BANCI | Stirea Zilei

ANPC tine la secret ordinul impotriva Raiffeisen, manipuland presa si opinia publica, dar banca ni l-a furnizat, pentru corecta informare a publicului

Trimite stirea unui prieten
Nume *
E-mail *
E-mail prieten *
Mesaj
Cod validare * Turing Number
Tastati codul din imagine (doar cifre)
195.154.184.126

Autor: Bancherul.ro
2017-10-26 23:04

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC) a refuzat, la cererea Bancherul.ro, sa faca public ordinul prin care obliga Raiffeisen Bank sa modifice contractele de credit, cu toate ca este vorba de un document nesecret, aparut partial in presa si in social media, unde a fost comentat astfel incat sa manipuleze opinia publica impotriva bancii.

ANPC nu a dorit sa ne spuna nici motivul pentru care refuza sa publice respectivul ordin, incalcandu-si astfel datoria de a informa corect presa si implicit publicul si ajutand indirect grupuri de interes sprijinte de avocati implicati in procese impotriva bancii.

Am cerut asadar ordinul presedintelui Raiffeisen Bank, Stevan van Groningen, care ni l-a oferit, pentru a putea informa corect si impartial publicul despre masurile luate de ANPC. (vezi Ordinul ANPC in fotografii si in fisierul atasat)

Facem precizarea ca ANPC nu a raspuns nici la intrebarea  trimisa de Bancherul.ro cu privire la motivele emiterii ordinului, spre deosebire de Raiffeisen Bank, care si-a exprimat propria opinie pe marginea temelor din Ordin subliniate in acest articol.

ANPC a emis ordinul impotriva Raiffeisen Bank dupa ce un grup de clienti cu credite in franci elvetieni (CHF), implicati in procese impotriva bancii, reprezentati in instantele de judecata de avocatul Gheorghe Piperea, devenit recent consilier onorific al premierului Mihai Tudose, au trimis memorii la Guvern si Presedintie, iar senatorul Daniel Zamfir, care a sustinut impreuna cu Piperea legile privind darea in plata si conversia creditelor in CHF la cursul istoric, l-a chemat la raport in Parlament pe seful ANPC, Bogdan Pandelica, unde acesta a si promis ca va emite un ordin impotriva Raiffeisen.

Se poate spune asadar ca ANPC, institutie subordonata Guvernului, a fost sub o mare presiune pentru emiterea ordinului impotriva bancii, atat din partea clientilor cu care banca se afla in litigii in justitie, cat si a unor reprezentanti ai autoritatilor statului (Guvern si Parlament) cu interese impotriva bancii (avocatul Piperea si prietenul sau, senatorul Zamfir).

In plus, tot acest scandal soldat cu aparitia ordinului ANPC a avut loc inaintea pronuntarii de catre Curtea de Apel Bucuresti a unei decizii intr-un proces colectiv initiat de Piperea privind conversia creditelor in CHF acordate de Volksbank, la cursul istoric. Piperea a pierdut procesul, decizia fiind in acord cu majoritatea celor pronuntate pana acum in aceasta speta, inclusiv de Curtea Constitutionala sau Curtea Europeana de Justitie.

Probabil ca din aceste motive ANPC nu a publicat ordinul impotriva Raiffeisen ci doar a lasat sa se scurga in presa informatii trunchiate si manipulate in asa fel de avocatul Piperea si prietenii sai incat sa-i ajute sa demonizeze in continuare bancile.

Astfel, Piperea, care a anuntat ca are ordinul ANPC, precum si presa, au transmis publicului ca ordinul reprezinta o adevarata revolutie in lupta impotriva bancilor, ca obliga Raiffeisen sa modifice contractele de credit si sa le aduca la conditiile contractuale din momentul semnarii, ceea ce sugera ca banca va trebui sa revina la dobanzile promotionale si la cursul din momentul acordarii creditelor, adica ceea ce avocatii n-au reusit in cadrul proceselor impotriva bancilor.

In realitate, dupa ce am facut rost de Ordinul ANPC si l-am citit, am constatat ca acesta nu contine nimic nou fata de ceea ce ce au fost acuzate bancile si pana acum, dar fara prea mare efecte. Mai mult, Ordinul contine multe greseli, neclaritati, confuzii si interpretari gresite ale contractelor de credit, cu scopul evident de a invinovati banca pentru niste lucruri de care care nu este responsabila.

