creditului, ci introduce un element “de mare noutate”: că ea, de fapt, nu acceptă conversia, ci, doar, nu respinge că este posibil să fie silită de instanţă să facă asta.
Aha!
Deci, noi manipulăm.
N-am înţeles că “o poate face”, nu înseamnă “acceptă”, ci înseamnă “nu respinge”.
Aşa este, nu suntem profesionişti.
De acum încolo, voi lua drept literă sfântă orice prostie ne spune (ori face) banca, ca să putem stabili cu ea o “relaţie specială”, cum nu ştiu dacă “Bancherul.ro” a stabilit-o, de vreme ce o face.
De pildă, voi crede că, dacă Raiffeisen Bank ne-a comunicat că “Raiffeisen Bank va ţine cont întotdeauna de dorinţa clienţilor săi care au credite în CHF şi le va identifica soluţia cea mai bună, în funcţie de situaţia fiecăruia”, atunci cea mai bună soluţie pentru clientul care s-ar gândi să-şi convertească creditul din franci elveţieni, în lei, la cursul din data creditului, ar fi să creadă banca că ar avea de rambursat “sume foarte mari în lei din urmă (uneori aproape duble), dat fiind că dobânda la creditele în lei era în 2007-2008 de 11-17% şi nu 6-7% cât era la un credit în CHF.“
Mă angajez să cred asta, cu sfinţenie.
Nu voi scrie niciodată că, în eventualitatea asta, clientul băncii ar fi normal, într-o socoteală dreaptă, să primească, de la Raiffeisen Bank, partea de dobânzi plătite, aferente creşterii de curs a francului elveţian, de la simplu, la dublu, care se exprimă în sume foarte mari, încasate, deja, de bancă.
Nu, n-am s-o spun.
Pentru că nu se face, dacă vrei o relaţie specială cu banca.
Şi pentru că asta este soluţia cea mai bună pentru clienţii băncii, să mai plătească o dată, ceea ce au plătit deja, iar eu să nu mai manipulez opinia publică, de unul singur sau în cârdăşie.


Fâlfâit de mâini.
MAKE


INSERT
Etimologia cuvântului “manipulare”: manus (“mână”, în latină) + plere (“a umple”, în latină).