Pe de alta parte, Ordinul atinge si niste elemente discutabile care ar putea fi imputate bancii.

Sa le luam pe rand si sa le analizam.

De ce este acuzata Raiffeisen in Ordinul ANPC

Ordinul are doua articole: primul, de 10 randuri, prin care se dispune “incetarea practicii comerciale incorecte de a nu informa in prealabil consumatorii despre viitoarele costuri ale produsului financiar”, iar al doilea ocupa opt din cele noua pagini ale documentului, fiind rezervat concluziilor agentilor ANPC.

Abia la finalul acestor concluzii, in ultimul paragraf al paginii 8 din Ordin apare fraza ambigua si discutabila facuta publica de reprezentantii ANPC: “operatorul economic trebuie sa aduca contractele la momentul anterior practicii, inclusiv prin emiterea unui nou grafic de rambursare, cu conditiile contractuale de la momentul semnarii acestora”.

In Ordinul ANPC se precizeaza ca institutia a efectuat controlul la Raiffeisen in urma adreselor Grupului clientilor cu credite in CHF trimise la Guvern si Presedintie cu privire la incalcarea de catre banca a legii la incheierea contractelor de credit in CHF.

Grupul clientilor a reclamat ca din documentele interne ale Raiffeisen aparute recent in spatiul public (publicate de avocatul Piperea) rezulta “intentia bancii de a exploata prin practici incorecte necesitatile financiare ale unor consumatori cu venituri reduse si chiar inducerea in eroare a acestora”.

Se pune insa intrebarea: de ce ar fi vrut Raiffeisen sa-i exploateze pe cei cu venituri reduse si nu pe cei cu venituri mari?

Intentia de exploatare a clientilor de catre banca este motivata prin faptul ca aceasta prezenta francul elvetian ca fiind cea mai stabila moneda, aducand ca argument evolutia comparativa a cursului CHF/RON cu cel al EURO/RON doar din ultimii 3 ani.

Numai ca prezentarea francului ca fiind o moneda stabila nu poate fi invocata ca justificate pentru pretinsa exploatare a clientilor de catre banca. Din simplul motiv ca bancile nu au avut de castigat de pe urma acordarii creditelor in franci elvetieni, dimpotriva, au avut numai de pierdut, alaturi de clientii lor.

Si chiar asta era realitatea: francul a fost intr-adevar o moneda stabila, nu doar in acei ultimi trei ani ci si pe o perioada mai intelungata. Iar din documentele interne ale Raiffeisen Bank, mai exact din corespondenta purtata intre bancherii de la Bucuresti cu sefii lor din Viena, rezulta ca stabilitatea monedei elvetine chiar a fost un argument pentru lansarea creditelor in CHF. Pentru ca nici cei de la Raiffeisen, nici altii de la alte banci care au acordat aceste credite, ca de altfel nimeni, nici clientii lor, nu puteau anticipa evolutia cursului sau a dobanzilor, nimeni nu se astepta la izbucnirea atat de curand si atat de puternic a unei crize care sa duca la dublarea cursului, asa cum s-a intamplat dupa 2009 pana in 2015.

De altfel, nu doar Raiffeisen, ci si alte banci, precum Volksbank, au fost acuzate de Piperea, in cadrul proceselor, ca au acordat credite in franci cu rea-vointa, cu intentia de le face rau clientilor, stiind ca urmeaza o crestere a cursului si dobanzilor. Ceea ce este absurd, de aceeasi parere fiind si judecatorii, care au constatat ca nu exista dovezi in acest sens.

Ce spune Raiffeisen Bank despre informarea clientilor cu privire la cursul valutar:

“Riscul valutar este unul inerent contractului de credit in orice valuta, asa cum este si jurisprudenta CJUE confirmata in de-acum celebrul caz Andriciuc. Este aceeasi situatie ca in cazul dobanzii: nu poti prevedea ce va fi in piata in viitor; la fel nu poti prevedea nici cursul valutar in viitor si categoric nu poti trage la raspundere o banca centrala pentru deciziile in legatura cu moneda tarii respective. Cel mult poti sa te uiti pe un istoric al cursului valutar pe un numar de ani si pe acesta sa-l pui la dispozitia clientilor (este oricum public). “

Totusi, desi au dreptate ca nu se poate prevedea evolutia cursului si dobanzilor, bancilor li se poate reprosa totusi ca si-ar fi putut atentiona mai serios clientii cu privire la riscul valutar aferent creditelor, nu doar sa prezinte francul ca o moneda stabila. Mai ales ca, potrivit contractelor de credit, riscul este suportat integral de catre clienti, ca si dobanda, de altfel. Ceea ce inseamna ca primii care au de suferit in urma unui soc valutar sau de dobanda sunt clientii, iar ulterior si banca, daca acestia nu-si mai pot plati ratele la imprumuturi.

Numai ca, daca ar fi sa fim complet corecti, sa ne gandim ca acest repros, mai exact lipsa unei atentionari cu privire la riscurile creditelor in valuta si eventual luarea unor masuri de precautie, ar trebui sa-l adresam mai degraba autoritatior responsabil de protectia consumatorilor, adica tocmai ANPC, precum si BNR, care in perioada de euforie cand s-au acordat creditele in valuta n-au scos niciun sunet, adica nu prea si-au facut datoria. Pentru ca bancile, intr-adevar, au urmarit in primul rand profitul, iar clientii, la randul lor, au fost si ei lacomi si nesabuiti in a se imprumuta cu disperare, cuprinsi de valul de euforie de dupa integrarea in UE, cu cresteri fabuloase de salarii si de nivel de trai, astfel ca nimeni nu-si inchipuia macar ca nu vor mai creste salariile, darmite sa scada.

Pe acest fond, al cresterii spectaculoase a salariilor de la o luna la alta, pentru a tine ritmul si cu piata imobiliara si alte preturi, toate bancile, nu doar Raiffeisen, au inventat dobanda introductorie, promotionala, mai mica in primul an si mai mare din anul doi.

In acest fel, romanii care inca aveau salarii destul de mici, iar dobanzile inca erau destul de mari, puteau sa se incadreze pentru un credit suficient de mare, pe care nu-si puneau problema ca nu-l vor putea plati din anul doi, cu o dobanda mai mare cu un punct, intrucat se asteptau ca si salariul sa creasca chiar mai mult.

Asadar nici bancile, nici clientii, nici autoritatile nu-si puneau atunci problema supraindatorii, invocata acum in procesele impotriva bancilor si in ordinul ANPC de acum, impotriva Raiffeisen.

BNR a reactionat, interzicand dobanda introductorie, abia dupa izbucnirea crizei, cand oricum era prea tarziu.

Trebuie sa fim ipocriti sa aruncam vina doar pe banci pentru faptul ca au practicat dobanda promotionala chiar anul dinaintea izbucnirii crizei, iar dobanda mai mare din anul doi a venit odata cu scaderea salariilor si cresterea cursului.

Ceea ce putem cu adevarat reprosa bancilor este modul in care acestea si-au ajutat clientii afectati de criza: unele mai mult, altele mai putin.

“Setarea” dobanzilor era prevazuta in contract

Ordinul ANPC mai acuza Raiffeisen ca in contracte a stipulat “o clauza de majorare discretionara a dobanzii dupa primul an de gratie, ceea ce a determinat o majorare treptata a gradului de indatorare. In acest sens, Raiffeisen Bank a setat in sistem marirea automata a dobanzilor atunci cand creditele implineau un an de la acordare, justificand aceasta practica printr-o clauza introdusa in contract prin care sa-si justifice majorarea unilaterala a dobanzii.” (Ati observat exprimarea!?).

“Setarea in sistem a majorarii automate a dobanzi” este de fapt o procedura tehnica normala a bancii, pentru a se respecta prevederea din contractele de credit, potrivit careia dobanda era promotionala in primul an, cunoscuta si ca dobanda introductorie, de 4,9% pentru CHF, care crestea din al doilea an cu un punct, la 5,9%. Atat in contracte cat si in ofertele bancii se preciza acest lucru, asadar, clientii au fost informati si stiau despre acest lucru, astfel ca afirmatia ANPC este nejustificata.

In Ordinul ANPC se dau si exemple cu majorarile de dobanda, spunandu-se ca acestea au avut loc in 3 etape, sugerandu-se astfel ca au fost trei majorari, cand de fapt a fost o singura majorare, dar in cazul mai multor promotii, in perioade de timp diferite.

Ordinul mai mentioneaza ca banca a acordat 914 credite cu dobanda promotionala de 4,6% si setase in sistem ca peste un an dobanda va fi 5,4%, "informatie ce nu a fost comunicata vreunui consumator", pentru ca ulterior sa o majoreze cu 5,6%.

In realitate, dupa cum precizaza Raiffeisen, nu este vorba de o setare initiala a dobanzii, ci doar de procedurile sistemului informatic, care pentru a functiona, impuneau completarea initiala a unei valori de dobanda valabila din anul doi, chiar daca nu se stia nivelul acesteia, viind variabila, aceasta urmand a fi modificata la valoarea exacta in momentul in care se implinea un an.

“Este un detaliu tehnic pe care l-am explicat inspectorilor ANPC, dar probabil nu a fost inteles. Cand introduci in sistemele informatice un nou produs, precum creditul garantat cu ipoteca cu dobanda promotionala 4,6% in primul an, din al doilea an dobanda variabila, e nevoie sa pui arbitrar in sistem o valoare oarecare X incepand din anul 2; asta nu inseamna ca banca prevedea cu exactitate ca dobanda variabila va fi  X  (de aceea nici nu o putea comunica catre clienti, nefiind ceva cert), ci doar ca pune o cifra ca sa nu se dea sistemele peste cap, iar atunci cand creditele din acea promotie se apropie de aniversare, se analizeaza conditiile pietei, se documenteaza si aproba nivelul de dobanda variabila, se seteaza in sistem. Dupa ce nivelul de dobanda variabila a fost aprobat, clientii au fost notificati si li s-a adus la cunostinta rata dobanzii variabile. Pare ca ANPC a inteles ca noi am fi stiut de la inceput cat va fi dobanda variabila, peste un an, dar nu le-am spus clientilor. Ceea ce este fals. Pentru ca efectiv nimeni nu putea si nu poate prevedea conditiile pietei in viitor”, precizeaza Raiffeisen Bank.

Raiffeisen mai este acuzata in Ordinul ANPC ca a practicat, din anul doi, dupa dobanda fixa promotionala din primul an, o dobanda variabila netransparenta, care putea fi modificata dupa bunul plac, nu conform indicilor pietei financiare (LIBOR).

Raiffeisen se apara spunand ca in acea perioada nu era obligata de lege, ca acum, sa practice dobanzi variabile calculate doar pe baza indicilor pietei, iar dobanda variabila proprie practicata atunci tinea cont, de fapt, de evolutia pietei financiare.

“Acest aspect trebuie privit in contextul legislatiei din momentul acordarii creditelor, respectiv cand dobanda era variabila. Legea 193/2000, varianta in vigoare in 2006, 2007 etc. permitea in mod expres existenta unei dobanzi variabile la credit, singura conditie fiind aceea sa existe un motiv intemeiat. Formularea exacta este: "(…)nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată". Conform contractelor incheiate in perioada respectiva, dobanda variabila tinea cont de evolutia pietei financiare, iar o astfel de evolutie nu era sub  controlul bancii, ca sa poata fi considerata un criteriu discretionar”, precizeaza Raiffeisen Bank.

De altfel, acuzatia din Ordinul ANPC cu privire la dobanda variabila revizuibila practicata inainte de criza nu doar de Raiffeisen, ci si de alte banci, precum BCR, nu este ceva nou, intrucat impotriva bancilor s-au initiat atat de catre avocati, inclusiv Piperea, cat si de ANPC mai multe procese in justitie. Iar de regula bancile au avut de castigat.

Raiffeisen precizeza ca “Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) s-a pronuntat definitiv si irevocabil exact in acest sens, ca Raiffeisen Bank nu a practicat clauze abuzive in contractele de credit, printre aceste clauze verificate de ICCJ fiind si cea legata de dobanda variabila si criteriul de variatie al acesteia (evolutia pietei financiare).”

Daca s-ar reveni la dobanda initiala, 70% dintre clientii Raiffeisen ar avea dobanzi mai mari

Restul celor cinci pagini ale Ordinului ANPC sunt umplute de o pledoarie juridica specifia proceselor initiate de Piperea impotriva bancilor, pentru ca in finalul paginii 8 sa apara ambigua fraza:

"Operatorul economic trebuie sa aduca contractele la momentul anterior practicii, inclusiv prin emiterea unui nou grafic de rambursare, cu conditiile contractuale de la momentul semnarii acestora".
Cum se poate interpreta aceasta fraza? Care sunt conditiile contractuale de la momentul semnarii acestora?

Iata ce spune Raiffeisen Bank: 

“Este intr-adevar o exprimare de natura sa provoace confuzie atat noua, cat si consumatorilor...Interpretarea pe care in mod firesc o dam ordinului este ceea ce sustine dispozitivul actului administrativ (art.1), ca fapta ar consta in neinformarea clientilor, iar noi consideram ca i-am informat la momentul incheierii contractului ca e vorba de un credit cu dobanda variabila in viitor. In plus, asa cum am mentionat cu diverse ocazii, banca s-a adaptat permanent noilor prevederi legislative astfel ca, in prezent, in toate contractele de credit dobanzile variabile sunt exprimate prin indice+marja. Prin urmare, cerinta ordinului este indeplinita.
Tehnic vorbind, asa cum am spus, vom cere suspendarea ordinului si respectiv anularea sanctiunii (amenzii) pentru ca cele doua sunt legate si noi credem ca sanctiunea este neintemeiata.

Pentru ca am vazut zilele acestea vehiculate in spatiul public tot felul de idei despre cum ar trebui aplicat Ordinul ANPC, respectiv ca ar trebui ca acele credite sa fie aduse la  dobanda initiala, am facut o estimare de impact pentru clienti si implicit pentru banca.

Stiti care ar fi impactul in cazul improbabil al aplicarii unei astfel de interpretari?  Peste 70% dintre clientii nostri cu contracte de credit cu garantie imobiliara acordate in perioada 2006-2010 ar urma sa plateasca o dobanda mai mare decat au in prezent.”

Raiffeisen precizeaza ca “am studiat potentialul impact al interpretarii respective pentru tot portofoliul de credite (credite cu garantie imobiliara acordate in perioada 2006-2010) indiferent de situatiile particulare (momente diferite in timp de contractare a creditului, tipuri diferite de credit, conditii initiale diferite cu oferte de pret diferite, evolutia indicilor, oferte comerciale facute in decursul acestei perioade ce au presupus scaderi de dobanzi etc). Un ordin administrativ in "incetarea practicii" nu poate distinge si nici nu poate discrimina.”

Comentarii



Adauga un comentariu
Nume *:

E-mail *:
(nu se afiseaza pe site)
Subiect:
*
Comentariu:

Turing Number

Tastati codul din imagine (doar cifre)  



Adauga un comentariu folosind contul de Facebook

Alte stiri din categoria: Stirea Zilei



Ne paste o noua criza economica si o hiperinflatie daca Guvernul nu schimba politica prociclica, avertizeaza in cor economistii si BNR

Macrostabilitatea economica si evitarea politicilor fiscale prociclice sunt esentiale pentru a nu repeta greselile trecutului, adica pentru a nu intra intr-o noua criza si inflatie ridicata, a avertizat, din nou, ieri, de la pupitrul BNR, Mugur Isarescu, dar si economisti importanti, precum detalii

BNR explica de ce a decis sa lase cursul mai flexibil

Banca Nationala a Romaniei (BNR) explica in minuta sedintei de politica monetara din 7 noiembrie 2017 de ce a decis sa intareasca suplimentar politica monetara, nu doar prin majorarea dobanzii la facilitatea de depozit, ci si sa gestioneze ferm lichiditatea din sistemul bancar, care implica o detalii

Cursul leu/euro atinge maximul istoric, din cauza tensiunilor politice si a flexibilitatii mai mari permise de BNR

Cursul de schimb valutar leu/euro a atins astazi un maxim istoric inregistrat in statisticile BNR, de 4,6495 lei, pe fondul intensificarii tensiunilor politice, dupa ce DNA a anuntat ca-l ancheteaza pentru fapte de coruptie pe Liviu Dragnea, presedintele PSD si al Camerei Deputatilor, iar detalii

Avertisment ferm al BNR pentru Guvern: va incapatanati sa creati locuri de munca in strainatate, nu in tara! Nu mai stimulati consumul, faceti reforme structurale!

Banca Nationala a Romaniei (BNR), prin vocea guvernatorului Mugur Isarescu, a transmis astazi un mesaj raspicat Guvernului: incetati cu politica prociclica de stimulare a consumului, prin cresteri de salarii si pensii sau scaderi de taxe, care determina majorarea artificiala a PIB-ului si detalii

Ultimele Comentarii